Bila ciudată de lumină de la Cernobîl a fost explicată

Chiar și după 31 de ani de la cel mai groaznic accident nuclear, încă mai sunt mistere de elucidat.
19.11.17

Articolul a apărut inițial pe MOTHERBOARD.

Dezastrul de la Cernobîl, care a avut loc pe 26 aprilie 1986, a fost cea mai mare catastrofă nucleară din istorie, care a rezultat în mii de vieți pierdute, de la explozie și expunerea la radiații.

Având în vedere impactul uman și devastator asupra mediului, care a inclus reconștientizarea riscurile legate de energia nucleară, eșecul reactorului 4 de la Cernobîl a fost supra-examinat în ultimii 31 de ani. Consensul general este că topirea, care a fost declanșată de un test de siguranță ce a decurs necorespunzător, a rezultat în două explozii în succesiune rapidă: prima, o erupție de abur și câteva secunde mai târziu, o explozie nucleară.


Am mers în unul dintre cele mai radioactive locuri din lume


Dar un studiu publicat în jurnalul de Tehnologie Nucleară propune un caz convingător de a inversa acest termen convențional. În cercetarea condusă de Lars-Erik De Geer, un fizician nuclear pensionat din cadrul Agenției Suedeze de Cercetare pentru Apărare, autorii propun că explozia de abur a apărut imediat după cea nucleară și nu invers.

Ipoteza la baza acestei premise se trage din orașul rusesc Cherepovets, care este la aproximativ 370 de kilometri nord de Moscova. La patru zile după exploziile de la Cernobîl, oamenii de știință cu sediul la Institutul V.G. Khlopin Radium din San Petersburg (apoi, Leningrad) a detectat urme proaspete de xenon în această regiune municipală, care sugerează că aceasta se află în traiectoria reziduurilor de radiații din dezastru.

Dar Cherepovets nu se află în raza de contaminare a Cernobîlului, care a ajuns și prin Europa Centrală și Scandinavia. Pentru a explica inconsistența, De Geer și colegii lui au propus ipoteza că o explozie nucleară inițială a propulsat un jet nasol de resturi din reactor cam vreo trei kilometri spre cer.

Această propulsie puternică putea fi preluată de un alt tip de curent la altitudine ridicată, îndreptându-se spre nord-est către Cherepovets, spre deosebire de explozia ulterioară a aburului care a rupt reactorul și a împrăștiat resturile în nord-vest.

Pentru a susține această teorie pentru citirile de xenon din Cherepovets, echipa prezintă raportul unui pescar local, despre „o lumină albastră” deasupra reactorului, care s-ar putea să fi fost o explozie nucleară inițială, decât o explozie de abur.

Citește și: Cernobîl s-a transformat într-un exemplu al activismului pentru mediu

Autorii susțin că analizele seismice efectuate la 100 de kilometri la vest de locul de explozie ar putea constitui dovezi pentru o explozie nucleară inițială mai mare, în timp ce felul de deteriorare al reactorului, ce a inclus și topirea unei plăci de bază de 2 metri grosime, ce putea fi cauzată de o explozie nucleară care precede explozia cu abur.

L-am întrebat prin mail pe De Geer dacă are studii suplimentare despre secvența accidentului reteoretizată, dar mi-a spus că acesta este doar unul dintre numeroasele proiecte post-pensionare din „sacul de idei". Urmează să cerceteze testele nucleare, decât accidentele.

Însă alți oameni de știință nucleari pot, totuși, să urmărească această posibilă teorie, pentru unul dintre cele mai investigate dezastre tehnologice din istorie. Va fi de datoria lor să afle dacă există dovezi care să susțină în continuare noua cronologie sau să găsească iregularități. Oricum, Cernobîl este încă plin de mistere, atât macabre, cât și fascinante, chiar și după trei decenii de când regiunea a fost schimbată pentru totdeauna.

Citește mai multe despre Cernobîl:
Fotografii cu victimele radiațiilor de la Cernobîl, din internatele bieloruse
Vacanța la Cernobîl
GIFuri din Cernobîl