De ce nu-ți poți lua gândul de la cineva cu care ai ieșit doar de câteva ori și te-a respins?

Context
Ai un prieten care a ieșit la câteva întâlniri cu cineva și e în limbă după ea sau după el. Îi sticlesc ochii de câte ori se gândește la persoana respectivă și deja vrea să-și dezinstaleze Tinderul. Apoi primește mesajul de coșmar în care persoana de vis îl anunță că nu simte că are chimie sau ce mai spun oamenii când vor să scape politicos de cineva.

Prietenul tău e devastat și nu e pregătit să facă alte cuceriri pe Tinder. Verifică încontinuu conturile de Instagram și Facebook ale persoanei care i-a frânt inima și se întreabă ce o fi mers prost. Pare mai nasol decât o despărțire de un partener cu care a avut o relație de lungă durată. După câteva luni, prietenul tău e încă prins în capcana asta și se întreabă dacă nu cumva a devenit stalker sau dubios.

Realitatea
Dragostea neîmpărtășită are o istorie lungă în muzică și literatură – de la poemele lui Dante despre Beatrice la Suferințele tânărului Werther a lui Goethe. Puține subiecte sunt mai dramatice decât o pasiune care arde puternic în ciuda tuturor obstacolelor, respingerii și a durerii pe care i-o cauzează purtătorului.

Să fii respins de o persoană care ar fi putut să-ți fie sufletul pereche poate părea o tragedie rară, demnă de un roman sau de un poem epic. Psihologii spun totuși că e destul de răspândită.

Roy Baumeister și Sara Wotman, de la Universitatea Western Reserve, au scris unul dintre principalele studii despre dragostea neîmpărtășită, publicat în 1993. Dintre cei 155 de bărbați și femei care au participat la studiu, peste 98 de procente au zis că au trăit, la un moment dat, o mare pasiune romantică la care nu li s-a răspuns.

„Motivul pentru care acest fenomen e atât de răspândit e un adevăr dur: Majoritatea dintre noi ne credem mai dezirabili decât ne văd ceilalți”, a declarat Baumeister pentru New York Times. „Așa că oamenii pe care îi considerăm la fel de dezirabili ca noi nu ne văd la fel.” Practic, nu ne dăm seama când cineva nu e din liga noastră.

Psihologii spun că e normal să simți șoc și durere când ești respins de cineva care îți place. „Nu e ciudat dacă o persoană continuă să se gândească la un partener pe care l-a avut pe termen scurt, la mult timp după încheierea relației”, a zis Shani Graves, consilier pe sănătate mintală în New York. „Se întâmplă mai des decât le place oamenilor să recunoască. Uneori ne facem proiecții, pentru că sperăm ca persoana respectivă să fie cu adevărat importantă în viața noastră.” Asta ne poate oferi o perspectivă distorsionată a relației și ne împiedică să cunoaștem cu adevărat persoana, a zis Graves. „Și atunci când lucrurile nu merg cum ne așteptam, suntem derutați și răniți.”

Tanisha M. Ranger, psihologă în Henderson, Nevada, a adăugat că oamenii au problema asta cu lucrurile neterminate. „Ne amintim lucrurile incomplete mai mult decât pe cele completate.” Ranger a menționat efectul Zeigarnik, tendința cognitivă de a ne aminti sarcinile semnificative pe care nu le-am încheiat. Acesta se poate aplica și la sarcini emoționale mai mari, precum menținerea interesului unui potențial partener.

În plus, relațiile noi îți alterează chimia creierului. „Serotonina se produce și mintea plutește de bucurie. O pasiune pentru cineva face imediat schimbări în creier, iar lui nu-i place să piardă aceste schimbări. După ce nu mai produce serotonină, te simți singur și trist.”

Relațiile pe termen lung își mai pierd din pasiune pe parcurs, așa că, atunci când se încheie, deși e dureros, e totuși un proces gradual. Dar când se încheie o relație proaspăt începută, e ca și cum ai renunța brusc la un drog care îți place. Intri în sevraj.

Ce se poate întâmpla în cel mai rău caz
În primul rând, nu uita că de obicei persoanele care resping se simt mai rău în situațiile astea decât persoanele respinse, o descoperire surprinzătoare a studiului Case Western de mai sus.

Un motiv ar fi că persoana respinsă e încurajată de cultură. „S-au scris multe despre cum să vorbești, cum să-i spui persoanei de care-ți place că o placi, cum să nu te lași descurajat de primul refuz”, a zis Baumeister pentru Times. Sunt o grămadă de filme în care fata îl respinge inițial pe erou, care persistă și îi câștigă inima într-un final. Toate astea îi încurajează pe oameni să spere. Așadar, în timp ce îndrăgostitul are atâtea tactici la dispoziție, persoana care îl respinge se simte prost că îl rănește, nu știe ce să spună, e pusă într-o situație dificilă.

Deși ideea unui iubit refuzat care insistă să-și urmărească pasiunea părea ceva onorabil pe vremea lui Dante, Goethe și Dickens, refuzul de a accepta o respingere e problematic pentru secolul 21.

Persoana rănită ajunge să facă stalking pe rețelele sociale, caută răspunsuri, vrea să vadă dacă a trecut mai departe fără să-i pese, dacă a găsit pe altcineva.

Acestea pot fi manifestări ale unor probleme mai profunde. „Atașamentul patologic înrădăcinat în traume relaționale se poate manifesta ca o preocupare obsesivă față de o persoană cu care ai fost puțin timp”, a zis Sheri Heller, asistent social în New York. A zis că dependența de dragoste e o tulburare foarte dureroasă alimentată de singurătatea traumatizantă și absența unor interacțiuni sănătoase de-a lungul vieții.

Cei afectați văd o nouă relație ca pe o soluție la toate problemele. „După respingere, dependentul de dragoste intră într-un sevraj chinuitor, în care teama de abandon se combină cu traume nerezolvate și ura de sine”, a zis Heller.

Ce se va întâmpla
Majoritatea oamenilor trec peste. Asta a descoperit Baumeister. „Cei respinși cred că nu vor mai putea fi niciodată fericiți, dar cel mai adesea se înșală”, a zis el într-un articol din Chicago Tribune.

Nu există o perioadă clară de timp în care își revin, depinde de fiecare, a zis Racine R. Henry, fondatoarea Sankofa Marriage și Family Therapy din New York. Dar prietenul tău poate reduce comportamentele care îi prelungesc durerea. „Șterge datele de contact ale persoanei respective, șterge fotografiile din telefon, dă-i unfollow sau block”, a zis Henry. Spune-le prietenilor că nu mai vrei să vorbești pe subiectul respectiv. Nu poți șterge pe cineva din memorie, dar te poți distanța de persoana respectivă.

Mai mulți terapeuți cu care am vorbit recomandă o perioadă în care amicul tău să aibă grijă de el și să fie înconjurat de prieteni. După o vreme, se va vindeca și va fi pregătit pentru o nouă relație.

Ce să-i spui prietenului tău
Nu ești un ciudat, și, dacă nu ai întrecut cumva măsura, nici stalker. Dar nu ești nici Dante Alighieri sau Cyrano de Bergerac. Ai simțit doar speranță și o euforie ca la începutul oricărei relații noi și promițătoare și e normal să fii trist când aceasta se încheie. Nu uita că nici pentru cealaltă persoană nu a fost ușor. Ia-ți cât timp ai nevoie ca să te vindeci, dar dacă tot continui să suferi, s-ar putea să ai niște probleme de atașament care ar trebui tratate de un terapeut.

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.