Toate aberațiile pe care le-am auzit în Parlament când s-a votat Guvernul Dăncilă

Cineva, la un moment dat, ar trebui să mapeze culoarele Palatului Parlamentului și să creeze o hartă de Counter-Strike. Este, probabil, cea mai bună idee pe care am auzit ieri, la votul de încredere dat celui de-al treilea cabinet PSD din ultimul an: guvernul Dragnea-Dăncilă.

Audierile noii echipe ministeriale, petrecute în cele mai răsfirate cotloane ale Casei Poporului, au reprezentat o formalitate jenantă. De la ora 8 dimineața și până la 2 după-amiaza, miniștrii propuși și parlamentarii din comisiile de specialitate au schimbat lifturi de legătură, și-au tocit pantofii pe culoarele de marmură și s-au vânturat ca niște năluci prin labirintul de culoare, săli, corpuri de clădire și nivele ale clădirii.

„Unde e Ioan Deneș?” „Cine e ăsta?”. „Ministrul Apelor”. „Comisia pentru mediu, Corp B1, sala 3046. Ia liftul ăla și schimbă la etajul 2”. „Natalia-Elena Intotero?”. „Ce? Antitero?” (toată lumea a făcut gluma asta deja răsuflată). „E în B2, sala 3. Începe la 12”.

Și tot așa, pentru toți cei 26 de miniștri. De fapt, Palatul Parlamentului a arătat ca un imens joc pe calculator, cu Dragnea pe post de Super-Mario.

La fel ca în cazul defunctelor cabinete Grindeanu sau Tudose, așa-zisele audieri ale miniștrilor au reprezentat o formalitate jenantă. Dacă pe vremuri, în zilele glorioase în care PSD făcea opoziție, astfel de dezbateri se întindeau pe durata a două zile, cu sesiuni de întrebări și sesiuni de ore bune, acum programul a fost – coincidență, la fel ca la audierile cabinetelor Grindeanu sau Tudose – extrem de scurt: miniștrii „grei” („care dețin ministere grele” sau, după caz, „grei de cap”) au fost băgați de la primele ore ale dimineții.

Printre primii audiați s-a numărat Dănuț Andrușca, la Economie. Personajul în sine era un mister, un veritabil Joker scos din mâneca acoliților lui Dragnea. Tot ce se știa despre el era de pe urma unei poze viralizate pe net, în care individul ieșea în evidență pe post de port-umbrelă a baronului PSD de Piatra Neamț, Ionel Arsene, arestat preventiv pentru 30 de zile într-un dosar de corupție fix în ziua validării guvernului.

Nu știm dacă acesta a fost motivul emoțiilor invocate de Andrușca la audieri, dar e clar că omul nu era în mediul lui acolo, în condițiile în care a făcut ceva eforturi să articuleze câteva idei coerente despre strategiile sale economice.

Întrebat ce-și propune să facă, Andrușca a ales un discurs safe, ceaușist, de tipul „voi face totul pentru dezvoltarea economiei, crearea de locuri de muncă mai bine plătite și o a treia viziune este pentru susținerea producătorilor”.

Mai multe despre formidabilul plan de reforme economice nu am putut afla întrucât, Andrușca a fost luat pe sus de pesediști și scos din raza de acțiune a microfoanelor.

Alte grozăvii aveam să aflăm puțin mai târziu din gura ministrului Apărării, Mihai Fifor, care a anunțat că România își propune să construiască, de una singură, un ditamai submarinul la Marea Neagră. Momentan, flota română are un submarin – „Delfinul” – tras însă la cheu de vreo 20 de ani pe motiv că nu mai are baterii. N-avem bani de baterii, dar construim un submarin de la zero, asta înseamnă să ai viziune.

Pe la ora 11, aproape o sută de oameni zăceau îngrămădiți în sala comisiilor reunite de buget ale Senatului și Camerei Deputaților: ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovici, dădea din casă despre Codul Fiscal, declarația 600 și alte minuni ale fiscalității românești.

„Debirocratizarea este un obiectiv esențial”, le-a spus Teodorovici colegilor parlamentari, cu siguranța cu care un om obișnuit rostește o frază de genul „Azi am comandat la chinezesc”.

De crezut, nu l-au crezut, probabil, nici măcar colegii de partid. Dar de votat, l-au votat cu încredere.

Mult mai vesele au fost audierile la Învățământ. Aici, chiar s-a râs în gura mare, fără jenă, ca la un spectacol reușit de stand-up comedy. Vedeta audierilor a fost Valentin Popa, subiectul altui viral în care ministrul Educației poate fi auzit, printre alte dezacorduri mai mult sau mai puțin vinovate, rostind cuvântul „pamblică”.

Acesta a și fost motivul pentru care ministrul Popa a fost întâmpinat de Opoziție la audieri cu o panglică tricoloră și un manual de gramatică. De altfel, o bună parte din discursul său s-a fixat pe obsesia de a explica parlamentarilor și presei faptul că, în realitate, e, totuși, corect să spui „pamblică” și nu „panglică”.

„Nu neg că am făcut greșeli”, a spus ministrul Popa. „Dar să ne uităm în jur și să ne întrebăm: cine nu mai greșește? Oare există o singură personalitate publică azi, la care să analizăm discursurile publice și la care să nu găsim niciun dezacord? Da, în calitate de ministru al Educației, trebuie să am un limbaj perfect. Și mă voi strădui să-l am” (aici, o bună parte din sală a izbucnit într-un foarte sănătos hohot de râs).

Valentin Popa a tras aer în piept și a continuat, imperturbabil, demonstrația: „Mai mult de 50% din comunitățile din Moldova folosesc acest cuvânt - pamblică. Eu am folosit toată viața cuvântul pamblică, e un cuvânt din dicționar. E un regionalism. Întotdeauna am vorbit așa. Sunt mândru că sunt bucovinean și voi folosi întotdeauna acest cuvânt”.

Cu alte cuvinte, păzea, vor mai urma și altele. După care, și-a concentrat tirul asupra „problemei plagiatelor”. Care, în viziunea lui, nu e o problemă așa mare, că doar nu e lege care să-ți spună unde să pui ghilimele și să indici o sursă, un mizilic, acolo. Apoi, ce să ne mai încurcăm în comisii și comitete naționale, fiecare universitate să-și facă singură doctoratul și gata.

Care învățământ românesc este excepțional și ar fi păcat să-l „umbrim” cu prostioare de genul „plagiate” și alte asemenea care, oricum nu sunt chiar „așa de importante”. Iată un om bun să ne conducă Educația, și-au zis parlamentarii Puterii și cam asta a fost.

Câteva etaje mai jos, Lia Olguța Vasilescu își dădea a treia oară ochii peste cap când senatoarea USR, Florina Presadă, îi repeta aceeași întrebare, adresată prima oară la învestirea guvernului Grindeanu, a doua oară la votarea guvernului Tudose: când se vor face centrele de protecție pentru victimele violenței domestice? Asta, în condițiile în care odată, demult, PSD-ul promitea construirea a cel puțin 20 de astfel de centre.

Răspunsul Olguței: „Fișele de proiect sunt depuse la Ministerul Dezvoltării, ministerul Muncii și-a făcut datoria”. Caz închis, victimele violenței domestice pot respira acum liniștite, coafura Liei rezistă și pentru al treilea mandat.

La Agricultură, am ajuns fix în momentul în care incredibilul Petre Daea era votat, fără emoții, pentru un nou mandat în fruntea ministerului. După vot, a urmat, democratic, sesiunea de întrebări. Am reținut, cuvânt cu cuvânt, răspunsul dat de Petre Daea unui parlamentar în ceea ce privește programul de prevenire a grindinei, în anul 2018.

Pe la ora 15 a urmat apoi ședința comună, în care s-a votat guvernul. A fost, probabil, una dintre cele mai plictisitoare ședințe la care am asistat vreodată. A sărit puțin în ochi intrarea triumfală a echipei guvernamentale în sală, cu Viorica Dăncilă flancată de cele opt femei ministru îmbrăcate în negru, pe model „women in black”.

Discursul de la tribună al premierului Dăncilă a avut ceva din tonalitatea vocii de la metroul bucureștean care te avertizează ca „în cazul în care observați obiecte sau colete abandonate…” și cam atât.

Singurul cu adevărat impresionat de promisiunile de tip „Vom face totul” afișate în discursul doamnei Dăncilă a fost Liviu Dragnea. Acesta, după ce a ascultat-o atent pe Dăncilă din înaltul tribunei, ca un profesor care-și scoate elevul la dictare în fața clasei, a și scăpat la final o frază de admirație, în timp ce avea microfonul deschis la prezidiu.

„Foarte bine a vorbit!”, i-a rostit colegului de partid, Georgian Pop, așezat la dreapta lui Dragnea, pe post de secretar de ședință. După care au urmat aplauzele și uralele, discursurile fade ale opoziției și votul cu bile.

În timpii morți ai numărării voturilor, au fost câteva momente confuze pe holurile Parlamentului, cu Viorica Dăncilă rătăcind printre cameramani și executând în tăcere și cu stoicism acolade și opturi prin hoardele de ziariști.

Cu greu, Viorica a reușit să se strecoare în sanctuarul biroului lui Dragnea din care nu a mai ieșit decât la final, când a fost anunțat, oficial, rezultatul votului și validarea noului cabinet. A urmat apoi un alt moment vesel, în care reprezentantele organizației de femei a PSD au aplaudat-o pe aceeași Dăncilă la scenă deschisă și i-au oferit un buchet de flori, după care totul s-a transformat într-un mol de rugby, cu Dăncilă și Rovana Plumb pe post de pilieri centrali ai pachetului de înaintare al femeilor social-democrate în lupta cu celălalt pachet de înaintare, al echipelor de televiziune.

Un prilej ideal pentru întrebări legate de violența contra femeilor și despre politicile doamnei premier în acest domeniu. Întrebări rămase, momentan, fără răspuns. Cel puțin până când s-or debloca fondurile alea europene despre care vorbea ministrul Muncii cu câteva ore mai devreme.

După spargerea găștii, în lift, câțiva deputați ai opoziției concluzionează trist: „Bă, de aproape 30 de ani, tot cu ăștia, nene…”. Ușile liftului se deschid, iar deputații se pierd în labirintul de culoare al clădirii, ca niște boți dintr-un joc pe calculator desfășurat pe multe nivele.