De ce să fii sclavă sexuală?

Frate-miu mi-a făcut cont de Yahoo când aveam 12 sau 17 ani. Intram în grupurile de discuții despre știință, fiindcă pe atunci mă pregăteam să dau la medicină. Iar de acolo am învățat o groază de alte lucruri noi.

După ce am descoperit pornografia, BDSM-ul mai exact, aveam o tonă de întrebări. Dar nu aveam cu cine să vorbesc. Așa că am întrebat oamenii din online și am descoperit o întreagă lume de jocuri de rol și povești făcute de fani.

Am descoperit sexul Gor la câteva luni după BDSM, când am dat peste canalele de pe Internet Relay Chat (IRC) devotate seriilor Chronicles of Gor ale lui John Norman, constituite din aproximativ 30 de romane fantastice în care femeile erau sclavii bărbaților. În discuțiile despre filosofia lui Norman, pomeneau o lume paralelă (Counter Earth) unde sclavia este un dat. În cărțile lui (sclavele) sunt numite Kajiri. Numai bărbații sunt stăpâni, iar femeile sclave.

Gor-ul și filosofia din spate mi-au format primii ani din stilul de viață BDSM. Toate jocurile de rol erau numai textuale, iar ale mele foloseau poezie hardcore.

M-am înțeles mai bine pe mine și sexualitatea mea, după ce am luat parte la jocuri de rol goreene. Eu sunt submisivă. Îmi place să-i fac pe plac stăpânului meu, o figură autoritară. Copiile digitale are cărților mi-au fost făcute cadou de un american de pe canalele de role-play online. Avea aproape 60 de ani și voia să le citesc ca să fac diferența dintre fantezie sexuală și filosofia din spate.

Este ceva foarte atrăgător și crud să fii tratată ca o sclavă. Este senzual și eliberator pentru mine. Când renunți la control, într-un fel spui: „Nu mai sunt responsabilă pentru aderarea la normele sociale ale sexualității”. Nu renunț la personalitatea mea, dar o dau provizoriu cuiva în care am încredere. Unii ar putea zice că asta pune presiune pe partenerul dominant să își asume mai multe responsabilități și că trebuie să ai grijă. Cu toate astea, demonstrează și încrederea mea în stăpânul meu. Cantitatea de încredere care este depusă în genul ăsta de abandonare este ceea ce duce într-un final la sentimentul de eliberare.

M-am născut într-un oraș mic din India. Și am crezut și internalizat că „Achi ladkiyan sex nahi karti (fetele bune nu fac sex)”. Jocurile de rol mi-au oferit o modalitate prin care să mă exprim într-un mediu sigur. Prima mea experiență sexuală a fost cu profesor, când aveam 17 ani. Am ajuns să ne masturbăm reciproc. Credeam că ce ai între picioare nu contează, ci doar ce-ai în cap.

Pornografia nu prea avea sens pentru mine. Jocurile de rol, pe de altă parte, da. Unii membrii din comunitatea BDSM m-au judecat pentru implicarea mea în jocurile de rol Gor. Credeau că am probleme cu lipsa de încredere în mine și mi-au spus că Gor era greșit. Dar pe vremea aia, îmi plăcea.

Există mult ritual în jurul Gor. De exemplu, sunt și competiții de dans. Și sărbătorim Crăciunul, etc. Am început să integrez bucăți din cultura indiană în jocurile mele, fie ca o concubină sexuală sau ca sclavă domestică. Am observat că nu prea erau mulți indieni în comunitate. Iar în ultimii zece ani, ajunsesem să fiu cunoscută pentru asta în comunitatea BDSM.

Pentru jocurile de rol, habar nu aveam cum funcționează mișcările de dans vestice. Deci când am scris dansurile mele de role-play, singurele mișcări la care m-am putut gândi erau din dansurile indiene clasice sau niște imitări slabe ale celor Bollywood. Provocarea mea (ca o Kajiri de origine indiană) era și ea diferită, pentru că se aștepta de la mine să fac descrierile provocatoare și senzuale - iar eu nu aveam deloc experiență, la fel ca majoritatea indienilor. Deci dansurile scrise de mine erau foarte diferite de cele ale celor din Vest. Nu spun eu asta, ci mai mulți vestici (pe IRC) care erau și stăpâni și sclave, la fel și competitori, juriul și publicul.

După ce am fost Kajiri mai mulți ani în lumea online de role-playing, am început să-mi caut parteneri în viața reală care ar putea înțelege filosofia Gor. Am descoperit oameni care trăiau în concordanță cu filosofia goreană, dar niciunul în India. Sunt foarte puțini oameni în India care au auzit, citit sau încercat Gor. Majoritatea celor care spun că au făcut asta, sunt de obicei mai interesați în fantezia sexuală decât în înțelegerea filosofiei.

În retrospecție, cred că filosofia Gor este un răspuns al patriarhatului la feminismul radical. Nu mă identific cu nicio „istă”. Cu toate astea, cred cu tărie în conceptele libertății de alegere, a opiniilor, a exprimării sexuale și egalității ambelor sexe. Eu îmi gestionez singură finanțele, sănătatea reproductivă, cariera, viața socială și toate celelalte lucruri pentru care a luptat feminismul. Acestea fiind spuse, nu vreau să mă identific ca feministă, pentru că nu ar fi adevărat, ca și cum tot ce vor feministele este libertate sexuală. Feminismul are probleme mult mai importante de adresat. Nu mi-aș asuma eu diluarea acelui efort sau a percepției. Deci, cu alte cuvinte, ai putea spune că lupt pentru o singură cauză dintre cele pentru care luptă surorile mele feministe - dreptul să-mi exprim sexualitatea așa cum vreau.

Acest articol a apărut inițial pe VICE IN.