Publicitate
Chestii

Am vorbit cu polițistul român care a strâns semnături pentru Fără Penali

Radu mi-a spus ce crede și despre protestele din 10 august, despre iarbă și violența domestică.

de Cristina Foarfă; fotografii de Mircea Topoleanu
23 August 2018, 10:58am

Fotografii de Mircea Topoleanu

Pe Radu Duțu, de 30 de ani, l-am cunoscut în Teleorman, când am fost cu voluntarii Fără Penali la strâns de semnături. Între timp au atins un milion de semnături. În ziua aia de duminică, petrecută prin sate din Teleorman, venise și el acolo să ajute. Așa am aflat că Radu Duțu este polițistul al cărui braț în uniformă cu banderolă apăruse la Godină și care a făcut înconjurul presei la un moment tocmai pentru că era implicat în campania de strâns semnături.

M-am gândit că e o ocazie bună să stau de vorbă cu el atât despre inițiativa Fără Penali, pe care o susține, despre implicarea civică la polițiști, dar și despre proteste sau despre problemele sociale cu care se confruntă zi de zi. Radu este angajat al Ministerului de Interne și lucrează la o secție de poliție din București, pe Ordine Publică.

Fotografie via contul de Facebook al lui Marian Godină

VICE: Cum a fost atunci când te-ai dus cu banderola la secție, ce au zis șefii tăi?
Radu Duțu: Am avut discuții cu șefii mei în ziua respectivă, mi-au zis să o dau jos. Le-am spus că nu încalc absolut niciun act normativ. Nu era un mesaj care să contravină profesiei sau să aducă atingere instituției, era pur și simplu fără penali, fără infractori, ba chiar vine să întărească menirea mea profesională. Am refuzat să o dau jos și m-am trezit scos din serviciu, înlocuit cu alt coleg, nu mi s-a dat armamentul. Mi-a zis să plec acasă, după ce mi-a chemat psiholoaga, tot din timpul liber, că plecase și ea săraca acasă.

Dar cine a făcut asta, șeful secției, șeful tău direct?
Nu, era adjunctul secției, comandantul secției era în concediu și îi ținea locul adjunctul. A raportat incidentul mai sus, la șeful de sector, la Poliția Capitalei și probabil de acolo a venit dispoziția să nu mai primesc armament în ziua respectivă, să fiu trimis acasă. Când am revenit la serviciu am depus o petiție, am înregistrat-o la secție, să mi se comunice și mie în ce bază legală s-au luat măsurile respective. Un răspuns pe care l-am primit zilele trecute a fost că se prelungește termenul prevăzut de lege cu încă 15 zile pentru ceva investigații amănunțite.

Ziua următoare ți-au dat arma când te-ai dus?
Da, dar n-am mai venit nici cu banderola. N-am mai vrut bătaie de cap, mai ales că transmisesem deja mesajul care mă reprezintă. Am promovat campania asta cu „fără penali în funcții publice” chiar dinainte să apară, eram încântat de idee și în ultima lună de campanie, văzând că nu merge prea bine treaba cu semnăturile, m-am hotărât să fac și eu voluntariat în timpul liber.

Probabil șefii mei s-au speriat pe chestia asta, știau că s-a implicat și USR-ul. Părea o chestiune politică. N-au știut cum să interpreteze, au zis: iese ăsta pe stradă cu banderola, îl vede lumea, îl filmează cineva, apare în presă și ne luăm noi castane că de ce n-am luat nicio măsură. Cam așa cred că a fost treaba.

Cu strângerea de semnături cum a fost?
Făceam oricum voluntariat în București, am zis să mă alătur și voluntarilor din Craiova, de unde sunt eu, și o prietenă foarte entuziasmată mi-a trimis o jurnalistă de la o publicație locală. Nu mă așteptam la asta, dar dacă eram în fața faptului împlinit, am acceptat interviul.

Bun și de la articolul respectiv m-am trezit a doua zi că apar în Adevărul, la Digi24, la PRO TV, la Realitatea, B1, cam toată presa. Polițistul cu banderolă, pentru că, înainte cu o lună, îi trimisesem colegului Marian Godină poză cu banderola #FărăPenali în uniformă.

S-a întâmplat ceva după?
Nu. Acum nu mă înțelege greșit, șefii sunt foarte ok, ca oameni, dar consider că s-au speriat, n-au știut cum să interpreteze, au luat-o ca fiind o campanie politică, ceea ce e greșit, e o inițiativă legislativă cetățenească. În articolul 150 din Constituție avem și noi cetățenii dreptul să propunem legi și chiar să le impunem.

„Strâng semnături, nu particip la casting porno, exercit un drept constituțional pe care îl am ca cetățean.”

De ce crezi că sunt puțini polițiști care iau poziție? Adică e Godină, mai sunt câțiva, dar nu mi se pare că-s foarte mulți.
Sistemul te formează de așa natură încât să fii mai la locul tău, să nu ieși din linie. Chiar citeam o carte pe chestia asta, profesorul Daniel David de la Babeș Bolyai scrie despre psihologia poporului român și descrie exact faptul că noi avem un mod de a ne organiza colectivist, nimeni nu iese din rând fără acordul șefului, cam pe acolo suntem noi în momentul de față.

Radu și autoarea articolului

La voi există interdicția de a exprima păreri politice, nu?
Articolul 40, alineatul 3, din Constituție, prevede că noi nu avem voie să facem parte din partide politice, noi, magistrații, pe chestia asta avem și alte interdicții legate de politică, nu avem dreptul la mitinguri cu caracter politic, la exprimarea unor opinii politice în spațiul public. Uneori e interpretabil.

Spre exemplu, am un coleg, Raul Ghenciu, care, la fel, omul e antisistem, la Mehedinți, și e la a doua sau a treia cercetare disciplinară. Anul trecut a participat la protestele anti OUG 13, dar pentru că se scandau și lozinci împotriva partidelor de guvernare, șefii lui au interpretat că e miting cu caracter politic, ai înțeles ce absurditate e? Sunt supărat că sunt niște modificări absurde la codurile penale și ies să protestez pentru treaba asta și mai sunt lângă mine câțiva care scandează lozinci. Și, dacă o iau pe statutul nou, e un articol unde prevede că am îndatorirea de a apăra statul de drept și valorile democrației, deci nu se bat cap în cap?

Crezi că o să se voteze inițiativa „Fără Penali” în Parlament?
Cred că o să fie dezbateri foarte intense și cred că o să crească presiunea pe măsură ce va trece timpul, deja cred că a luat amploare în ultimele luni ale campaniei, când toată lumea credea că e un eșec, dintr-o dată foarte mulți oameni s-au mobilizat și au semnat. E deja un fenomen social, Fără Penali.

Care e atmosfera printre colegii tăi polițiști?
Oamenii sunt împărțiți, unii spun că e nasol ce se întâmplă, alții se bucură că au o mărire de salariu, și e mentalitatea „dacă mie îmi merge bine înseamnă că e totul roz”, dar cred că predomină ideea că nu e ok ce se întâmplă. Sunt mai mulți care strâng semnături, chiar dacă nu pe față. Când eram în Craiova, a venit un băiat pe care l-am recunoscut pentru că era în promoție cu mine, mi-a adus liste cu semnături. Am observat multă lume care m-a apreciat pentru faza cu banderola. E ceva inedit acum, dar poate că în timp o să mai fie inițiative civice la care o să se implice polițiștii.

Ce părere ai despre ce s-a întâmplat pe 10 august în Piața Victoriei?
Încerc să-mi formez o părere obiectivă. N-am căutat să țin partea jandarmilor, cu toate că mă cunosc cu foarte mulți. Sunt și jandarmi ok, sunt și ei oameni până la urmă, sunt oameni printre oameni, nu e ok să generalizăm. Iarăși, nici cu unii protestatari n-am fost de acord, nu e ok niciodată să degenereze lucrurile în violență și am preferat s-o las așa și să aștept rezultatul anchetei. Stabilește Parchetului General ce-a fost acolo și nu mă mai leg eu la cap, poate părerea mea e greșită până la urmă, nu?

Eu n-am fost acolo, eu am văzut după aceea și e posibil să fi fost influențat de anumite știri manipulatoare, așa că aștept rezultatul final și îmi păstrez o doză de rezervă pentru ce aud, ce văd, legat de proteste.

Ai simțit vreo schimbare în atitudine între colegii tăi după ce s-a întâmplat în piață? Sau în jurul tău?
Am simțit și multă supărare. Au fost colegi care au venit din liber sau au rămas patru ore peste program în ziua respectivă, ziceai că ne pregătim de război civil, așa se punea problema. Noi lucrăm, mai facem și patrule mixte cu jandarmii, ne cunoaștem cu ei. Nu toți sunt niște bădărani care știu doar să bată, nu, sunt oameni, au și ei familii, au principii, au un stil de viață propriu. Dar intervine un pic de subiectivism pentru că automat lucrând cu ei legi niște relații și cumva unii colegi tind să le ia apărarea sau caută circumstanțe atenuante pentru ce s-a întâmplat. Am și colegi care sunt acum mai înverșunați un pic împotriva jandarmilor pentru ce s-a întâmplat, dar eu zic că nu știe nimeni adevărul.

A picat pe Jandarmerie care a comunicat super prost.
Au fost gafe grave de comunicare și pe astea le încasează imaginea instituției și fiecare jandarm în parte indirect. Și la noi, dacă apare unul că a luat șpagă, gata, toți gaborii ăștia sunt niște șpăgari, niște nesimțiți, dar nu e așa. Câți sunt care fac prostii până la urmă? Luați-i și numărați-i pe ăștia pe care i-ați găsit, da? Calculați, vedeți câți sunt și raportați la numărul total și mai estimați voi așa câți credeți că sunt cu bube-n cap.

Ce se întâmplă dacă tu, ca polițist sau jandarm, refuzi să îndeplinești un ordin?
Păi, depinde de ordin. Statutul îmi dă voie să refuz executarea unei dispoziții vădit ilegale. Mie îmi trebuie să o motivez, dacă se întâmplă să fie un șef idiot care pune presiune, dacă ești slab, cedezi, nu? Dar iți asumi ce faci, că până la urmă tu răspunzi, nu răspunde dobitocul. Eu, spre exemplu, am șefi destul de ok și cumva s-a creat un mediu armonios și e o atmosferă mai ok, nu te presează lumea.

Înțeleg că ești polițist de cinci ani jumate. Cum a evoluat încrederea ta în lege, mă refer la încrederea că legea se poate aplica. A crescut?
Până la urmă, legea se aplică, bună, rea, cum e, e aplicată. Dacă ne raportăm la un mediu unde există influență, se poate cumva evita legea și cred că e frustrant pentru toată lumea să vezi că unul care fură cu nesimțire, un infractor scapă cu o pedeapsă ușoară. Și mai există și alt aspect, pentru că omul ăla are foarte mulți bani, își permite niște avocați foarte buni care știu cum să găsească niște breșe în legislație și automat astea vin în ajutorul lui și își ia o pedeapsă mai ușoară. Nu e vina judecătorului, judecătorul trebuie să fie imparțial, ia probele procurorului, ia declarații ale persoanelor implicate, ia act de ce spun avocații, trage linia și asta e.

Cum arată o zi la tine?
Sunt la Ordine Publică. Activitatea principală e cea de patrulare. Te deplasezi în teren, constați contravenții, infracțiuni, obții informații de interes operativ, te deplasezi la apeluri 112. Diverse. Conflicte, scandaluri, conflicte între soți, conflicte între vecini și cumva trebuie să găsești soluția la fața locului. Uneori, sunt și spețe care efectiv te bulversează că sunt chestii cu care nu te-ai întâlnit niciodată și nu știi cum să le intepretezi.

„Ca polițist, ai oportunitatea să vezi foarte multe chestii, să experimentezi multe lucruri unice.”

Sunt câteva aspecte care pe mine mă interesează. E o mare problemă cu violența în familie. Vezi multe, nu?
Luna trecută, cred, au intrat în vigoare niște modificări, doar că momentan nu sunt norme de aplicare. S-a introdus ordinul de protecție provizoriu pe care îl emitem noi, polițiștii, la fața locului, în situația în care constatăm că e ceva grav și trebuie prevenit un incident mai grav. De exemplu, când îl evacuezi pe agresor, chiar și din locuința proprie, statul e obligat să îi asigure un spațiu de locuit, o dată, să evite ca acesta să se întoarcă și, a doua oară, să nu locuiască pe stradă, ceea ce ar duce la alte probleme sociale.

Am fost la o speță unde femeii îi era efectiv frică să vorbească, era terorizată și nega absolut tot ce o întrebam. Avea un copil mic care era învățat de agresor să îi ia apărarea, „Așa e, tati, că nu s-a întâmplat nimic?”. Se vedea că e tot forțat, că nu e ceva natural, ai niște indicii, o vezi cu vânătăi și exploatezi treaba asta, „De ce are vânătăi?”, poți să spui că m-am informat de la vecini, au zis că se aud tot timpul urlete. Ai niște suspiciuni rezonabile când vezi semne de violență domestică și poți să te sesizezi și să întocmești un dosar penal.

„Trebuie găsită o formula încât nici să nu bagi omul la pârnaie pentru un gram de iarbă, dar și să previi efectele nocive.”

A doua chestie, despre consumul de substanțe ilicite, în special canabis. Ce opinie ai despre asta?
Uite cum văd eu treaba asta cu marijuana: chiar dacă e o plantă care are anumite beneficii, are și niște substanțe nocive care în timp pot avea efecte negative asupra organismului. Până la urmă trebuie controlată cumva fiindcă sunt unii care fac exces și ar putea să își facă rău singuri. Aș fi de acord până la un punct însă cu dezincriminarea, pentru că sunt țări pe care am putea să le luăm ca exemplu, care au legalizat parțial treaba asta. Nu știu dacă ar fi ok să fie dezincriminată în totalitate deținerea în vederea consumului, trebuie găsită o formulă de echilibru ca să nu dai posibilitatea unor oameni să facă exces, pentru că e un drog.

Crezi că infracționalitatea e legată de sărăcie? Și că, aici, ar trebui intervenit de fapt?
Putem să ne legăm de piramida lui Maslow, care stabilește scara nevoilor fiecărui individ. Dacă omul se luptă pentru supraviețuire, automat ajunge în faza în care nu se mai controlează, nu-și mai controlează anumite ieșiri și lucrurile pot să degenereze în violență sau mai grav, omor. Da, se leagă și de sărăcie, de statutul social, oamenii respectivi sunt foarte frustrați, foarte tensionați, trebuie înțeleși, chiar dacă noi suntem tentați să zicem că sunt niște idioți. Orice om are un potențial, nu? Și ți-l dezvolți în contextul favorabil, când ai ce-ți trebuie, ai resursele necesare să poți să crești și să evoluezi.