Am întrebat părinți din România despre traumele lor cu preoți și șpăgi din prima zi de școală

E 2017 și traficul din București este îngreunat mai mult decât de obicei, c-a început anul școlar. În autobuz oricum nu ai loc și la pasaj la metrou mergi mai mult dus de mulțime decât de propriile picioare.

Nu m-ar fi interesat deloc faza cu școala, dacă nu auzeam că manualele pentru clasa 0 și clasa a V-a, care nu au fost acreditate de Ministerul Educației, și de faptul că unii copii de la clasa 0 au trebuit să completeze niște fișe în care să spună dacă provin dintr-o familie normală sau din celelalte categorii (monoparentală, părinți plecați în străinătate). Pentru că fix asta-ți trebuie, să-i spună ministerul educației copilului tău că-i anormal.

Dar cum am în jurul meu mulți părinți cu copii proaspăt intrați pe băncile școlii, i-am luat la întrebări ca să văd cum stau lucrurile în peisajul post-apocaliptic al școlii românești, dar și la una privată. Evident, s-a lăsat cu discuții despre șpăgi, lipsă de materiale și preoți băgați pe gât tuturor, la pachet cu discursuri comuniste.

VICE: Cum a fost prima zi de şcoală a copilului tău pentru tine?
Ema: Pentru mine, minim stres, am mers cu inima împăcată, curioasă să văd cum s-au schimbat lucrurile după 34 de ani. Aglomeraţie mare, isterie generală, careu ca pe vremuri, discurs comunist cap-coadă. Evenimentul avea loc în 30 de grade, în plin soare, cu uşor iz religios (popa şi ţârcovnicul erau acolo), totul s-a desfăşurat în maximă siguranţă: Poliţia avea doi delegaţi la eveniment.

Cum crezi că a perceput copilul prima zi?
A fost speriată la început, în mare parte din cauza gălăgiei şi aglomeraţiei. I-a plăcut ideea de a cunoaşte copii noi, de a-şi face noi prieteni, dar după prima săptămână m-a rugat să o duc înapoi la grădiniţă, căci îi era dor de „domnişoarele" ei educatoare.

Ce impresie ţi-au lăsat ceilalţi părinţi?
Well, aici e complicat, noi am schimbat o grădiniţă din centru cu o şcoală de cartier şi din păcate părinţii au fost o surpriză neplăcută. La prima şedinţa cu părinţii ne-am lovit de sfânta şpagă, ascunsă în diverse fonduri, ne-am lovit de necesităţi la clasă care, în teorie, ar ajuta procesul de învăţare al copiilor noştri. Însă, doar în teorie. S-au cumpărat/donat (printr-o fundaţie) din banii părinţilor: computer, imprimantă, aer condiţionat, videoproiector, jaluzele, încuietori de siguranţă pentru termopane.

Consumabilele la clasă, de la săpun, hârtie igienică, saci de gunoi, şerveţele, dezinfectant – toate sunt plătite de părinţi. Inclusiv apă trebuie cumpărată. Computerul e folosit de învăţătoare, dar rar, videoproiectorul nu a fost folosit niciodată. Orele se desfăşoară la clasa zero de la 8-12, clasa este toată ziua luminată, jaluzelele nu fac faţă, aerul condiţionat este inutil (lunile de caniculă sunt în perioada vacanţei). Aşteptări au toţi, dar la fel, doar în teorie. Preferă să plătească şi să ducă nişte cadouri ca să doarmă liniştiţi tot anul.

Cum ţi s-a părut organizarea la clasa 0?
Patru manuale alternative şi nişte „cursuri" de limba engleză, cumpărate de părinţi. Religia e obligatorie, deşi au fost doi părinţi care erau de alt rit şi au cerut specific să nu le participe copii la ora de religie, să nu cumpere manual. Acei doi copii vin mai târziu la şcoală în ziua cu religia. Programa este ok, copiii nu sunt suprasolicitaţi, din păcate nu mai au deloc libertatea pe care au avut-o la grădiniţă, nu se pot juca deloc, orele se desfăşoară ca la şcoală, stau în băncuţe individuale, trebuie să stea cu mânuţele la spate, nu pot merge la toaletă când au nevoie.

Învăţătoarea a fost ok, este devotată copiilor, îi iubeşte, din păcate deseori face diferenţe între copii în funcţie de implicarea părinţilor. Mai și țipă la copii, cel mai des la băieţeii care nu au stare şi deranjează orele de curs. Copiii o iubesc şi o respectă, nu se tem de ea, la final de an au pupat-o şi s-au despărţit cu greu de ea.

Care e primul lucru pe care l-ai schimba, dacă ai putea face asta?
Primul? Nu merge cu primul, sunt prea multe de schimbat. Dar în top 5:

1. Şcoala românească. Nebunia care s-a creat în ultimii ani, care afectează şi învăţătorul şi copilul. Delirul prin care trecem la început de an, nesiguranţa procesului educaţional, lipsa materialelor de lucru.
2. Şpaga. Sfânta şpagă, mizerabilă şpagă, cea care mută munţii din loc în ţară asta. Şpagă ascunsă într-o felicitare, cadou pentru doamna, cadoul care ne asigura locul între „favoriţii" clasei.
3. Implicarea greşită a părinţilor în procesul de educaţie al copiilor noştri. Ei sunt vinovaţi de şpăgile care mişcă munţii. Dacă dă unul, dau toţi, vor, nu vor, au, nu au.
4. Apariţia „ofertelor" la clasă: pachet de mapă + fotografii pentru copil la 50 lei, reviste felurite, complet inutile, zece lei, de multe ori pe an, multitudinea concursurilor fictive, plătite, la care participă şcolarii, unde primesc o medalie de tablă – zece lei.
5. Materiile care lipsesc: muzică, educaţie fizică, ore care figurează în programă, dar la care nu se face absolut nimic, nimic.

Cum percepi şcoala acum, la clasa I?
Aceeaşi doamnă, aceiaşi părinţi, acelaşi fond al clasei.

VICE: Cum a fost prima zi de şcoală a copilului tău pentru tine?
Bianca: Curtea şcolii era un careu imens, dezorganizat, unde cei mici nu vedeau nimic în faţă, stânga, dreapta. Simţeau doar mâinile părinţilor şi asta i-a făcut să stea liniştiţi pe parcursul serbării. Scena, pe care n-o vedeam, dar o auzeam cu ecou, a prezentat discursul „conducătorilor" într-un limbaj greu înţeles şi de noi, părinţii: „Şi în acest an, şcoala îşi continuă progresul început anul trecut. Cu toţii vom participa la dezvoltarea ei…". Nu m-a emoţionat nimic. M-a împietrit însă gândul că aceştia vor fi învăţătorii copilului meu.

Spectacolul a continuat cu alte două discursuri: un preot ortodox, de parcă ortodoxia defineşte şcoala, şi un poliţist, cam dramatic în mesaj: „Vă asigurăm că suntem aici să rezolvăm toate problemele acestui an". Cred că a anticipat ceva domnul poliţist, şcoala nu mai are pază, începând din acest an.

Seara am revenit la şcoală, la o şedinţă cu părinţii, prima şedinţă de şcoală. Nu am discutat nimic despre cum se vor desfăşura materiile, ce învaţă copilaşii, nimic, doar chestii care ţin mai mult de confortul sistemului, nu al elevului: cine e casierul, cine e preşedintele, cine e membru, ce trebuie să cumpărăm la clasă, care este uniforma. Utile şi acestea, dar nu pentru prima şedinţă. Într-un sistem şcolar funcţional nu ar trebui să ne preocupe chestiile administrative, ci exclusiv educaţia copiilor, îndrumarea şi nu uniformizarea lor.

Cum crezi că a perceput copilul prima zi?
Bine, a fost cu noi şi i-am înfrumuseţat realitatea: uite câţi colegi ai, ce mulţi copiii vin să înveţe, vei avea mulţi prieteni noi, ce frumoşi sunt oamenii care oferă flori de toamnă. Doar asta a văzut şi e bine.

Ce impresie ţi-au lăsat ceilalţi părinţi?
Da, sunt implicaţi şi au cu toţii aceleaşi aşteptări. Numai că stilul acesta de discurs al şcolii ne cam pune pumnul în gură. Şi nu suntem uniţi, ne e teamă să ne plângem, să cerem transparenţă, ca să nu fie afectat copilul. Sistemul este mai puternic decât noi, părinţii, şi e de neclintit. În consecinţă, devenim toleranţi cu el şi ne bucurăm dacă avem la clasă un dascăl bun pe care să-l susţinem cu ce are nevoie, ca să îşi poată desfăşura orele cât de cât normal.

Cum ţi se pare organizarea la clasa 0, când vine vorba de materiale auxiliare, programă, orar, învăţătoare?
Şcoala oferă un dascăl, banca şi tabla. De restul trebuie să ne ocupăm noi, părinţii, îndrumaţi de nevoi şi uneori şi de învăţător. Nu sunt manuale pentru că au fost suspendate de minister. Aşadar, un copil când vine dimineaţă în clasă are banca goală. Şi cum poţi capta atenţia unui copil de șase ani timp de 45 de minute, cu vorbe, cu cretă pe tablă, în fiecare zi?!

Care e primul lucru pe care l-ai schimba, dacă ai putea face asta?
Of, sunt multe de schimbat. Aș schimba discursul şi desfăşurarea evenimentului de început de an, să fie adaptat vârstei copiilor, mai prietenos, mai scurt şi mai de impact vizual. Cred că dacă li se spunea „Bine aţi venit, dragi elevi, sunteţi mai frumoşi, mai mari, aţi mai crescut cu un an, azi începe școala!" şi dădeau drumul unor baloane, era un moment văzut şi înţeles de toţi. Aș face cumva să fie transparenţă în discuţiile învățător/şcoală – părinţi și aș stabili un plan de educaţie şcoală-familie, pe care să-l lucrăm împreună. De asemenea, învăţătorii au nevoie de cursuri pentru educarea şi înţelegerea copiilor/acces la metode noi de educaţie/management de şcoală și management de echipă. Cu toţii trebuie să lucreze exclusiv în interesul educaţiei, folosind metode de predare pe înţelesul şi în ritmul vârstei copiilor.

VICE:Cum a fost prima zi de şcoală a copilului tău pentru tine?
Silviu: Prima zi de şcoală pentru mine a fost identică cu celelalte zile de şcoală: de abia aşteptam să plec. În plus, vine mereu un preot care ne învaţă el, de la microfon, cum stă treaba cu cartea şi asta mă face, de fiecare dată, să vomit.

Cum crezi că a perceput copilul prima zi?
Cam ca ziua în care are serbare, doar că nu mai trebuia să-l ascult recitând în scârbă poezioare cretine.

Ce impresie ţi-au lăsat ceilalţi părinţi?
Cu siguranţă ceilalţi părinţi sunt mai implicaţi decât mine şi cu siguranţă că avem aşteptări diferite. În fiecare an avem cam aşa: mame îmbrăcate în nașe, care îşi aleargă copiii cu telefonul în mâna, sperând să scoată cel mai bun unghi, tați plictisiţi, cu braţele pline de flori, parcă aduşi cu forţa, care formează mici grupuri şi încearcă să găsească subiecte comune şi să se prefacă că n-aveau alteeva mai bun de făcut.

Care e primul lucru pe care l-ai schimba, dacă ai putea face asta?
Aş scoate automatele de junk food din toate şcolile.

Cum percepi şcoală acum, la clasa I?
Cam devreme să percep ceva schimbat, dar cred că va fi la fel ca la clasa 0, doar că vor fi și teme. Părinţii mi se par parcă şi mai speriaţi şi la fel de deschişi să rezolve ei (pe grupuri de WhatsApp) absolut orice problemă din şcoală care nu-i priveşte.

VICE: Cum a fost prima zi de şcoală a copilului tău pentru tine?
Codruța: Ca într-o piesă de teatru, ca la o filmare, ca la un bal mascat. Mi se părea că de fapt nu se întâmplă pe bune evenimentul, că n-are cum să fiu eu în calitate de mamă, în curtea şcolii, alături de un copil adevărat. Al meu. N-au fost emoţii. Abia când am ajuns acasă am avut emoţii, dar şi un entuziasm proaspăt.

Cum crezi că a perceput copilul prima zi?
A venit în curtea scolii cu aceeaşi atitudine pe care o are atunci când se duce la petrecerile de copii. Era veselă doar pentru că era parte dintr-un eveniment la care nu mai participase până atunci.

Ce impresie ţi-au lăsat ceilalţi părinţi?
Părinţii pentru mine sunt acea specie ciudată de adulţi cu care nu reuşesc să relaţionez. Cu aceiaşi adulţi (adulţii-părinţi) m-aş înţelege de minune la bere, însă în curtea şcolii şi în „părculeţ" eu nu îi cunosc, nu îi recunosc, nu mă amestec. Nu aveau nimic în comun cu mine pentru prima zi de şcoală: erau mega-informaţi despre învăţătoare, despre şcoală, despre alţi copii (cine a venit cu relaţii, cine nu), despre bunici, despre directoare şi planurile pe următorii șapte ani ai copiilor lor în relaţie cu şcoala şi educatoarea alese. Aşadar nu mi s-a părut că identific pe nimeni pe aceeaşi lungime de undă cu mine. Niciunul nu era venit acolo ca picat din copac.

Cum ţi se pare organizarea la clasa 0?
Având în vedere că reperele mele pentru cum ar trebui să arate şcoala sunt cele din anii 90 (ăia timpurii de tot), pentru mine clasa pregătitoare mi s-a părut brici. Lumină, căldură, curăţenie, bănci, toalete funcţionale. Vis. În plus, cred că avem noroc de învăţătoare cinstită şi civilizată. Despre orar şi programă n-am ce să comentez. Încă nu m-am prins exact ce anume se întâmplă la orele de MNE, EFTC, NMG.

Care e primul lucru pe care l-ai schimba, dacă ai putea face asta?
Aş vrea să schimb atitudinea „directorilor" faţă de comunicarea între şcoală şi părinţi, şcoală şi elevi. Este foarte închis acest cerc şi foarte puţin penetrabil. Aşadar mi-ar plăcea mai multă coerență, mai multă deschidere şi mai multă comunicare și îndrumare pentru părinţi.

VICE: Cum a fost prima zi de şcoală a copilului tău pentru tine?
Sorana: Prima zi de şcoală, ca părinte, aş spune că a fost relaxantă şi fără prea multe griji şi întrebări. Ca ultima zi de grădiniţă. Am primit pe mail, cu o săptămâna înainte, toate documentele şi informaţiile necesare pentru începerea anului şcolar (program, structură, rechizite, orar etc.). Singura schimbare notabilă a fost ora la care ne-am trezit, 7:00 AM, mult prea devreme pentru viaţă, spre deosebire de ora la care ne trezeam pentru grădi - 08:30 AM + flori, vreo patru buchete.

Cum crezi că a perceput copilul prima zi?
Un pic mai obosită decât în celelalte zile. Noi am urmat o grădiniţă privată şi am ales să continuăm, în acelaşi mediu privat, şi cu şcoală. O alegere care s-a dovedit a fi bună din mai multe puncte de vedere: pe învăţătoare o ştiam din primul an de grădiniţă, s-a format o grupa specială pentru toţi copiii care au venit de la grădi, aşadar, fiica mea îşi cunoaşte toţi colegii de clasă, mediul este foarte prietenos: au fost primiţi cu flori, baloane şi cărţi de colorat, iar băncile sunt individuale, comode, au pernuţe sub fund, pături dacă este cazul, papuci de schimb, masă caldă și gustări (fructe şi prăjituri făcute acolo, proaspete), somn la prânz şi after school.

Ce impresie ţi-au lăsat ceilalţi părinţi?
Cu ceilalţi părinţi nu prea interacţionez, zâmbim când ne vedem şi cam atât. Noi suntem mereu pe fugă, veşnic întârziate dimineaţă, iar seară aveam alte activităţi la care ne chinuim să ajungem: cursuri de engleză, balet, înot. Impresia formată însă, în toţi aceşti ani de grădi, este una bună, sunt clar părinţi implicaţi, iar aşteptările noastre sunt, în mare măsură, comune: ne dorim un mediu plăcut de învăţământ, cadre didactice competenţe şi copii premianţi.

Cum ţi se pare organizarea la clasa 0, la nivel de materiale auxiliare, programa, orar, învăţătoare ?
Corectă până acum, aş zice, pentru clasa pregătitoare. S-a făcut o evaluare iniţială a copilului, unde am înțeles că s-a descurcat foarte bine fiica mea, la comunicarea în limba română, matematică şi explorarea mediului. Pe învăţătoare o ştiu de patru ani, îi urmăresc activitatea. Am hotărât ca fiica mea să meargă un pic mai devreme la şcoală tocmai ca să fie la ea în grupă.

Care e primul lucru pe care l-ai schimba la școală, dacă ai putea face asta?
Guvernul.