Cum se schimbă viața de student român când te muți de la cămin în chirie

Viața în cămin e super amuzantă. Serios, adică e la fel ca glumele lui Doru Octavian Dumitru când aveam 10 ani. Pe de altă parte, e și printre cele mai tari chestii de care ai parte în timpul studenției.

Dar vine o vreme când zici: „Bă, gata, trebuie să mă mut în chirie". Pentru că ai terminat facultatea sau nu mai ai chef să locuiești cu încă trei oameni într-o cameră.

Dacă ești în punctul în care abia ai început facultatea și te-ai mutat în chirie sau pur și simplu doar aspiri la ideea asta, eu ți-am făcut o listă cu chestii la care să te aștepți când faci pasul. Ca să te adaptezi rapid fără prea multe bătăi de cap.

Plata la cămin pe lună este, să zicem, decentă. Eu dădeam 120 de lei, dar îi știu pe alți burghezi care scoteau din buzunar (de fapt, al părinților) și 300 de lei. Ce-i drept, aveau cadă-n baie, nu dușuri la comun pe hol la care nici măcar ușa nu se închidea.

Când m-am mutat din cămin m-am îmbătat de fericire. Asta fiindcă ajunsesem în punctul în care aveam atacuri de panică când mă trezeam din somn cu gândacii care se plimbau pe pielea mea. Oricum, senzația aia de beție m-a ținut cam vreo lună, așa. Până când m-am trezut mahmur și mi-am făcut calculul că am de plătit chiria și utilitățiile pe a doua lună cam cât dădeam în cămin pentru aproape jumătate de an. Îți dai seama, m-a înțepat inima și m-a luat depresia.

Totuși o chestie de reținut. Indiferent care-s motivele pentru care vrei să te muți din cămin, musai fă-o pe pula și banii tăi. Nicidecum pe ale părinților sau bunicilor.

Te-ai săturat de debaraua aia numită cameră de cămin în care mai stai cu încă trei inși? Ai impresia c-o să faci hepatită dacă mai intri o dată în buda aia de pe hol? Nu mai suferi să-i vezi moaca tipei ăleia cu care ți-ai tras-o (din noroc) și-a zis întregului cămin c-o ai mică? Foarte bine. Strânge puțin din dinți și nu fi doar o pussy afectată de lume care fuge la maică-sa când dă puțin de greu. O să te ajute moral chestia asta, mai târziu.

Pe de altă parte, eu sper că nu ești atât de prăjit, încât să te muți din cămin, fără să ai (semi) siguranța că te bazezi pe niște bani, cât să-ți plătești chiria lunar. Cel puțin pentru o perioadă. Indiferent că banii ăia îi faci dintr-un job, freelancing, trafic de ketamină sau videochat. Ori alte combinații. Asta fiindcă rareori vrea Ăl de Sus să găsești o cameră într-un apartament de trei sub 100 de euro. Iar prețul ăsta e pentru un apartament care nu-i la gura metroului și nici foarte aproape de centrul orașului. Deci, da. O să te cam usture la buzunar. Dar privește partea bună. Vei putea să te masturbezi fără să stai cu teama c-o să te prindă cineva.

Atât eu, cât și ceilalți colegi din cămin am încercat pe cât posibil să menținem camera curată. Mulți din cămin care mai aterizau la noi în cameră ne felicitau pentru cât de bine arată. La ei fiind cocină de porci.

Doar că nouă tot ni se părea că-i mizerie. Că, na, fiecare avem propriile noastre tabieturi și lucruri care ne scot din sărite. Din cauza asta, m-am luat la harță prostește c-un coleg care-mi reproșa, pe bună dreptate, că am lăsat vasele nespălate zile la rând, într-un timp. Am reacționat prost, mai ales că era vina mea. Dar în alte dăți nu am ratat ocazia să-l înțep și eu că n-a dat cu mătura la timp. Apoi, el îmi zicea că n-am dus gunoiul. Și tot așa. Cert e că eu m-am prins că vasele erau problema lui cea mai mare, așa că, după episodul ăsta, aveam grijă să nu le mai las să putrezească în chiuvetă cu zilele.

Chit că acum o să ai propria cameră-n chirie, tot ai locuri la comun cu ceilalți colegii în restul apartamentului. Nu se mai lasă cu bătaie, că te-ai mai cizelat și tu, dar tot îți va fute nervii faptul că o să găsești vasele-n chiuvetă nespălate de-o săptămână. Mai ales când se repetă.

În cămin, vrei sau nu vrei, ești conectat cu mulți oameni. Majoritatea din alte filme decât ale tale, dar asta-i altă treabă. De nevoie interacționezi cu diverși indivizi, sub diferite forme, din diverse motive.

De-aia am zis că locuitul aici e o parte tare. Tocmai din perspectiva vieții sociale și a diversității. Când stai cu chirie, poți să bagi somn liniștit la ora două noaptea. În cămin, dacă pe hol e haos, n-ai ce face, te duci și tu, așa buimac cum ești. Apropo, nu fi ăla care reclamă administratorului că-i gălăgie și n-ai putut tu să-ți faci somnul de frumusețe. Asta dacă nu vrei să sfârșești agățaț în cui. Decât se te opui, mai bine te-ai adapta. Chit că-ți fute somnul. Doar nu credeai că viața din cămin o să-ți asigure liniște când vrea basca ta.

Cu toate astea, haosul o să râmănă strict la cămin. N-o să mai ai parte de asta niciodată-n chirie, așa că bucură-te. În chirie abia dacă-ți vezi o dată la câteva zile colegii în trecere.

„Bă, deci, i-am dat aseară uneia de la etajul trei… Mamă, am urcat-o pe pereți, mânca-ți-as. Deja de la cinci orgasme n-am mai numărat. Ce să mai, eu fut mult, frate." Cu siguranță îți sună cunoscut asta.

Am asistat la atâtea conversații de genul ăsta cu băjeții-n cămin, încât pot să scriu o carte numai cu expresii d-alea. Adevărul e că sexul în cămin e mai greu de făcut decât șansa ca Olimpia Satu Mare să-i bată vreodată la fotbal pe Real Madrid. Exagerez cu asta, într-adevăr. Hai să zic, Dinamo, în loc de Olimpia. Hehe, dar tot e imposibil. Câinii roșii nu joacă niciodată în Champions League.

Contrar, dacă s-ar aplica procentajul de secretare nesuferite pe care e imposibil să nu le găsești la orice facultate și la succesul sexului în cămin, căminiștii n-ar mai fi niște onaninști. Dar nu se aplică.

Însă mai sunt și perioade de glorie. Cu chiu, cu vai, se mai reușește să ajungă câte-o tipă la tine-n cameră, dar nu înainte de a te asigura că nu-i nimeni acasă. Mai bine zis, îi trimiți obligatoriu după semințe pe colegi. Și e chiar tragicomic sexul în cămin. Uite, de exemplu eu, când se mai nimerea, o rugăm pe tipă să nu se zbenguie atât de tare, fiindcă patul e șubred și stau cu teama că s-ar putea rupe oricând. Că altul ar trebui să-l plătesc și de unde bani, că eu abia-mi permiteam plata căminului.

Băi, serios, nu există-n lumea asta o chestie mai autentică decât laba din cămin.

Tensiunea și adrenalina aia c-ai putea să fii prins oricând nu pot fi reproduse. Uneori, chiar și când știi pe bune c-ai putea să fii prins tot o făceai. Ba cu ușa descuiată, cu colegii-n cameră, alteori cu draperiile trase, ori în cabina de duș de pe holul comun. Satisfacția că te-ai masturbat și nu te-a prins nimeni e ca atunci când faci sex cu cea mai bună gagică din facultate.

Ce să mai, masturbarea în cămin e o experiență unică! Pentru cine mai stă în cămin: profitați de ea, fraților. E cea mai de durată lungă amintire, de care te lovești toată viața.

Odată cu chiria, ești mai chill în privința asta. Și, acum, nu-ți mai e jenă să chemi la tine vreo tipă care, nu știu, a terminat de ani buni facultatea, iar căminul i se pare la ani lumină.

Cel mult, poate vreunul din colegii de apartament să facă nazuri de oftică sau frustrări că de ce aduci fete-n acasă și, pe lângă asta, nu poate el să se joace LOL în liniște că aude zgomote.

D-aia ideal e încă de la vizionarea apartamentului să aduci în treacăt colegilor și partea asta, ca să vezi cum reacționează. Să n-ai surprize după.

Am un amic care a stat șapte ani în cămin. Șapte, boss, șapte. A terminat Automatică la Politehnică și s-a perindat pe la mai multe cămine din Regie. El zice că n-a simțit niciodată nevoia să se mute de acolo. Dacă mai putea, ar fi rămas și acum acolo.

Paradoxal e că atunci când s-a băgat în chirie, după șapte ani petrecuți cu alți trei băieți într-o cameră, s-a mutat într-o garsonieră. Cu banii pe care i-a strâns în toată perioada asta de când s-a angajat din timpul masterului.

Bine, cu siguranță, băieți asemănători prietenului meu sunt mulți. Eu, cel puțin, după ce m-am mutat și m-am reîntâlnit cu alții care încă mai stăteau în cămin, nu știu, ceva din mine îi compătimea. Eu mă vedeam superior, iar pe ei undeva sub mine. Ceea ce nu știu cât de imbecil e sau nu. Mă gândesc, totuși, că, din comoditate, camaderie, ori lipsă de bani, preferi să-ți prelungești șederea-n cămin.

Acum, ce zic, e doar din perspectiva mea, dar nu înseamnă nicidecum că se aplică la toți, pe bune. Eu-s mulțumit oricum că nu mai locuiesc în cămin, ca să mă halească gândacii. Acum o fac doar facturile și întreținerea.