Publicitate
relatii

De ce adolescenții din România nu știu ce înseamnă să fii în cuplu

Relația părinților n-ajută foarte mult.

de Alexa Bejinariu
28 Noiembrie 2019, 11:28am

Fotografie via Pixabay

„Cine de aici are ca model de relație, pe cea a părinților?” Întreabă în sală Silvia Guță, psihoterapeut și parte din echipa In a Relationship. Proiectul, realizat de Fundația Friends for Friends, a cercetat timp de trei ani relațiile de dragoste ale adolescenților. Ce distruge o relație și ce-i face bine. Ce înseamnă abuzurile psihologice, fizice, emoționale, sexuale și cibernetice în rândul tinerilor. Cercetarea a fost făcută pe 25 de mii de tineri din România. Rezultatele au fost puse într-un caiet de lucru, alături de declarații ale elevilor și ale părinților.

Când unul din opt copii e născut de mame care au sub 20 de ani, chestie la care România este pe primul loc în Uniunea Europeană, sau când educația sexuală e absentă atât în școli, cât și acasă, tinerii n-au de unde să-și ia informațiile. Bine, doar de pe internet, unde stăm mai bine, ca podcast-ul ăsta.

La întrebarea de la începutul textului, din cele peste 50 de persoane din sală, doar patru au ridicat mâna. Printre care eu și Mara, 15 ani, colaboratoare VICE. Am luat-o cu mine la lansarea caietului de lucru, ca să văd exact cum se aplică rezultatele cercetării. „Ai mei se iubesc și sunt deschiși la discuții pe tema asta. Poate pentru că sunt mai tineri decât cei mai mulți dintre părinții prietenilor mei”, îmi zice ea.

Tinerii își iau modelele de iubire din media

Există și un test al relației, care te ajută să vezi dacă conexiunea e una toxică sau nu. Peste 80 de mii de tineri au intrat pe el, peste 41 de mii l-au început și 26 de mii l-au dus până la capăt. Rezultatele nici n-au surprins. Relațiile dezechilibrate au avut ponderea cea mai mare. În afară de renunțarea la individualitate și faptul că ei nu știu să gestioneze conflictele, o altă cauză e inexistența unor modele pozitive.

Doar 37 la sută din răspunsuri se încadrează la tipologia de relație sănătoasă, comunicare, și relaxare. „Tinerii n-au modele pozitive de relație: cândva visau la Romeo și Julieta, dar în prezent, cei pe care i-am întrebat, mi-au răspuns de melodia «All of me» a lui John Legend și cartea Fluturi, a Irinei Binder, în care o fată se îndrăgostește de doi frați și ajunge să fie bătută de unul dintre ei”, spune Silvia. Mara îmi șoptește că ea n-are nicio relație din filme sau cărți pe care s-o considere ideală. Pentru că sunt exagerate, nereale, cam ficțiune, zice ea. „Dacă ar fi după mine, aș scrie o carte despre cum sunt relațiile reale, ca să învețe copiii”.

Relația părinților nu e văzută ca model

„Tindem să ne uităm mai mult la televizor și mai puțin la părinții noștri”, îmi spune Mara. Părinților le e frică și uită să se gândească la nevoile copiilor, prioritizând fricile lor. Studiul arată că temerile lor cele mai mari sunt că o relație la va îngreuna învățatul și faptul că sunt prea tineri pentru asta. Argumentul părinților e clar: pentru că relațiile astea sunt instabile, dar bogate-n emoții, ei riscă să investească mai mult în ele decât în viitorul lor. La rândul lor, copiii văd gândurile părinților de genul ăsta ca fiind „mentalitate comunistă” și-atât.

Ultraprotectivitate. Criză de comunicare. Menținerea dependenței. Nivelul scăzut de încredere în sine. Toate astea afectează copilul, chiar dacă poate intențiile părinților sunt printre cele mai bune. Vin doar din criza „cuibului gol”, adică ce simt părinții când realizează că adolescenții încep să se separe de ei și intră-n relații. Astfel, fricile părinților și interesele copiilor lor devin două lucruri total incompatibile, fără niciun punct comun.

De asemenea, adolescenții observă incompatibilitate și în ceea ce li se cere și ce văd. Un fel de „fă ce spune popa, nu ce face popa” al relațiilor. Ei văd la părinți tipare disfuncționale ale relațiilor de cuplu și se chinuie să nu fie influențați. Își spun de mici „eu nu vreau să ajung ca ai mei”, dar tind să aibă aceleași strategii când vine vorba de rezolvarea și gestionarea conflictelor. „Nu știm să ne certăm. Ba căutăm ceartă, ba o evităm cu orice preț. Vedem cum se ceartă părinții, dar nu cum se împacă - pentru că nu există. Noi băgăm cearta sub preș”, spune psihoterapeutul.

Instant mi-a venit în cap să aplic toate astea la relația părinților mei. Ei se iubesc, dar au fost destul de de protectivi cu copiii lor și nu s-au certat niciodată în fața noastră, ca să nu ne afecteze. Pentru că n-am văzut niciodată divergențe între ei, mi-am creat o imagine falsă despre iubire. O văd în mod idealist, fără certuri, iar când dau de ele, zic că asta sigur nu e iubire.

Educația sexuală lipsește și acasă, și la școală

„Doar unul din zece copii aud de sex de la părinți. Se gândesc că, dacă o să afle mai multe informații, poate o să înceapă să-l facă de la o vârstă fragedă”, explică Silvia. Ceea ce nu este adevărat. Copilul va face sex când va fi pregătit, dar va știi să fie responsabil și să se protejeze.

„Multe dintre cunoștințele mele nici nu mai stau cu părinții: ori sunt plecați din țară, ori sunt divorțați. Iar ei tind să-și ascundă relațiile sau nu vorbesc despre viața sexuală cu părinții”, spune Mara. Ea este un caz special, deja a vorbit cu ai ei despre asta: „La 13 ani am început o discuție despre menstruație, pentru că aveam la biologie o lecție despre pubertate. A fost puțin ciudat la început s-o aud pe mama cum vorbește despre asta, dar am apreciat mult că a vrut să învăț niște lucruri, chiar dacă sunt mai sensibile”

„Eu aș fi vrut foarte mult ca la lansare să vină și un profesor. Ar fi fost interesant să văd cum reacționează, ce fac în situația în care o elevă vine la ei și le spune că a fost șantajată de un coleg de-al ei”, îmi spune Mara și sunt total de-acord.

În timp ce o mamă din zece e adolescentă, te întrebi de ce nu se face educație sexuală în școli, nici măcar un curs pe semestru. În Franța, e obligatorie, iar nașterile la mamele tinere sunt mai puține decât în România.

„Acum două săptămâni, la liceul meu, o fată de clasa a noua a fost prinsă de dirigintă pe hol cu iubitul ei, doar se îmbrățișau. Le-a povestit tuturor profesorilor și i-a spus că o să vorbească și cu mama ei. Totuși… e clasa a noua”, îmi povestește Mara. În școala ei, preocuparea cea mare este consumul de droguri, de două ori pe lună vin niște polițiști să le vorbească despre asta. „Îți dai seama că tot venind așa, au rămas și fără lucruri de zis și se tot repetă. Ne-au dat și temă pentru acasă, să scriem pro și contra în a lua droguri. Dar nimic despre sex, boli cu transmitere sexuală sau ce înseamnă o relație”.

Ce e șmecher la caietul ăsta de lucru, pe lângă faptul că are niște informații folositoare în relația părinți-copii în ceea ce privește relațiile amoroase, e că are și exerciții practice pentru adulți, copii și cupluri. Îl poți cumpăra de pe site.

Pe Alexa o găsești pe Facebook , Instagram sau pe blogul ei .

Editor: Ioana Moldoveanu

Tagged:
parinti
in a relationship
Educatie sexuala
relatii abuzive
model de iubire
Fundația Friends for Friends