Publicitate
mediu

Nu săracii sunt de vină că doar 9% din plasticul global e reciclat

Țările bogate sunt adevărații vinovați.

de Therese Reyes
24 Octombrie 2019, 4:00am

O activistă fotografiază containerele pline cu deșeuri din plastic înainte să fie trimise în Port Klang, la vest de Kuala Lumpur, 28 mai 2019. Mohd Rasfan/ AFP

Când aud de subiectul poluării cu plastic, mulți au în minte imagini cu râuri murdare și gropi de gunoi imense din țările în curs de dezvoltare. E greu să nu te gândești la asta când ideea e susținută de studiile oficiale.

În 2015, un raport din Science a dezvăluit că sursele principale de deșeuri din plastic din oceane sunt China, Indonezia și Filipine. Această informație a fost considerată zguduitoare și e încă folosită când se discută despre probleme de mediu. Dar, conform experților ecologiști, asta e o mică parte din poveste.

Froilan Grate, coordonatorul pe Asia Pacific al organizației Global Alliance for Incinerator Alternatives (GAIA), a zis că studiul e bazat pe presupuneri. Acestea au fost extrase din informații precum numărul populației și sistemele de management al deșeurilor.

Dar povestea despre Asia murdară e una ușor de crezut, chiar și de cei care locuiesc în regiune.

„Multora le confirmă stereotipurile conform cărora Asia e exotică, mai puțin dezvoltată și, în unele cazuri, murdară, conform imaginilor pe care le văd”, a zis Grate în timpul conferinței despre deșeuri din Penang, Malaezia.

„Așa că, dacă realitatea nu se conformează cu stereotipurile, oamenii o ignoră. Dar dacă găsesc dovezi că e conform stereotipurilor, o scot în față.”

Dar el și alți experți în mediu se tem că perpetuarea acestei perspective nu face decât să elibereze țările bogate din America de Nord și Europa de responsabilități.

În realitate, majoritatea gunoiului din lume e produs de companiile multinaționale care au sediul în Occident, conform studiului efectuat în 2018 de #BreakFreeFromPlastic.

Cei care trăiesc în țările dezvoltate produc mult mai mult gunoi decât cei din țările în curs de dezvoltare. Să luăm Statele Unite, de exemplu. Agenția de Protecție a Mediului de la ei a raportat că, în 2015, fiecare persoană a generat 2,3 kilograme de deșeuri municipale pe zi. E mult mai mult decât a produs un filipinez în 2016, și anume patru sute de grame de deșeuri pe zi, conform Comisiei Naționale de Management a Deșeurilor din Filipine.

Unii argumentează că asta e ok, pentru că țările bogate au programe de reciclare bune, dar prețul pentru ele e plătit tot de țările din Asia de Sud-Est.

„Reciclarea înseamnă că trimit deșeurile în altă țară care are condițiile necesare pentru reciclare, dar nici măcar nu îi interesează dacă sunt reciclate sau nu”, a zis Grate.

A explicat că modelul actual de reciclare înseamnă doar că țările mai bogate trimit plasticul în țările sărace, după care nu-l mai consideră problema lor.

China era cel mai mare importator de deșeuri străine, dar asta s-a schimbat în 2018, când a interzis importul de plastic. Companiile au început să trimită deșeurile în Asia de Sud-Est și au transformat Malaezia în principalul importator, conform informațiilor furnizate de Greenpeace Asia de Sud-Est. Malaezia a fost urmată de Thailanda, Vietnam, Hong Long și SUA.

„Asia e considerată greșit principalul poluator cu plastic”, a zis Mageswari Sangaralingam, de la Asociația Consumatorilor din Penang în timpul unei conferințe de presă din statul malaezian care a avut loc duminica trecută. „Realitatea e că am devenit cea mai mare groapă de gunoi din lume din cauza țărilor care exportă plasticul la noi.”

SUA a fost principalul exportator, urmată de Japonia, Germania, Anglia și Belgia. Companiile din țările exportatoare ar trebui să trimită doar deșeuri reciclabile, dar multe păcălesc sistemul și trimit cutii cu deșeuri nereciclabile pe care pun etichete false. Iar majoritatea țărilor în curs de dezvoltare nu au capacitatea să verifice fiecare transport, mai ales în arhipelagurile cu multe porturi precum Indonezia și Filipine.

„Plus că e greu să le trimiți înapoi după ce au ajuns în port”, a zis Grate.

Așadar, țările din Asia de Sud-Est sunt nevoite să se descurce singure cu deșeurile non-reciclabile, motiv pentru care multe au început să se răzvrătească.

În aprilie, Malaezia a trimis cinci containere cu deșeuri înapoi în Spania și a zis că va face la fel luna următoare cu 450 de tone de plastic contaminat trimis de țări bogate din America de Nord, Europa și Asia. În luna mai, Filipine a trimis 69 de containere cu deșeuri înapoi în Canada, după ce guvernul filipinez a presat țara nord-americană să își asume responsabilitatea pentru ele. Indonezia a făcut la fel cu containerele trimise pe țărmurile ei. Și Malaezia, Thailanda și Indonezia au impus restricții cu privire la importurile de deșeuri.

Reciclarea nu e vreun proces magic, așa cum își imaginează unii. De fapt, doar nouă procente din tot plasticul de pe glob e reciclat. Asta înseamnă că restul e incinerat, o soluție problematică, sau ajunge în gropi de gunoi, în ocean sau în mediu – un tip de poluare pentru care sunt blamate țările în curs de dezvoltare.

O soluție mai eficientă ar fi refuzul de a cumpăra produse din plastic. Asta înseamnă să renunțăm la promisiunile de a refolosi recipientele din plastic care se adună, să lăsăm baltă produsele din plastic biodegradabil (de fapt nu sunt biodegradabile) și să adoptăm un stil de viață mai simplu și mai puțin consumerist.

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.

Tagged:
plastic
Asia
Consumerism
gunoi
reciclare
deseuri
import
plastic biodegradabil