Fotografii de autorul articolului

Tot ce trebuie să știi, ca român, dacă vrei să pleci în vacanță în Thailanda

Gabriel Bejan

Gabriel Bejan

Am încercat să-ți răspund la cele mai importante întrebări pe care le-ai avea înainte de a te urca în avion către cea mai cool destinație din Asia de Sud-Est.

Fotografii de autorul articolului

Numai anul ăsta cred că am auzit vreo șapte-opt oameni care spuneau că ar vrea să meargă în Thailanda. Bine, unii visau să se stabilească acolo, să-și facă o cârciumă pe plajă și să trăiască la tropice cu bani puțini, tot restul vieții, să fumeze iarbă de dimineață până seară și să uite de PSD și de Dragnea. Treaba cu mutatul în regatul thailandez e mult mai complicată, n-am s-o abordez aici, în schimb te încurajez din tot sufletul să mergi, cel puțin o dată în viață, să vezi cum arată un paradis turistic din Asia de Sud-Est.

Pentru că Thailanda asta este, un paradis pentru turiștii de toate gusturile, în ciuda faptului că, pe plan intern, are o grămadă de probleme. Spre exemplu, din 2014 nu mai este o democrație, acum este condusă de o juntă militară, care promite însă că, în cel mai scurt timp, va organiza din nou alegeri. Numai că alegerile astea s-au tot amânat de vreo șase ori, ultima promisiune fiind pentru începutul lui 2019.

În fine, ca turist nu prea are de ce să te intereseze chestia asta, așa cum probabil nu o să fii atins nici de conflictele din sudul extrem al țării, unde niște insurgenți islamiști își doresc independența, sau măcar autonomia.

Templul Alb, Chiang Rai. Chinezii reprezintă o treime din numărul turiștilor care vin anual în Thailanda.

Cu mici excepții, turismul crește de la an la an în Thailanda, anul trecut au ajuns la 35,3 milioane de deținători de smartphone și stick-uri de selfie și, dacă nu se întâmplă ceva dezastruos, vor atinge suta de milioane undeva, după 2030.

Asta arată că nenorocirile pe care le citești prin ziarele locale nu reușesc deloc să țină în frâu hoardele de chinezi, ruși sau europeni care au ridicat prețurile în așa hal, încât s-a ajuns ca peștele prăjit, tăiețeii și curry-ul să coste la fel ca în Centrul Vechi. Poate exagerez un pic, ce vreau să-ți spun e că din 2011 de când mă tot duc în Thailanda, viața mi se pare tot mai scumpă, iar paritatea leu-baht tot mai defavorabilă românilor.

Și asta e mare păcat pentru noi. În timp ce tinerii occidentali au descoperit Thailanda încă din anii 90, datorită romanului The Beach al lui Alex Garland (unul din trei tineri sub 30 de ani din toată lumea citise în anii 90 povestea lui Richard și a insulei secrete din Golful Thailandei), românii au așteptat să ajungă acolo mai întâi alde Poponeț, Cabral sau mai știu eu ce vedetă de pe la noi.

Mă rog, sunt răutăcios, mai e o explicație că suntem așa întârziați și anume faptul că zborurile din București spre Bangkok, Chiang Mai sau Krabi au devenit cu adevărat accesibile românilor abia în ultimii ani, iar acum ești chiar fraier dacă nu găsești un bilet dus-întors cu 400 de euro (eu am cumpărat și cu 390).

Partea bună e că Thailanda a ajuns pe val și în România, așa că am să încerc mai jos să răspund, din propria experiență, la cele mai importante întrebări pe care le-ai putea avea despre o vacanță în această țară.

Îmi permit să mă duc în Thailanda?

Chiang Mai este o destinație pentru hipsteri de toate vârstele.

Dacă îți permiți să te duci la Mamaia în august, atunci cu siguranță îți permiți și o vacanță în Thailanda. După cum spuneam, prețurile au crescut de la an la an, dar tot nu sunt ca pe litoralul românesc. După aia, scorurile diferă foarte mult de la regiune la regiune, spre exemplu prețurile din Chiang Mai, adică în nordul țării, sunt la jumătate față de cele din Krabi-Ao Nang, Phuket sau Koh Samui. La plajă e mai scump, logic, decât la munte. La fel și acolo unde sunt mulți turiști.

Dar chiar și așa, tot găsești să mănânci celebra supă Tom Kha Gai cu echivalentul a 12-13 lei sau o porție de tăieței Pad Thai cu 6-7 lei. După aia mai e street-food-ul care e super dezvoltat în Thailanda (mă rog, în ultima perioadă generalii de la conducerea țării au mai interzis tonetele de pe marginea străzii) și, dacă te enervezi, poți să intri într-un supermarket și să-ți iei mâncare mai ieftin decât ai mânca la tine acasă.

Cazările sunt și ele de toate felurile. Eu am stat cu 10 euro în Khao San, cartierul backpackerilor din Bangkok, dar și la o sută de euro pe noapte într-un resort din Krabi și nu mi-a părut rău nici pentru bancnota de zece, nici pentru cea de o sută.

Thailanda are atâtea locuri, unde să mă duc într-o vacanță de două săptămâni?

Laguna de smarald este pe insula despre care se spune că l-a inspirat pe Alex Garland să scrie The Beach. Fotografie de Gabriel Bejan, via TravelZoom.ro

Thailanda chiar e țară foarte mare. Ca să-ți faci o idee, de la Chiang Mai (nord) la Krabi (sud) zbori cu avionul o oră și jumătate, deci mi-e greu să intuiesc ce ți-ai dori. Ideea e că rețeaua de autostrăzi a țării este super dezvoltată (70 de mii de kilometri, ce zici de asta?), la fel ca rețeaua de zboruri interne (sunt vreo 11 aeroporturi internaționale și vreo 20 domestice).

Eu am văzut plaje superbe în Koh Samui, Krabi-Ao Nang, iar dacă vrei prostituție și destrăbălare atunci mergi în Phuket. Dacă vrei la munte, unde clima este mai blândă, prețurile mai mici și vrei să cunoști hipsteri din toată lumea, plecați de acasă fără să se mai întoarcă, atunci mergi în Chiang Mai. Orașul ăsta, al doilea ca mărime după Bangkok, e o veritabilă poartă de intrare în regiunea nordică a Thailandei, unde poți să faci excursii către triburile din munte, Mekong, granițele cu Laos și Myanmar.

Dacă vrei să mergi pe urmele personajului Richard din utopia lui Garland, atunci du-te în Bangkok, în Khao San, cartierul backpackerilor, acolo unde nu există noapte și zi, unde toată lumea bea și petrece, după care se urcă în autobuzele care pleacă în toate colțurile Thailandei, în Cambogia, Laos sau Vietnam.

Khao San, cartierul backpackerilor din Bangkok. Fotografie de Gabriel Bejan

Cu harta insulei secrete în rucsac, Richard a luat-o spre Koh Samui, de unde începe Parcul Național Ang Thong, cu mii de insule, cele mai multe nelocuite. Foarte aproape este și insula Koh Phangan, acolo unde au loc destrăbălatele petreceri de Lună Plină.

Și-ți mai dau un pont, pentru care o să-mi rămâi recunoscător toată viața: din Koh Samui poți să iei o șalupă și să ajungi exact pe insula despre care se spune că l-a inspirat pe Alex Garland să scrie romanul The Beach. Spune-i barcagiului că vrei să ajungi la Emerald Lagoon sau pe Mae Koh și o să vezi cea mai frumoasă insulă nelocuită din lume. Cu plăcere.

Când să mă duc în Thailanda, astfel încât, nici să mă plouă, nici să mă bată soarele în cap?

Oricând te-ai duce, o să ai parte și de una și de cealaltă. Până la urmă, de aia te duci în vacanță la tropice, nu? Înțeleg însă îngrijorarea cu ploaia, atunci când ai o săptămână de vacanță, parcă nu-ți convine să nu vezi soarele la față 4-5 zile.

Oficial, sezonul ploios în Thailanda ține din luna mai până în octombrie. Prognoza meteo însă nu e o știință exactă, în plus depinde de la o regiune la alta. Eu, de regulă, mă duc în aprilie, când e cea mai căduroasă lună din an, dar este și luna dintre sezonul turistic de vârf, când e cea mai mare aglomerație, și luna când încep ploile. Pe de altă parte, am fost în Koh Samui în septembrie, iar musonul s-a manifestat în cel mai blând mod cu putință: a plouat în fiecare zi, cam jumătate de oră, în special noaptea.

În ceea ce privește căldura, da, boss, e cald, așa că în Thailanda ești mort fără șapcă în cap și ochelari de soare. Plus că nici să nu te gândești că vei purta un tricou mai mult de o zi, deoarece, din cauza umezelii, o să transpiri ca un porc și chiar nu vrei să miroși ca boschetarii în cea mai frumoasă din vacanțele tale.

Din cauza căldurii, eu prefer mai degrabă să merg în Chiang Mai, unde clima e mai răcoroasă (vorba vine). Ultima dată am stat cinci zile în Chiang Mai, apoi am luat un avion până în Krabi și vreo două zile mi-a luat să-mi revin din cauza căldurii. Peste tot însă există aer condiționat, chiar și în cele mai ieftine locuri de cazare, așa că n-o să mori din cauza asta.

E sigur în Thailanda? Sunt boli, teroriști, oameni care vor să-mi ia viața?

Pe plaja Tubkaek s-a filmat Hangover 2.

Acum chiar dacă e dictatură militară, generalii ăia care conduc țara au grijă de viața ta, mai mult decât tine. Și explicația e logică: ești turist, turismul reprezintă aproape 18% din PIB-ul țării, iar dacă pățești ceva, o să scrie ziarele de întâmplarea asta, o să se sperie oamenii și... nu e bine. Asta e explicația cinică, dar mai e și cea soft.

Din câte îi cunosc eu, thailandezii sunt un popor foarte pașnic. De aia i se spune Thailandei, Țara Zâmbetelor. Și mai sunt și fooooarte practici. Au nevoie de banii tăi, nu trebui însă să-ți dea în cap pentru ei. Oricum îi vei lăsa singur în Thailanda, cumpărându-ți chestii pe care le îndeși în bagaje și când ajungi acasă constați că nu-ți trebuie la nimic.

În ceea ce privește atacurile teroriste, acest pericol există ca peste tot în lume, cu particularitatea că în Thailanda chiar există o grupare militară, în provinciile din sud, musulmane, care luptă pentru independență. Da, există teoretic și acest pericol.

Cât despre boli, am auzit doar că în partea de nord, aproape de granița cu Myanmar, ar exista ceva risc de malarie. Nu am luat însă niciodată pastile de prevenție, prefer să folosesc spray-ul de țânțari, chiar și în Africa (unde riscul este infinit mai mare). Tot ce-ți recomand este să-ți faci asigurare medicală înainte de a pleca de acasă. Preventiv. Oricum am auzit că sistemul medical thailandez este foarte dezvoltat, slavă Domnului, n-am fost în spital să verific.

Cum e masajul thailandez?

Masajul thailandez nu este, de regulă, cu happy-end.

N-ai cum să zici Thailanda, fără să te gândești la celebrul masaj thailandez. Acum ceva timp, îmi povestea cineva că a fost acolo și a intrat într-un salon de masaj, unde, la sfârșit (și aici omul a început să chicotească), a avut parte de ceva „special” din partea domnișoarei care s-a ocupat de el. Un happy-end de poveste. Felicitări, boss! Numai că ce ai făcut tu nu a fost masaj thailandez. Cum adică?

Masajul thailandez este în primul rând o chestie destul de dură, în care fiecare mușchiuleț din corpul tău este luat la frământat cu palmele și picioarele, după care ești tras și răstignit de-ți sar fulgii. Iar tehnica asta, ce combină chestii de yoga, nu o cunoaște chiar orice fată semidezbrăcată de pe stradă care strigă după tine „thai massage, sir”. Adică se învață la școală.

Și, foarte important, contactul fizic între maseuză și client e oarecum limitat, adică primești un chimonou și niște pantaloni de pânză, lejeri, iar maseuza este de regulă o doamnă la vreo 40-50 de ani, îmbrăcată regulamentar, cu ecuson în piept.

Uite spre exemplu, în Chiang Mai există o rețea de astfel de saloane, Lila Thai Massage se cheamă, unde maseuzele sunt foste pușcăriașe care, pentru a se reabilita și reintegra în societate, au învățat meseria asta. Poți să mergi cu încredere la ele, măcar ai garanția că au urmat o școală.

Desigur, poți să intri și în celelalte saloane, fetele sunt frumoase, iar prostituția, deși ilegală, este tolerată în Thailanda (a se citi la fiecare colț de stradă). Te vei alege cu un happy-end glorios, dar nu mai povesti după aia că ai fost la masaj thailandez. Că nu ai fost.

Pot să fumez iarbă, că am auzit că au pedeapsa cu moartea pentru droguri?

Dacă întrebi aici de iarbă, sigur nu o să primești un scaun în cap.

Știu sigur că vrei să afli și răspunsul la întrebare asta și-ți spun sincer: da. Iar locurile cele mai vizibile de unde poți să-ți cumperi iarbă sunt barurile care au postere cu Bob Marley și unde se ascultă muzică reggae.

Știam mai demult de chestia asta, dar ultima dată când am fost m-am așezat la un astfel de bar din Railay (Ao nang), l-am întrebat direct pe barman, pentru un prieten, desigur: cât costă o țigară din aia pe care tocmai o fuma? Mi-a spus că-mi dă una la 200 de bahți (vreo 25 de lei).

În fine, toată lumea știe locurile de unde cumperi iarbă, dar după cum mi-a explicat o nemțoaică ce locuia în Thailanda de doi ani, când vine poliția în control la bar trebuie să ai doar o șpagă potrivită la tine și te lasă în pace.

Thailanda este una dintre cele mai corupte țări din Asia, deci și polițiștii au familii acasă și dacă știi cum să-i iei sunt prietenii tăi cei mai buni. După aia m-am amuzat teribil când am citit în Bangkok Post că la un control de rutină vreo patru mii de tineri soldați au fost depistați cu urme de droguri în sânge. Deci, halal dictatură militară, ce poți să mai spui?

Ar mai fi câteva chestii de zis, în special despre mâncarea thailandeză, care este un adevărat festival. Dar pe astea te las să le descoperi singur. Hai, acum stai cu ochii pe ofertele de avion și vacanță plăcută!

Unul din rezidentii din Railay.

Poți să-l urmărești pe Gabriel Bejan și pe Facebook, Twitter sau Instagram.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE