Cinci motive pentru care e bine ca România să se unească cu Moldova

Prietini, e timpul să recunoaștem că Unirea României cu Republica Moldova a devenit o temă serioasă de discuție. Nu mai e ca acum cinci-șase ani, când ne hlizeam la marșurile unioniștilor și proclamam că „nu vrem să ne unim cu săracii ăia”. De ce?

Păi, în primul rând, în ultimele luni, peste 130 de primării din Republică au semnat o declarație de reunificare cu patria mumă, inclusiv satul de baștină al președintelui Igor Dodon, un putinist notoriu.

Apoi, duminică, mii de oameni din Chișinău au sărbătorit centenarul Marii Uniri și au adoptat un document intitulat Proclamația Marii Adunări Centenare, care, printre altele, prevede că unirea Basarabiei cu României este „unica soluție de supraviețuire și progres a românilor dintre Prut și Nistru”.

Bomboana de pe colivă a venit ieri, în timpul unei ședințe solemne din Parlament, când s-a votat o declarație ce afirmă că Parlamentul României consideră legitimă dorința moldovenilor de a se uni cu noi. Prilej exploatat la maximum de liderii celor două camere, care s-au întrecut ieri în declarații sforăitoare despre cum vor să-și unească destinele cu frații de peste Prut.

Reacțiile au variat de la o bulă la alta. Conservatorii filoamericani au fost încântați de prezența liderilor PNL și PMP la manifestațiile din Chișinău și au proclamat că cei mai puțin euforici (adică politicienii USR) sunt idioți utili pentru Putin.

Pe de altă parte, bulele libertariene, centriste și stângiste au venit cu un cearșaf de motive pentru care o unire cu Moldova n-ar fi tocmai oportună: Transnistria, Putin, moldovenii sunt săraci și ar costa prea mult să-i scoatem din mizerie, s-ar mări baza de votanți ai PSD-ului, Moldova are prea multe minorități, pe care guvernanții românii sigur n-ar ști cum să le asimileze/integreze și așa mai departe.

Veșnic Gică Contra, eu sunt de părere că nicio bulă n-are dreptate. România și Moldova trebuie să se unească, dar nu din motivele pe care le bănuiai.

Acum doi ani, când am aflat că fostul președinte al României a primit cetățenie moldovenească, m-am bucurat. Când i-a fost retrasă de Dodon, am plâns. De ce? Pentru că, în 2014, când și-a terminat al doilea mandat de președinte, m-am resemnat cu gândul că fără el politica românească va deveni mult mai plictisitoare. Și am avut dreptate. Dacă asculți discursurile lui Iohannis, simți cum moare ceva în tine. Premierii pe care i-a tot rotit Dragnea în ultimul an pe la Palatul Victoria sunt interesanți ca o partidă de curling, iar Parlamentul e condus de niște semizei complet lipsiți de carismă.

De opoziție nici nu mai zic - îmi pare rău, n-ai cum să susciți entuziasmul maselor cu Orban și Barna, oricât ar încerca cel dintâi să ne cucerească prin invitații la dat cu parul.

Așadar, intrarea lui Băsescu pe scena politică din Moldova, ca președinte de onoare al Partidului Unității Naționale, reprezintă o șansă uriașă ca politica mioritică să devină iarăși interesantă. Dacă agenda unionistă va avea de câștig de cauză în Moldova, așa cum indică ultimele evenimente și anumite SONDAJE BOMBĂ, Băsescu ar putea redeveni CINEVA într-o eventuală Românie Mare.

Ar rămâne în istorie drept omul care a condus România timp de 10 ani și apoi a grăbit reunificarea cu frații de peste Prut. Ar deveni un al doilea Cuza, iar retorica pro-inculpați din ultimii doi ani ar fi dată uitării, așa cum românii au uitat și ce apucături despotice (dar luminate) avea fondatorul României moderne.

La ora actuală, cu tot cu Transnistria, teritoriul Republicii Moldova găzduiește aproximativ 370 mii de ruși. Bănuiesc că cel puțin jumătate sunt femei. Dacă e să dăm crezare mitului conform căruia rusoaicele sunt cele mai frumoase din Universul observabil, acest lucru nu poate decât să-i bucure pe cei care obiectifică femeile și aspiră la standarde nerealiste de frumusețe (nu eu!!!). Așadar, deși o eventuală reunificare ar putea să vină la pachet cu tot soiul de belele geopolitice și economice, tinerii români (și superficiali) măcar vor avea oportunitatea să fie compatrioți cu niște frumuseți demne de basmele cu Ileana Cosânzeana. Merită sacrificiul.

O eventuală unire ar reprezenta o gură de aer proaspăt pentru vasluienii care s-au săturat ca județu’ lor să fie ciuca miștourilor pe Internet. Conform ultimelor statistici, Moldova are la ora actuală un PIB de 6,75 miliarde de dolari. Spre deosebire, România a înregistrat în urmă cu doi ani un PIB de peste 186 miliarde de dolari, adică de aproximativ 28 de ori mai mare decât cel al fraților de peste Prut.

Totodată, Vaslui, cu un nivel al PIB de 3.882 euro/locuitor în 2016, reușește performanța de a fi peste toată media Republicii Moldova, care în 2016 înregistra un modest 2311 dolari/pe locuitor.

Așadar, reunificarea celor două neamuri ar da peste cap toată politica editorială a poznașilor de la Times New Roman. Brusc, toate glumițele și meme-urile despre violatorii, bețivii și săracii din Vaslui vor fi despre violatorii, bețivii și săracii din raionul Dubăsari (exemplu aleatoriu).

Astfel, în raport cu amărâții ce populează raioanele Basarabiei, vasluienii vor ajunge în scurt timp să afișeze aceeași aroganță pe care o afișează clujenii și timișorenii față de miticii din sudul țării.

Să fim sinceri, noi, românii, nu suntem foarte prietenoși cu minoritățile etnice ce populează Grădina Maicii Domnului. Românul de rând îi urăște pe unguri din principiu, mai ales pe cei care îndrăznesc să vorbească despre autonomie, chit că-i foarte probabil să nu fi interacționat niciodată cu un secui.

Atât de mare-i această ură uneori încât unii oficiali nu se sfiesc să vorbească public despre secui spânzurați lângă steaguri ale Ținutului Secuiesc. De ura pentru romi nici nu mai are rost să vorbesc, e deja la ordinea zilei într-o țară în care copiii sunt crescuți cu amenințarea că vor fi dați la țigani dacă nu-s cuminți.

Așadar, o eventuală reunificare ar putea să mai dilueze din ura pe care mulți români o afișează față de romi și maghiari. Pentru că Unirea ar veni la pachet cu sute de mii de ruși, ucraineni și găgăuzi.

Adică alte minorități etnice, cu care cei mai mulți dintre noi nu suntem obișnuiți. Rușii sunt oameni mândri, care n-ar fi prea încântați de înglobarea lor într-o Românie Mare și automat ar apărea tensiuni între noi și ei. Cu ucrainenii am găsi imediat motive de gâlceavă (le-am aminti de felul în care sunt tratați românii din Cernăuți?), iar în privința găgăuzilor am deveni circumspecți din start pentru că vorbesc o limbă ce sună a turcă, deși-s ortodocși.

De la Revoluție încoace, moldovenii au invadat piața românească și internațională cu trupe de succes, despre care noi, românii, nu ne-am putut mândri niciodată că-s românești, deși soliștii lor cântau în dulcea noastră limbă. De pildă, când O-Zone a rupt Internetu-n două cu „Dragostea din tei”, nu ne-am putut lăuda în fața occidentalilor că-s „băieții noștri”, pentru că, tehnic vorbind, erau ai lor, ai moldovenilor. Dar o viitoare reunificare va rezolva această problemă și artiștii moldoveni de succes, precum vopsiții de la Carla’s Dreams, vor deveni AI NOȘTRI. România Mare i-a produs, nu Republica Moldova, vor spune istoricii peste decenii. Pentru că, se știe, învingătorii scriu istoria!

Cred că am fost suficient de persuasiv în expunerea motivelor mele, încât, imediat după livrarea acestui text către mase, toate raioanele și toți politicienii Moldovei vor proclama Unirea Basarabiei cu Patria Mumă. Sunt convins că inclusiv Igor Dodon va fi impresionat de calitatea argumentelor mele și va decreta că rupe orice legătură cu Rusia imperialistă a lui Putin. Așa să ne ajute Dumnezeu!