Am mers la mitingul PSD din Târgoviște și am văzut cum un partid poate bloca un oraș întreg

„Ludești loves Rovana”, „Pucioasa loves Rovana” și „Târgoviște loves Rovana”, asta zic doar câteva din pancartele care mă flanchează în drum spre Prefectura județului Dâmbovița. Mă îndepărtez de băieții de galerie care-și strigă iubirea pentru președinta organizației județene, dar dau tot de ochii Rovanei. Chipul ei este imprimat pe sute de bucăți de policarbonat, pe care acum le ridică în aer oamenii aduși cu autocare din toate satele dâmbovițene, dar și din Prahova, Argeș și Călărași.

Nu-i un miting al PSD, cât al Rovanei Plumb, care deschide lista pentru europarlamentare a partidului și a reușit să organizeze ultima desfășurare de forțe dinainte de alegeri, chiar în capitala fiefului ei: Târgoviște.

După o campanie în care pesediștii au fost urmăriți prin toată țara de către protestatari, au mizat pe varianta sigură pentru ultimul weekend electoral, adică blocarea completă a unui oraș de provincie. Poliția Română a anunțat restricții de trafic pentru șase ore, deși mitingul nu a durat mai mult de două. Nimeni nu a oprit trenurile să intre în oraș, așa că eu nu am avut probleme, dar șoferii au stat blocați la intrarea în Târgoviște în timp ce polițiștii le cereau parole și tichete. Cred că parola era: nu există o țară mai absurdă ca România.

Cei vreo 50 de protestatari, care și-au făcut drum până la ultimul miting, s-au trezit și ei blocați în spatele a două rânduri de garduri și jandarmi. Printre ei s-au aflat puțini târgovișteni, majoritatea erau fețe cunoscute din Piața Victoriei, membri #Rezist.

Toată treaba s-a lăsat cu mulți nervi pentru cei care aveau nevoie de alea 14 străzi închise de polițiști. Așa că mai câștigați au fost protestatarii, care măcar au avut un țarc la umbră, în vreme ce oamenii aduși cu autocare au stat două ore sub un soare arzător.

Simt mitingul abia în apropiere de centru, când încep să mi se fluture în față din ce în ce mai frecvent stegulețe roș-albastre (pesediste, nu steliste). Asta pentru că principalele bulevarde ale orașului au devenit pentru o zi parcări în aer liber pentru autocare, autobuze și microbuze.

„Admirați peisajul nu-i așa? Și eu mă uit unde s-au ascuns oamenii, că-s puțini la câte mașini văd pe aci”, îmi zice un șofer de autocar, care tocmai a descărcat electoratul adus de la Moreni.

Când zice peisaj, omul se referă la niște băieți de galerie care se chinuie să întindă un banner din pânză albă, în timp ce scandează „ole, ole, ole, Țuțuianu nu mai e” în amintirea fostului baron de Dâmbovița. În schimb, județul s-a ales cu o baroană, iar chipul ei este peste tot.

Oamenii pleacă în marș spre platoul din fața Prefecturii. Un om al străzii se strecoară cu plasa plină de felii de pâine mucegăită printre pesediști. Din spate, pare un simbol perfect pentru o țară sărăcită de hoardele roșii, dar nici cei din jurul meu nu par că o duc mai bine.

La capătul străzii așteaptă în jur de 50 de protestatari care urlă „pe banii noștri stați, bă, proștilor”, „rușine, rușine să vă fie” și „maimuțelor, maimuțelor”. Marian „Ceaușescu” îi îndeamnă să nu-i mai insulte pe pesediști, dar cei din jurul său revin cu „analfabeților”. Pe partea cealaltă a cordonului de jandarmi, doi bătrâni glumesc că „ăștia sunt de la peneleu”, câțiva ridică în aer degetul trivial, dar cei mai mulți trec nepăsători pe lângă.

O singură bătrână de-a locului e supărată, dar nu pe protestatari, ci pe jandarmii care nu o lasă să meargă până la magazin fără să înconjoare tot centrul orașului.

Câțiva metri mai încolo, strigătele protestatarilor pierd lupta cu boxele pesediștilor, din care se aude o muzică potrivită pentru o terasă de la malul mării. Dacă pentru moldoveni s-a pregătit spectacol cu muzică populară, pentru târgovișteni organizatorii au ales niște ritmuri mai hipstărești. Dar nimeni nu pare deranjat, oamenii caută să se așeze la umbră, iar doi băieți mă opresc la intrarea pe platou și mă îndeamnă să nu votez cu PSD.

„Voi ați venit pentru fete, nu ați venit pentru poveste”, le reproșează prietenește un al treilea.

De pe scenă se aud mulțumiri pentru „colegii” din Călărași, Prahova și Argeș. Mulțimea nu reacționează.

„Eu am venit să-l văd pe Dragnea. Ceilalți sunt veniți cum sunt veniți, unii pentru partid și alții nu. Ce contează?”, îmi zice cu un accent peltic Fani, unul dintre pesediștii din Călărași. A mers aproape trei ore ca să ajungă la miting și îl așteaptă alte trei ore până acasă. Din fericire, mitingul nu a durat nici măcar cât un drum dus până la Târgoviște.

12 fix e ora de începere, dar marii politicieni ai zilei se lasă așteptați. Oricum oamenii sunt mai preocupați să găsească niște umbră și răcoare.

Lângă mine sunt niște băieți din Brezoaele, care mă acuză, mai în glumă ori mai în serios, că am venit să fac propagandă la Târgoviște. Unul dintre ei ține să-mi explice ce înseamnă o „femeie bună”.

„Femeia e cea mai bună când tace. Nu mai scoate peri albi la bărbat. Se strică când vorbește”. Îl întreb dacă e și cazul Rovanei Plumb, cocoțată pe pancarta pe care o ține în mână. Mă lămurește de tot: „Aia bună la pat trebuie să tacă. Rovana s-a cultivat pe altceva”. Cam asta a fost lecția de misoginism cu băieții din Brezoaele.

Dragnea et co. intră pe platou chiar pe lângă singurele două toalete ecologice. În zonă, putoarea e înțepătoare și nu-i vina președintelui PSD, care parcurge cel mai lung drum posibil de la intrare până la scenă. De frica protestelor care au însoțit prin țară mașina electorală a PSD, el și-a petrecut sâmbăta la un grătar cu oierii și ministrul Petre Daea, într-un cadru izolat la Sibiu. Dar de data asta nu se ferește de o mulțime prietenoasă, oamenii îl opresc pentru selfie-uri, e pupat pe obraji și îi atinge pe cei mici.

Oamenii se îngrămădesc să-l vadă, iar după ce l-au zărit se întorc la consăteni și le povestesc experiența. O doamnă e supărată că politicienii și-au făcut intrarea pe „Hora Unirii”: „Dar ce suntem noi? Moldoveni?”.

Îi ia zece minute să parcurgă platoul din fața Prefecturii. Sunt mai mulți oameni răsfirați, decât grupuri compacte, iar asta se vede și de sus. Mulțimea e departe de cei 30 de mii de oameni anunțați cu mândrie de către PSD.

Pe scenă urcă toți acoliții îmbrăcați în alb și stau aliniați pe două-trei rânduri. Doar Carmen Avram și Gabriela Zoană au ales o vestimentație de altă culoare.

Rovana Plumb e prima la vorbitor. Se declară supărată că protestatarii îi vânează prin toată țara și apoi le promite celor de pe platou că PSD vrea și poate să se bată pentru România în Parlamentul European.

Îi urmează Carmen Avram, care vorbește într-un mod teatral despre învrăjbirea țării, ură, cătușe și bani. Înțeleg că singurii raționali în țara asta au rămas pesediștii. Urcă pe scenă președintele Liviu Dragnea. Și se dezlănțuie.

A vorbit mai mult despre Iohannis decât despre alegerile pentru Parlamentul European. Dar târgoviștenii au înțeles cine e inamicul numărul unu al țării.

Eu mă pierd prin piață și dau peste tanti Elena din Aninoasa, care-și acoperă fruntea cu un steguleț PSD. Nu-i tocmai atentă la discursurile de pe scenă, dar îi aude numele lui Iohannis și îmi mărturisește că „se ceartă adesea cu soțul pe televizor, că e încăpățânat și ține cu PNL”.

„Eu am venit pentru primar. Avem un primar bun, o făcut multe lucruri bune. Aninoasa e de drept cea mai frumoasă comună din Dâmbovița. Dar nu toți oamenii ăștia votează cu PSD. Românii sunt parșivi. Una au în gând și alta fac. Au venit de frică, de ochii lumii. Știu eu mulți care au venit aici doar ca să-i vadă primarul”, îmi mărturisește Elena.

O femeie de la miting încearcă să treacă de jandarmi, ca să-și cumpere o sticlă de apă, de la magazinul mixt, din zona țarcului pentru protestatari, dar e oprită. Chiar nu o deranjează că protestatarii strigă „hoții, hoții” și huiduie zgomotos, vrea doar niște apă din țarcul lor.

„Eu știu ce e în inima mea. Acum fiecare cu opinia lui, asta e. Mă uitam doar că ei sunt o mână de oameni și uite ce e aici la noi.”

O las și mă întorc înapoi pe platou, unde scena este din nou a Rovanei Plumb. Un bătrân îi face umbră nepotului cu pancarta ce poartă chipul baronesei de Dâmbovița, o doamnă se plânge că și-a uitat pastila de diabet, iar zeci de oameni stau îngrămădiți la umbră pe scările Prefecturii. Găsesc și eu un loc cu umbră și aud un „Doamne ajută” de la Rovana.

„Doamne ajută! Doamne ajută doar pentru ei, că tot în buzunarul lor se duce”, îmi zice o tipă de lângă mine și apoi o ia la fugă spre bulevardul Independenței.

Acest „doamne ajută” e semnalul că mitingul s-a încheiat, iar platoul este golit în mai puțin de cinci minute. Oamenii o iau spre autocare, iar eu mă pierd printre ei. Protestatarii sunt încă în țarc, dar strigătele lor nu se aud până la mulțime. Doi bărbați îmbrăcați în roșu îmi promit că după miting o să meargă și la concertul organizat de ONG-uri în București, în Piața Victoriei.

„Doar trebuie să ne informăm”, zic ei.

Înapoi pe platou, Mălin Bot a reușit să treacă de jandarmi și face tradiționalul live pe Facebook cu gunoaiele lăsate în urmă de PSD. Printre ele sunt și pancarte abandonate și multe chipuri ale Rovanei. Semn că iubirea pentru ea durează cât mitingul, adică fix o oră și 45 de minute.

Așadar, aproape două ore de fâs, cu discursuri populiste, insolație, cultul personalității și autocare care au plecat aerisite înapoi spre comunele din Dâmbovița. Dar măcar învrăjbirea poporului s-a văzut doar în vorbele lui Carmen Avram. Dincolo de cei 50 de protestatari încercuiți de garduri și jandarmi, nimeni nu a venit să apere Târgoviște de PSD prin și mai multă ură, cum s-a întâmplat la Iași.