În camping e mai mereu liniște, bruiată doar de sforăituri răzlețe, pe ici pe colo. La prima rază de soare, din corturile încinse apar, rând pe rând, câte un picior, o mână, un cap, un fund, în căutarea unei adieri de vânt. Nu există. La Electric Castle e caniculă de dimineață. Așa că unii se mută cu somnul pe iarbă, alții se duc în pădure, găsesc vreun hamac sau vreun balot de paie unde să recupereze ceva odihnă pierdută noaptea trecută.
Publicitate
În timpul zilei, corturile rămân închise, ca niște saune sigilate în care intri dacă vrei să te sufoci. Pe ici pe colo mai vezi oameni relaxați ca la ei în sufragerie, care mănâncă, joacă cărți, fete care se machiază sau tipi care rulează.Se aglomerează în jur de cinci după amiaza, când multă lumea revine pentru o repriză de somn de vreo patru ore, să se aranjeze pentru petrecerile ce vin sau să tragă o ceartă de cuplu. Se știe că atunci când te distrezi prea tare trebuie să echilibrezi balanța.Noaptea nu se vede nimic, toată lumea se împiedică non-stop. E luminată doar aleea principală care străbate campingul și cum toate corturile arată la fel, eu îl găsesc cu foarte mare greutate pe al meu. Și eu nu beau. Dar mi-a povestit o prietenă că, la una dintre edițiile trecute, a folosit un cort mare cât o sufragerie, iar dimineața când a deschis ochii, a văzut dormind în colț, ca o pernă căzută din pat, un tânăr care nu-și găsise casa când a ajuns rangă în camping. Au țipat toți, înainte să se despartă.
Editor: Ioana Moldoveanu
