Sănătate

Fratele meu m-a violat, într-un stat în care e interzis avortul

„Am crezut că poate dacă ajung la senator, ar adăuga excepții pentru viol și incest la legea avortului din Ohio. A votat cu nu.”
IG
translated by Irina Gache
LB
consemnat de Laura Bassett
27.5.19
protestatar mars drepturi pro-avort
Anna Gassot/Getty Images

Jane Does, o femeie în vârstă de 24 de ani din Ohio, a fost abuzată sexual de fratele ei mai mare, de la vârsta de 11 până la 17 ani. A fost acuzat de șapte violuri și a făcut o înțelegere pentru pledoaria de agresiune sexuală. A petrecut patru luni în închisoare, conform documentelor verificate de VICE. Din decembrie, Jane a început să se întâlnească cu membri ai Legislaturii din Ohio, ca să le spună povestea ei, în speranța că vor adăuga o excepție pentru supraviețuitorii violului și incestului, ca ea, în legea anti-avort SB 23. (Nu au făcut-o. Clinicile dau în judecată statul ca să blocheze intrarea în vigoare a legii.) A cerut să rămână anonimă din respect pentru familia ei.

Publicitate

Este foarte terifiant pentru o supraviețuitoare a incestului, să spună cuiva ce i s-a întâmplat. În timpul mișcării Me Too, toată lumea celebra momentul în care femeile au putut să zică „#metoo!”. Și am simțit că încă tot nu aveam dreptul să o spun, din cauza situației și contextului în care mă aflam. Încă urlu pe interior, după tot acest timp.

Nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine când am fost violată. Când ești copil și nu prea știi ce este sexul, nu îți dai seama când cineva te abuzează. Eram mică și nu am realizat implicațiile și consecințele faptului că fratele meu mă viola. Am fost manipulată să cred că ce mi se întâmpla era normal.

Aveam 11 ani când a început, dar nu a atins nivelul de agresiune decât când am ajuns la 12 sau 13 ani. Este greu să ții minte exact datele. Nu te gândești la diferențele dintre faptul că într-o zi speli mai multe haine decât în alta, pentru că faci asta atât de des încât nu mai ții cont. Abuzul chiar avea loc atât de des. Mă gândesc la toate momentele deodată și este copleșitor. Până la finalul acelor șase ani, am fost probabil abuzată de până la o sută de ori.

Odată ce am crescut și am înțeles puțin ce se petrecea, am început să mă tem că voi rămâne gravidă. Nu luam niciun fel de anticoncepționale și știam că frate-miu nu folosea prezervative. Nu știam ce să fac. Dacă te duci să ceri anticoncepționale unui adult, o să presupună că faci sex și nu voiam să am discuția asta când nu eram pregătită mental. N-am putut să-i spun nici mamei. Nu am rămas gravidă, dar a fost doar noroc chior.

Dacă s-ar fi întâmplat, ar fi trebuit să găsesc o modalitate prin care să gestionez situația. Aș fi intrat direct pe Google ca să găsesc o metodă prin care să-mi induc avortul. Pe atunci, aș fi găsit soluția cea mai accesibilă pentru mine și ar fi putut fi cea mai periculoasă. Dar eram atât de disperată. Nu-ți poți petrece șase ani din viață lipsită de control, și să accepți să ți se spună că trebuie să continui la fel încă nouă luni.

Asta face statul Ohio femeilor, prin interzicerea avortului fără excepții pentru supraviețuitorii violului și incestului. Înainte de 2016, nu mă preocupa atât de mult politica, dar după anul acela, numai la asta mă mai puteam gândi. Donald Trump a fost ales și știam că urmau să apară astfel de legi. Aveam un gol în stomac, fiind sigură că asta avea să se întâmple.

Publicitate

În decembrie, am văzut că reprezentantul și senatorul statului cosponsorizau „legea bătăii inimii”. M-am gândit că trebuie să ajung la Senat că să vorbesc între patru ochi cu acești legiuitori, să am o conexiune umană cu ei. Vreau ca oamenii să audă ce am de spus și să știe că emoțiile mele sunt adevărate, reale și prețioase în contextul discuției. Trebuia doar să ajung acolo și să încerc, chiar dacă nu aveau să fie de acord cu mine.



În timp ce legea a ajuns în comitet și urma să fie votată, m-am dus la aproape fiecare senator (Nota editorului: sunt 33). Am avut o cădere nervoasă în fiecare birou, în timp ce citeam fiecare acuzație a fratelui meu, cuvânt cu cuvânt, privindu-i în ochi și încercând să-i fac să înțeleagă cât de îndurerată eram. Există o tendință printre republicani să spună că violul și incestul sunt lucruri atât de rare, încât nici nu ar trebui să le ia în considerare când vorbesc despre avort. Dacă mi s-a întâmplat mie, se poate întâmpla oricui.

Ce pot să-ți spun: Când stai la o discuție cu persoana care ar trebui să te reprezinte și-i spui fiecare detaliu dureros din viața ta, iar ea se uită la telefon și nu la cum te îneci în lacrimi, începi să te simți puțin deznădăjduită.

La un moment dat senatorul statului meu, republicanul Andrew Brenner, a menționat că „De asta eu cred în arme și siguranță”. La care i-am răspuns că „Eram atât de mică. Nu vindeci un copil care a fost violat dacă îi dai o armă. E absolut stupid!”.

A continuat să spună că el este pro-viață. Prin urmare i-am spus: „Înțeleg că tu consideri avortul greșit moral și nu vreau să-ți schimb părerea. Dar încerc să-ți deschid ochii că este la fel de rău din punct de vedere moral să forțezi o victimă a violului și incestului să ducă sarcina până la final”. Mi-a zis că există logică în asta. Și m-am gândit că poate, doar poate, dacă am reușit să îl ating, va vota pentru adăugarea excepțiilor pentru viol și incest.

Publicitate

Când amendamentul a ajuns în comitet, eram în drum spre Senat, pentru că voiam să fiu acolo când se vota. Dar Brenner a votat cu nu. Am văzut pe Twitter că republicanii au respins-o și au ajuns să voteze legea fără excepții pentru supraviețuitorii ca mine. În acel moment, în mijlocul străzii, m-am simțit mai singură ca niciodată.

Am încercat să-mi împărtășesc povestea cu legiuitorii, dar nu i-a interesat. Nu le-a păsat de mine. Voi continua să vorbesc despre asta și să găsesc modalități prin care să-mi duc lupta mai departe.

În mod sigur nu pot să rămân nepăsătoare și să las lucrurile așa, fiindcă atunci, acești bărbați câștigă. Voi continua să susțin asta în Ohio. Nu le voi permite să fugă de aceste conversații inconfortabile. Poate că nu sunt capabilă mental acum, dar într-o zi voi candida pentru Senat și vor regreta că s-au uitat la telefoanele alea nenorocite.

Senatorul Andrew Brenner nu a răspuns cererii de comentariu din partea VICE.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.