De ce există foști peste care nu poți trece nici după zeci de ani

Cu câteva luni în urmă, la un concert, iubita de atunci a celui mai bun prieten al meu mi-a urlat în ureche că era și fostul ei acolo. Am asigurat-o că știam unde erau toate ieșirile și că am putea pleca de acolo în zece secunde, dar ea doar a râs. Nu-ți face griji, mi-a spus ea, e ăla care m-a marcat cel mai tare, dar nu-i singurul.

Toți oameni pe care-i cunosc au un Fost care pare să facă parte dintr-o categorie cu totul diferită față de ceilalți parteneri. E vorba despre cineva din trecutul tău care indiferent cu cât de mulți oameni ai fost după aceea, lasă o amprentă permanentă în viața ta.

Majoritatea par să sfideze regulile rapide ale atașamentului, ca în cazul meu: am fost împreună mai puțin decât un sezon din Please Like Me, dar despărțirea m-a rupt luni întregi. Pe atunci trăiam după regula lui Charlotte York din Sex and the City: „Îți ia jumătate din timpul petrecut în relație ca să îți revii după despărțire” sau clișeul „timpul vindecă toate rănile”. Am așteptat ca despărțirea mea să expire ca iaurtul uitat în spatele frigiderului.

Dar Foștii sfidează regulile fiindcă nu se încadrează într-o cronologie universal valabilă, conform doctorului Amir Levine, profesor asistent de psihiatrie la Universitatea Columbia și coautor recent al Attached. Încheierea relațiilor mai scurte poate fi mai dureroasă decât cele de ani de zile, fiindcă „dacă te desparți când relația e în punctul culminant, poate fi unul dintre cele mai dureroase lucruri care ți se pot întâmpla”, a spus Levine pentru VICE.

Doctorul Matthew Johnson este de acord că Charlotte a greșit, deși în relațiile mai lungi viețile partenerilor pot deveni foarte interconectate. „Unele relații scurte și foarte pasionale rămân în inima oamenilor fiindcă au avut parte doar de perioada de îndrăgosteală cu acea persoană și nu au fost nevoiți să treacă prin greutățile necesare ca să ajungă la o iubire de durată”, a spus Johnson, care studiază dezvoltarea relației intime la Universitatea din Alberta.

Durata relației s-ar putea să nu fie sinonimă cu sensul ei, dar sincronizarea este cheia, mai ales când ești tânăr, spune Levine. „Am avut atât de multe experiențe noi împreună”, a spus Rohina, în vârstă de 23 de ani, care l-a cunoscut pe Fost în prima zi de facultate într-o țară nouă și a rămas cu el pentru cinci ani. Robert, în vârstă de 25 de ani, și Fosta lui „s-au ghidat reciproc în procesul de acomodare la universitate”.

Primele despărțiri au șanse bune să ajungă în topul Foștilor. „După ce te-ai despărțit de cineva, te aștepți să fie foarte dureros, însă, după ce treci prin asta, știi că îți vei reveni”, a spus Levine. „Dar când treci prin asta pentru prima oară, nu ai la ce să te raportezi.”

Jane spune că Fostul ei a venit la momentul potrivit nu doar fiindcă era tânăr, dar și pentru că era într-o relație intensă de liceu în care își explora sexualitatea, identitatea de gen și tulburările mintale pe care le aveau amândoi. „Relația a început când eram mai vulnerabil ca niciodată”, a spus Jane, în vârstă de 23 de ani, care este non-binar și ai cărui părinți nu i-au susținut relația. „Am ajuns să o văd ca pe o bucată din puzzle-ul imens al relațiilor nesănătoase în care ajung tinerii LGBTQ+ fiindcă nu au sprijinul comunității.”

Sarah Crosby a creat și găzduit Recalculating, un podcast canadian despre tranziții, care a apărut în urma unei despărțiri din 2018. A descoperit că tematica vulnerabilității persista. „Cred că oamenii se simțeau mult mai rușinați când venea vorba despre despărțiri”, a spus Crosby despre persoanele pe care le-a chemat la podcast. Se plângeau adesea că sunt prea vulnerabile sau prea insensibile. „Mi-am dat seama că majoritatea oamenilor nu credeau că era ok să țină doliu decât atunci când era vorba despre moarte.”

După spusele lui Johnson și Levine, rușinea este responsabilă în parte pentru pericolul la care te supui când încadrezi o despărțire într-o cronologie. „Persoana nu numai că suferă fiindcă trece prin despărțire, dar și pentru că are impresia că nu se întâmplă îndeajuns de repede sau că ceva nu este în regulă cu ea”, a spus Levine. „Este vorba despre un joc al biologiei, iar momentul când poți trece mai departe este decis dinainte.”

Provocările la care te supun relațiile astea trec printr-un test al timpului. Denise, în vârstă de 62 de ani, e căsătorită de zeci de ani, dar un bărbat cu care a fost în timpul facultății încă joacă un rol important pentru ea fiindcă motivele despărțirii de el au dus la o transformare personală serioasă. „Am început să realizez că în familia lui era mult abuz”, motivul pentru care a refuzat cererea lui în căsătorie. „Zece ani mai târziu am realizat că am avut și eu parte de abuz în familia mea și băgasem asta sub preș. Așa a început o parte importantă de vindecare care m-a schimbat complet.”

Denise pune experiența asta pe seama ezitării de a începe relația cu soțul ei de acum, iar Levine crede că vulnerabilitatea poate fi o sursă de suferință, dar și o parte din procesul de vindecare. „Fostul a fost prima persoană care m-a făcut să mă simt din nou în siguranță cu bărbații și să am încredere în oameni”, a spus Caitlin, în vârstă de 25 de ani, care mai fusese în relații abuzive. A fost în relație cu Fostul timp de șase luni și a spus că „pe termen lung m-a făcut să țin oamenii la un standard mai înalt”. Aceste frânturi de introspecție se strecurau în fiecare conversație, ceva la care Crosby crede că noua generație este foarte bună, indiferent dacă e de bine sau de rău. Robyn, în vârstă de 33 de ani, crede că „nu a fost niciodată aptă să iubească așa liber sau ușor” cum a făcut-o cu Fostul, pe care l-a cunoscut într-o tabără, la 14 ani, și a avut o relație la distanță timp de cinci ani. „Cred că va fi mereu o amintire despre puritatea și șansa iubirii la o vârstă fragedă”, a spus ea.

Acești Foști nu sunt doar oameni - sunt orașele în care te muți, birourile care sunt sufocante, oglinzile prin care ajungi să te cunoști. „Cred că, mai mult decât orice, jelești persoana care erai cu acel om”, a spus Crosby.

Rohina crede că într-un fel acești Foști sunt înrădăcinați în noi. „E ca atunci când îți pui degetul în nisip sau lut”, a spus ea. „Cât de departe se duce? Cât de mult îți deformează sculptura?”

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.