Ilustrație de Seth Laupus

Ce s-a întâmplat cu afacerile de pe piața neagră odată cu legalizarea canabisului

Înainte era o infracțiune să lucrezi în domeniul canabisului, dar acum e o carieră pe bune, cu beneficii reale.

|
25 Aprilie 2019, 4:00am

Ilustrație de Seth Laupus

Alicia Ashley lucrează în ceea ce se cheamă, practic, o fabrică de iarbă. Jobul ei e să ruleze jointuri manual, să printeze etichete și să le lipească pe borcane pline cu iarbă și, evident, să se asigure că produsele arată atrăgător. Ashley lucrează pentru Flow Kana, o companie de procesare și distribuție a canabisului din Mendocino, California, prin care trec toate recoltele numeroaselor ferme de marijuana din zonă. E un job foarte bun, după standardele moderne: are un program regulat, concediu plătit, asigurare de sănătate și liniștea sufletească dată de faptul că industria s-a legalizat.

Jobul lui Ashley e unul dintre numeroasele pe care le-a creat industria canabisului legal. Deși unii au avut de pierdut după legalizare, persoane precum Ashley au reușit să transforme o activitate infrcțională într-un job normal. Pe măsură ce s-a legalizat iarba, munca în domeniu a devenit mai puțin o aventură în afara legii și mai mult o carieră.

N-a fost tot timpul așa. Ashley lucra înainte pe piața neagră și gri. Pe atunci, tăia mugurii și frunzele de pe tulpini, ca să transforme marijuana într-un produs pe care oamenii să-l cumpere. E o muncă dificilă și minuțioasă, care are anumite riscuri.

În perioadele în care nu culegea recolta, uda plantele și făcea treabă pe la fermă. Ashley a zis că o parte din recoltă mergea la dispensarele medicale și alta pe piața recreațională din underground. „Nu prea puneam întrebări despre asta”, a zis ea. De multe ori, nu exista comunicare între proprietarii fermelor și muncitori. Nici măcar șoferii, care transportau kilograme de iarbă de la ferme la oraș, nu interacționau prea mult cu muncitorii. Când lucrezi într-o industrie ilegală, e bine să știi cât mai puțin despre ce se întâmplă în celelalte sectoare ale industriei.

Ashley avea un job full-time în care cultiva și aranja plantele, dar își putea face singură programul. În timpul zilelor lungi petrecute cu foarfeca și plantele în mână, muncitorii socializau sau ascultau podcasturi. Deși era un job relaxat, nu era unul stabil. Fermele se puteau închide sau își schimbau proprietarii oricând. Deși Ashley n-a prins niciodată un raid, acestea aveau loc destul de des în Emerald Triangle. „Ne făceam griji de câte ori auzeam un elicopter”, a zis ea.

Femeile care lucrează ca tăietori de muguri pot deveni ținte ușoare într-o industrie dominată de bărbați. Ashley a avut noroc de experiențe bune în timpul jobului și n-a avut parte de hărțuirea sexuală de care se plâng alte angajate. „Nu puneam întrebări, îmi foloseam capul, știam mereu foarte clar în ce mă bag și aveam încredere în instinctul meu”, a zis ea.

„Când ai un comportament interzis sau ascuns, asta face lucrurile mai periculoase pentru toți cei implicați”, a zis Amanda Reiman, expertă în canabis și cercetător medical care lucrează ca PR pentru Flow Kana. „Industria interzisă de canabis era doar un alt exemplu de ce se întâmplă când nimeni nu are grijă de oamenii care nu au putere.” Pe piața legală, muncitorii au parte de protecția care le lipsea pe piața neoficială și acces la asigurare de sănătate.

Pe piața legală sunt mulți oameni care lucrau ilegal înainte. Chiar dacă automatizarea a înlocuit multe dintre metodele vechi de lucru, încă se găsesc multe joburi. În Statele Unite, în 2018, între două sute de mii și 250 de mii de persoane lucrau în industria legală a canabisului care era estimată la 10,4 miliarde de dolari. Se estimează că, în 2021, unul la o mie de joburi din Statele Unite va fi din industria canabisului, iar asta înseamnă 325 700 de joburi în toată țara.

Pasionată de canabis, Ashley, care are treizeci de ani și o fiică de nouă ani, urmează cursurile școlii de business, cu speranța să fie promovată în cadrul fabricii Flow Kana. I-ar plăcea să lucreze ca supraveghetoare într-o bună zi și e entuziasmată de viitorul industriei și de locul ei în cadrul acesteia.



Nu toată lumea e încântată de cum s-a desfășurat legalizarea. În California, companiile s-au plâns de regularizări intruzive, iar unele au rămas parțial pe piața neagră. Dar povestea lui Ashley e un exemplu pozitiv al legalizării industriei, iar tot mai mulți trec din sectorul ilegal în cel legal. „Eu lucrez pe piața legală de opt luni și nici nu mă gândesc să mă întorc pe cea neagră”, a zis Ashley.

Condamnările din cauza drogurilor îi împiedică pe oameni să-și găsească joburi, ceea ce criticii spun că le face și mai mult rău comunităților minoritare răvășite de războiul împotriva drogurilor. Mulți susținători ai legalizării sunt consternați că sute de mii de persoane, multe dintre ele de culoare, sunt arestate anual pentru posesie de iarbă. Dar reformele încearcă să schimbe aceste nedreptăți: în California, o persoană care a încălcat în trecut legile cu privire la canabis poate lucra în industrie, iar în unele orașe, dacă ai o astfel de condamnare, ai mai mari șanse să obții o licență de business. Pentru mulți dintre cei care vor să intre în legalitate, industria legală în creștere e o mină de aur.

Jennifer Mehta e una dintre aceste persoane. Femeia în vârstă de 47 de ani a lucrat cu iarba timp de trei decenii, ca și cultivator, producător de bunuri comestibile și de ulei de hașiș. Înainte de legalizare, Mehta era plătită în produse și făcea bani din vânzarea lor după sezonul recoltei. Astăzi e antreprenoare și lucrează doar cu iarbă legală prin cele două companii ale ei, Cannalina și Shine.

A făcut tranziția spre piața legală prin piața gri în perioada timpurie a legalizării. S-a angajat în sudul Oregon după legalizare. Pe atunci, dispensarele cumpărau produse dacă distribuitorul avea un card medical și erau slabe șanse ca persoanele care lucraseră mult timp în industrie să devină antreprenori.

„Toată lumea făcea bani”, a zis Mehta. „Eu produceam comestibile în bucătăria mea și le vindeam dispensarelor.” A învățat să cloneze – o alternativă la creșterea plantelor din semințe - și a început să-și vândă clonele dispensarelor. Își amintește de perioada asta ca de o epocă de aur. „Așa am deschis ușa industriei legale. Până atunci acționasem din umbră.”

Cum provine dintr-o familie de imigranți – unul din Irlanda, celălalt din Gujarat, India – „arătam ca toate persoanele care au fost urâte după evenimentele de la 11 septembrie”, a zis ea. Crede că nuanța pielii i-a afectat oportunitățile în industria canabisului. „În Carolina de Nord sunt magazine care nu-mi acceptă produsele decât dacă trimit un reprezentant alb, de sex masculin. Atunci totul decurge mult mai ușor.”

Cele mai mari obstacole în calea unei afaceri legale sunt băncile și restricțiile de transport. Dar, în ciuda greutăților, Mehta e hotărâtă să meargă mai departe. „Dacă renunț și toți cei ca mine renunță, cine mai rămâne? E păcat ca persoanele care pe vremuri și-au riscat libertatea ca să le aducă persoanelor în nevoie canabis medical să renunțe tocmai acum.” Mehta are o conexiune simbiotică cu marijuana. „Eu și planta asta trăim în simbioză. N-aș mai exista fără ea și nici ea fără mine. De ce să renunț și să las marile corporații să-mi înhațe plantele? Nici gând!”

Customers at a marijuana dispensary.
Clienți într-un dispensar de marijuana în Los Angeles în 2014. Fotografie de Frederic J. Brown/AFP/Getty

Multe dintre activitățile de pe piața legală de azi, precum cultivarea, procesarea, transportul și vânzarea, sunt în continuare afectate de prohibiție, „dar scopul nostru acum e să fim cât mai deschiși, nu să menținem anonimitatea”, a zis Reiman de la Flow Kana. Asta înseamnă să fii mereu la curent cu schimbările legislative și să ceri consiliere juridică.

În plus, mai înseamnă și profesionalism la toate nivelele. Industriei i s-au alăturat oameni de știință și antreprenori și apar mereu joburi noi, inclusiv pentru cei din administrație sau cei specializați în legislația canabisului.

Anjanique Kent e o studentă din Stockton care vrea să urmeze cursuri în domeniu și lucrează ca intern la Hudson Hemp. A zis că a început să fie interesată de canabis după ce a consumat cu prietenii. Dar, de când a aflat că nepotul epileptic al celei mai bune prietene ale ei și-a tratat boala cu ulei de CBD, Kent a dezvoltat o adevărată pasiune pentru această industrie. Ca tânără de culoare, e entuziasmată să lucreze într-un domeniu în care regulile nu sunt încă stabilite și are ocazia să îndrepte greșelile istoriei.

Lui Kent i-ar plăcea să lucreze într-o bună zi în comunicare sau marketing pentru o companie producătoare de canabis care face orice, de la șampon la recipiente reciclabile. E genul de companie pe care îi place să și-o imagineze „ca pe un Procter & Gamble al marijuanei”.

Dar normalizarea și profesionalizarea industriei canabisului sunt complicate de legile federale care criminalizează planta și de concepția negativă care încă o înconjoară. Emily Burns, o avocată din Baltimore specializată în legislația canabisului, a zis că, deși colegiile și universitățile primesc fonduri federale pentru cercetări, consumul de canabis nu e permis în interiorul campusului. Multe dintre instituții încă se tem de stigmatul asociat cu canabisul.

Burns a zis că, pentru unii tineri care vor să intre în industrie, o diplomă de facultate însoțită de pasiune și, probabil de o mare datorie, nu e cea mai bună pregătire. Școlile profesionale îi pot pregăti pe oameni pentru această carieră. Și va fi nevoie de multe programe pentru a îndeplini nevoile industriei.

Pe măsură ce industria se maturizează, multe persoane precum Reiman speră să nu devină doar un alt sector al economiei dominat de marile corporații cărora nu le pasă de mediu și de bunăstarea socială. „Trebuie să evităm greșelile trecutului. E o zonă încă nouă, iar deciziile pe care le luăm și valorile pe care le îmbrățișăm astăzi vor deveni tradițiile industriei în anii ce vor urma.”

Pentru alți tineri ca și Kent, acceptarea canabisului de către societate înseamnă să aibă ocazia să facă parte dintr-o industrie înfloritoare care e percepută ca fiind tot mai normală și profesionistă. Pentru cei ca Ashley și Mehta, înseamnă ocazia de a ieși din umbră și de a urma o cale mai convențională în viață, în timp ce-și pune-n practică pasiunea. „Mulți oameni vor stabilitate în industrie. Vrem să intrăm în legalitate și să facem parte din ceva mai mare și mai bun.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.