Doctorul care spune că poate „inversa” avortul

George Delgado a încercat prima oară să inverseze un avort în 2009.

A primit un telefon de la Terri Palmquist, o misionară din grupul evanghelic LifeSavers Ministries care frecventa aceleași cercuri anti-avort în care se învârtea și el. Palmquist i-a zis că primise un telefon de la o tânără din El Paso, Texas, care luase pastilă de avort, o metodă răspândită pentru a întrerupe o sarcină, după care se răzgândise. Femeia voia să știe dacă există vreo metodă de a stopa efectul pastilei. Palmquist i-a cerut sfatul lui Delgado, un doctor de familie din San Diego.

Delgado nu mai auzise ca cineva să poată inversa efectul unui avort medicamentos, dar a avut o idee. Un avort medicamentos se efectuează prin două pastile: Mifepristona, prima dintre ele, blochează hormonul progesteron și stopează sarcina. Misoprostol, a doua pastilă, se ia cu 24 până la 48 de ore mai târziu și cauzează contracții care golesc uterul.

Delgado s-a fixat pe progesteron, care e esențial pentru susținerea sarcinii. Progesteronul e ieftin și acoperit de asigurarea de sănătate. Se folosește des pentru creșterea fertilității și li se prescrie femeilor care riscă să piardă sarcina. Delgado s-a gândit că o femeie care a luat mifepristonă ar putea crește șansele de continuare a sarcinii dacă nu ia misoprostolul și ia, în locul lui, progesteron în cantități mari – de mai multe ori pe săptămână în primul trimestru pentru a contracara efectele mifepristonei. Ideea era mai puțin o inversare și mai mult o stopare a procesului.

Delgado a căutat un doctor în zona El Paso dispus să facă acest experiment. A găsit o doctoriță printr-un site despre fertilitate și aceasta a fost de acord să-l ajute. „Avortul a fost stopat, bebelușul s-a născut și acum are cinci ani”, mi-a zis Delgado într-un interviu în luna aprilie. „A fost primul meu succes.”

N-am putut verifica veridicitatea poveștii lui Delgado și nu știu dacă femeia din El Paso chiar a născut. M-a pus în legătură cu o altă femeie care a urmat tratamentul lui după ce a luat mifepristonă și apoi a născut. Și n-a fost prima. Delgado a zis că a prescris tratamentul cu progesteron pentru 880 de femei din 2012 încoace și susține că „a inversat cu succes” 350 de avorturi medicamentoase.

Aceste succese sunt, mai degrabă, un accident de statistică, decât niște reușite medicale. Conform Congresului American al Ginecologilor și Obstetricienilor, o femeie care ia prima pastilă, fără să continue tratamentul cu a doua se poate aștepta ca sarcina să continue în jumătate din cazuri, indiferent dacă ia progesteron sau nu. CAGO și Asociația Medicală Americană spun că metoda lui Delgado de inversare a avortului nu se bazează pe dovezi științifice credibile și nu o recomandă.

Dar, așa cum spune Delgado, bănuiala i-a fost confirmată de la prima încercare. Vestea s-a răspândit repede în comunitatea anti-avort. A primit alte telefoane de la femei care voiau să inverseze efectul avortului medicamentos și le-a ajutat să găsească doctori doritori să încerce experimentul. Reacția lor l-a făcut să propovăduiască și mai departe metoda și a construit un site, a fondat o linie telefonică și a recrutat o rețea de doctori sub numele Abortion Pill Reversal sau APR.

Statistic vorbind, impactul APR a fost destul de mic. În Statele Unite s-au efectuat aproximativ 287 de mii de avorturi medicamentoase în 2014. În cinci ani, linia telefonică a lui Delgado a primit doar 1 200 de apeluri, probabil pentru că, așa cum arată studiile, majoritatea femeilor sunt hotărâte în privința deciziei de a lua pastila de avort și nu o regretă.

Dar câștigurile publicitare ale APR au fost enorme. Încă de la început, Delgado a intrat în atenția grupării anti-avort Americans United for Life, care i-a făcut pe legislatorii din toată țara să-i promoveze metoda neverificată prin legi care le cereau furnizorilor de avorturi să le dea pacientelor lor informații despre inversarea avortului.

Guvernatorii din patru state – Arkansas, Dakota de Sud, Utah și Arizona – au semnat legi despre „consimțământul informat” înainte de avort. Cea din Arizona a fost blocată de un judecător înainte să intre în vigoare. Legislatorii au mai propus legea în Indiana, Colorado, Georgia, Idaho, California și Carolina de Nord. În Louisiana, legea n-a fost aprobată pentru că departamentul sănătății a concluzionat că metoda de inversare a avortului nu e susținută de dovezi științifice.

Promotorii dreptului la avort și majoritatea medicilor spun că răspândirea mitului despre inversarea avortului e un alt exemplu care arată ce impact poate avea pseudoștiința în dezbaterile pe subiectul ăsta. Legile care le impun furnizorilor de avorturi să le spună femeilor că e posibilă inversarea avortului le-ar cere doctorilor să le spună și că avortul poate cauza cancer la sân.

Și totuși, ideea că un avort medicamentos poate fi inversat funcționează și la un al doilea nivel, unul care dezvăluie tacticile schimbătoare și prioritățile mișcării anti-avort. Avorturile medicamentoase constituie, în prezent, jumătate dintre toate avorturile efectuate în primele nouă săptămâni de sarcină. Mai puțin de una dintr-o sută de mii de femei moare din cauza unui avort medicamentos, ceea ce înseamnă că acesta e mai sigur pentru sănătatea femeilor decât penicilina sau nașterea naturală. O procedură atât de simplă precum înghițirea unor pastile subminează teoria că avortul ar fi un proces dramatic și crud, iar asta nu le convine oponenților avortului.

Promovarea ideii că un avort poate fi inversat le oferă activiștilor și doctorilor anti-avort o altă cale de a injecta rușine și dubiu într-un proces absolut normal, cu scopul de a face femeile să renunțe la dreptul lor.

La scurt timp după experiența lui cu femeia din El Paso din 2009, Delgado a aflat că un alt doctor din Carolina de Nord a încercat un protocol similar cu câțiva ani înaintea lui și femeia respectivă a născut o fetiță sănătoasă. Delgado s-a simțit validat de această poveste. Se opusese avortului de peste două decenii și s-a gândit că femeile ar trebui să știe despre această nouă posibilitate palpitantă.

„Toți dintre noi, când luăm decizii profunde, avem momente când ne răzgândim”, mi-a zis el. „De asta e normal ca unele femei să se răzgândească după ce au luat mifepristonă. Și ar trebui să le spunem adevărul.”

Delgado a vrut ca pastila de inversare a avortului să devină o practică standard, acceptată de doctori și disponibilă pentru toate femeile, ceea ce însemna că trebuia să fie supusă unor teste științifice. A urmărit fiecare pacientă care primise tratamentul între 2006 și 2011 și a scris un articol despre descoperirile lui într-un ziar medical. Studiul de caz a fost publicat în Annals of Pharmacotherapy la sfârșitul anului 2012. Mostra de femei a fost extrem de mică și dovezile neconcluzive.

Studiul lui Delgado detalia experiențele a șapte paciente cu șase doctori diferiți, inclusiv una în care fusese implicat direct și el. Una dintre paciente a renunțat la participare, dar dintre cele șase rămase care au luat mifepristonă și au urmat un regim cu progesteron, patru au dus sarcina până la capăt fără probleme sau complicații. El a zis că acest studiu, deși desfășurat pe un număr mic de participanți, a avut totuși o rată de succes de 66 de procente. „Experiența acestor paciente sugerează că avortul medicamentos poate fi stopat”, a scris el.

Doctorii anti-avort preferă să le fie publicate cercetările în câteva jurnale medicale care sunt în asentimentul lor. Se pare că revista Annals of Pharmacology a publicat, de-a lungul timpului, o grămadă de articole pe teme dubioase, cum ar fi legătura dintre vaccin și avort sau dintre cancerul la sân și avort.

După ce și-a publicat studiul, Delgado a câștigat niște faimă și mai mult interes din partea unor doctori care voiau să-i încerce tratamentul pe pacientele lor. Dar avea nevoie de mai mulți recruți, așa că a început să lucreze la rețeaua APR.

Ca să se alăture rețelei, doctorii trec printr-un interviu și participă la un training online. Mulți dintre ei sunt afiliați cu clinicile anti-avort care pozează în clinici de avort ca să dezinformeze femeile și să pună presiune pe ele să nu apeleze la asta. Dar, în teorie, orice doctor poate administra tratamentul – e super simplu. În schimb, furnizorii de avorturi sunt obligați să treacă printr-un training intensiv și să se supună unor reguli foarte stricte.

La scurt timp după publicarea studiului, Rebekah Buell a rămas însărcinată a doua oară.

Buell a rămas însărcinată prima oară când avea 17 ani, în vara dinainte de ultimul an de liceu. A vrut să păstreze bebelușul – fusese educată în regim baptist și i se spusese mereu că sarcina e un dar de la Dumnezeu, iar părinții ei puteau să o susțină. A fost hotărâtă să-și continue și viața în același timp. În următoarele nouă luni, a absolvit liceul, a început facultatea și s-a căsătorit cu iubitul ei. L-a născut pe fiul ei, Elias, pe 14 martie 2012, la o săptămână după ce a împlinit 18 ani.

A doua oară, a rămas însărcinată în iarnă. Era în primul an de facultate la universitatea de stat Sacramento, la distanță de jumătate de oră cu mașina de casa părinților ei din Roseville. Căsnicia ei durase doar nouă luni, dar deja voia să divorțeze. Înainte de divorț, a făcut un test de sarcină, ca să se asigure că nu rămâne cu probleme nerezolvate.

„A fost ireal”, mi-a zis Buell, amintindu-și de panica și disperarea pe care le-a simțit când au apărut cele două liniuțe pe testul de sarcină. Elias nu împlinise nici măcar un an. Nu voia un alt copil, cu atât mai puțin în pragul divorțului. „La prima sarcină am fost tare, am fost hotărâtă să le dovedesc oamenilor că se înșală când vorbesc urât despre mine. Dar a doua oară am știut că n-o să mai fac față provocării.”

În ciuda credințelor religioase, Buell și-a făcut o programare pentru avort medicamentos. La consultație, doctorița i-a dat un recipient cu o singură doză de mifepristonă.

„M-a întrebat dacă sunt sigură că vreau să fac asta. I-am zis că da, dar m-a pus să-i și povestesc de ce și mi-a fost foarte greu. Am plâns și doctorița m-a încurajat și mi-a zis că, doar pentru că sunt tristă, nu înseamnă că am luat o decizie greșită. A fost cel mai bun lucru pe care îl puteam auzi în clipa aceea”, a zis Buell.

Buell a luat pastila, și-a făcut a doua programare și a plecat cu o pungă maro de hârtie în care avea a doua pastilă, misoprostol, pe care i s-a recomandat s-o ia în următoarele 24 de ore. Doctorița i-a zis să se aștepte la crampe și sângerări, dar a asigurat-o că tratamentul va fi eficient și sigur.

Când a ajuns la mașină, Buell deja se panicase. În ziua următoare era ziua de naștere a lui Elias. Nu-și putea scoate din minte faptul că n-o să uite niciodată ziua în care i-a dat viață unui copil și pe altul l-a trimis pe lumea cealaltă. „Mi-a fost super ciudă că m-am gândit la asta abia după ce luasem pastila. Mi s-a părut cea mai proastă decizie din viața mea.”

A început să se roage în mașină și a dat search pe telefon: „M-am răzgândit după ce am luat pastila de avort”. Printre rezultate a găsit și site-ul abortionpillreversal.com. Site-ul susținea că putea stopa efectul mifepristonei. Și avea un număr de telefon.

Asistenta care i-a răspuns a vorbit cu ea treizeci de minute, a calmat-o și i-a explicat cum poate inversa efectul pastilei. I-a zis că asigurarea de sănătate îi acoperă progesteronul. Nu avea nicio garanție că o să reușească, dar Buell a vrut să încerce.

Asistenta s-a străduit să-i găsească un doctor dispus să-i administreze tratamentul. A localizat unul la câteva zeci de kilometri, în Colusa, California. Doctorul era Julian Delgado, fratele lui George Delgado.

Buell a mers cu mașina la cabinetul lui, unde un alt doctor i-a făcut o injecție cu progesteron în șold. Și-a făcut injecții cu progesteron de două ori pe săptămână în primul semestru de sarcină. În celelalte zile, își punea supozitoare vaginale cu progesteron.

Pe 20 octombrie 2013, l-a născut pe al doilea ei fiu, Zachariah. A zis că APR e motivul pentru care are un băiețel sănătos și foarte simpatic. „Inversarea avortului a fost cea mai bună decizie pe care puteam s-o iau”, spune ea.

În 2015, pe măsură ce noțiunea de inversare a avortului a început să circule dincolo de rețeaua lui Delgado, comunitatea medicală din mainstream a început să se îngrijoreze. Un grup de șapte doctori de la spitale universitare și-au unit forțele pentru a desființa studiul lui Delgado și ideile promovate de site-ul APR. Și-au publicat propriul studiu în jurnalul medical Contraception și au zis că studiul lui Delgado era de calitate proastă și nu furniza suficiente informații despre paciente. În plus, nu exista nicio dovadă că tratamentul cu progesteron era mai mult decât un placebo.

Au scris că studiul lui Delgado nu oferea suficiente dovezi că sarcina a continuat datorită progesteronului și că n-ar fi continuat oricum și fără tratament. Practic, dacă o femeie a luat mifepristonă fără să ia misoprostol, e foarte posibil ca rata de succes a sarcinii să fie aceeași.

Delgado a respins criticile. A zis că întotdeauna tratamentele noi sunt tratate cu reticență și că urmează să facă mai multe cercetări cu un număr mai mare de participante. A distribuit și un articol publicat de o echipă medicală de la Universitatea de Medicină Kobe din Japonia, care a descoperit că progesteronul poate stopa efectele mifepristonei la șobolani.

„Nu a fost un experiment inconștient. Știam că progesteronul a fost folosit timp de cincizeci de ani cu rezultate bune și am avut încredere că va funcționa”, a zis Delgado.

E adevărat că progesteronul nu e nociv. E un hormon care li se dă femeilor gravide de multă vreme, dar doar pentru că e inofensiv, nu înseamnă că e și eficient. În lipsa dovezilor medicale solide, nu putem ști dacă e mai eficient decât uleiul de șarpe.

Daniel Grossman, director al programului Advancing New Standards in Reproductive Health la Universitatea din California, a zis că nivelul de progesteron e oricum foarte crescut în cazul unei sarcini normale, așa că nu e clar dacă o cantitate mai mare de progesteron ajută la ceva.

„Nu e o idee complet greșită, dar nu așa funcționează medicina. Doctorii nu vin, pur și simplu, cu o idee bună, și încep să-I administreze tratamentul pacientului”, a zis Grossman.

Grossman a numit acțiunile lui Delgado iresponsabile. Dacă o femeie a luat prima pastilă și a început să aibă dubii în privința deciziei, Grossman a zis că doctorul ar trebui să vorbească cu ea, să înțeleagă ce s-a schimbat și s-o ajute să ia decizia corectă, indiferent care ar fi aceasta. Dacă vrea să continue sarcina, cea mai bună acțiune ar fi să nu mai ia a doua pastilă, în loc să înceapă un tratament experimental.

Între timp, Delgado continuă să promoveze APR. E membru în Asociația Americană a Obstestricienilor Pro-Viață și participă la tot felul de evenimente, precum Conferința Asociației Medicale Catolice sau Convenția pentru Dreptul la Viață.

Heartbeat International, una dintre cele trei organizații care au contribuit la înființarea centrelor de criză pentru sarcină din Statele Unite, au ajutat la promovarea APR. Acum, multe persoane care protestează împotriva avortului aduc la proteste pancarte cu semnele APR. „Mi se pare minunat cât de mult a crescut site-ul nostru fără să depunem eforturi majore”, a zis Sara Littlefield, director al APR.

Rebekah Buell a început să vorbească public despre experiențele ei cu APR în 2015. S-a transferat de la Sacramento la o facultate creștină și s-a întâlnit cu directoarea organizației Californians for Life în campus. Buell a menționat că a luat pastila de avort și că s-a răzgândit, iar femeia a întrebat-o dacă vrea să vorbească la un banchet. De acolo, au început să curgă invitațiile la alte evenimente similare.

Buell crede că e important să vorbească despre APR și să informeze și alte femei despre această opțiune. Mai vrea să deschidă și discuții mai nuanțate despre avort.

„Oamenii trebuie să audă povești reale, pentru că majoritatea activiștilor pro-viață se întreabă cum ar putea alege o femeie să facă avort. Doar e un lucru atât de egoist. Nu înțeleg cât de mult îi poate distruge viața cuiva o sarcină nedorită. De asta am fost de acord să vorbesc despre asta, ca oamenii să înțeleagă cum te simți într-o astfel de situație”, a zis Buell.

Littlefiels a zis că aceste evenimente ajută la promovarea ideii de inversare a avortului în conversații la nivel național. Americans United for Life promovează metoda încă din prima clipă când a auzit de ea și se laudă că a contribuit la aprobarea a sute de legi anti-avort din 2010 și până astăzi.

În 2015, Arizona a devenit primul stat care a aprobat o lege care le cere furnizorilor de avorturi să le spună femeilor că cele medicamentoase pot fi inversate dacă se acționează rapid. Centrul pentru Drepturi Reproductive și Planned Parenthood au dat în judecată statul din acest motiv. Au argumentat că nu există dovezi credibile care să susțină teoria că avortul medicamentos poate fi inversat și că această lege încalcă Primul amendament pentru că îi obligă pe doctori să-și mintă pacientele.

„Acest mit face deservicii pe două planuri”, a zis Amanda Allen, avocată a Centrului pentru Drepturi Reproductive. „Promovează ideea că femeile nu sunt agenți morali autonomi capabili să ia singure decizii dificile și complexe și le dezinformează.”

„În plus, e stupid să crezi că un număr mare de femei se vor răzgândi în privința unei decizii care nu e ușor de luat pentru nimeni. Femeile știu ce e un avort și marea majoritate dintre cele care și-au făcut o programare s-au hotărât deja și știu ce vor.”

Un judecător a oprit legea să intre în vigoare și aceasta a fost abrogată în 2016. Dar AUL nu s-a oprit aici. A scris o altă propunere de lege și a găsit legislatori dispuși să sponsorizeze o versiune a ei. Și statul Arkansas a aprobat o astfel de lege cu privire la inversarea avortului, în 2015, iar Dakota de Sud a făcut același lucru în 2016.

Iar mișcarea anti-avort nu vrea doar să dezinformeze femeile cu privire la efectele pastilei de avort, ci vor ca publicul să creadă că femeile își regretă avorturile și că decizia de a face unul e întotdeauna agonizantă, că avortul e o greșeală care poate și trebuie să fie remediată.

„Am simțit că e o inovație importantă la care femeile trebuie să aibă acces”, mi-a zis la telefon Denise Burke, reprezentantă AUL. „Avortul chimic e o mare îngrijorare a legislatorilor de ani de zile. Industria avorturilor se bazează tot mai mult pe avortul medicamentos. Legislatorii vor să se asigure că reacționează corect la creșterea popularității acestui tip de avort.”

Activiștii pentru drepturile reproductive suspectează că tocmai de aceea îi atrage atât de mult ideea de inversare a avortului pe activiștii anti-avort.

„Știm că avortul medicamentos e extrem de simplu, sigur și eficient și de aceea profită de el tot mai multe femei. Iar asta e o amenințare pentru grupările anti-avort”, a zis Allen.

Rebecca Grant e o jurnalistă freelance din Brooklyn. Scrie despre drepturile reproductive.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.