Cum e ca bărbat să treci peste șocul de-a fi violat

Articolul a apărut inițial pe Broadly.

Înainte să fie violat de doi bărbați pe care îi cunoscuse în oraș prin 2016, Sam Thompson, de 23 de ani, credea că agresiunea sexuală era ceva ce li se întâmpla femeilor.

„Nu mi-a trecut niciodată prin minte că un bărbat ar putea fi violat”, spune Thompson. „Lumea se concentrează mai mereu pe femei. Ca tip, singurul lucru pentru ca să-ți faci griji e să nu-ți pierzi cheile sau portofelul. Nu te gândești niciodată că lucrurile astea ar putea să ni se întâmple și nouă.

Deși majoritatea copleșitoare ale victimelor violenței sexuale sunt femei, bărbații pot fi și sunt agresați și ei. În Anglia și Wales, 12 mii de bărbați au fost violați anual. Conform RAINN, mulți bărbați care vorbesc deschis despre experiențele lor se confruntă cu sentimente de rușine și îndoială că ar fi trebuit să fie în stare să se lupte cu atacatorii, că asaltul asupra lor e un afront la masculinitatea lor percepută. Asta e din cauza așteptărilor formate de societate față de sexul masculin.

Cum e să-ți câștigi existența din prostituție ca dependentă de heroină

În septembrie 2016, Thompson era în oraș în Manchester cu un prieten când a fost atacat. După ce a trecut prin câteva baruri și cluburi, DJ-ul din Newark Nottinghamshire și-a pierdut telefonul și s-a pierdut de prietenul lui. „Așa cum se face atunci când bei, ajungi să vorbești cu persoane la întâmplare. Ei m-au invitat la un pahar împreună cu alți oameni și am ajuns într-o cameră de hotel, cu un grup destul de mare.”

La un moment dat, Thompson își amintește că restul persoanelor au plecat din cameră și el a rămas singur cu cei doi bărbați care apoi l-au atacat. „Când toată lumea a plecat, nu mi s-a părut o problemă să rămân. Nu simțeam că aș fi în vreun pericol. Așa că am mai rămas la un pahar cu ei, iar ăsta a fost momentul în care lucrurile au început să devină confuze. Știi cum e atunci când ai un coșmar și te trezești?”

Ambii bărbați l-au violat pe Thompson, deși el nu-și mai amintește decât fragmente și frânturi din timpul atacului, la fel ca multe alte victime ale agresiunii sexuale. „Îmi amintesc frânturi, dar nu totul. Țin minte că am fost mutat un pic și îmi aduc aminte durerea penetrării și cum făceau cu rândul. Eram în stare de șoc și încercam să mă concentrez pe orice altceva.”

După asalt, Thompson a cutreierat străzile orașului Manchester într-o stare de confuzie și șoc extrem. La un moment dat, el s-a dus într-un magazin și a luat ceva de băut. „Sună bizar, dar de abia când am ajuns la podul din apropiere de casa mea, am realizat ce s-a întâmplat. Eram la colțul străzii mele și știam că va trebuie să-i confrunt pe prietena și tovarășul meu. Luciditatea experienței mă pocnise, iar eu sufeream și tot ce voiam era să mor.”

Pentru un moment, Thompson stătea pe pod și cocheta cu ideea de sinucidere. „Am avut un conflict interior cu mine însămi, dar am decis să nu o fac și m-am dus acasă.”

Thompson consideră decizia de a-i spune prietenei sale despre viol ca una dintre cele mai semnificative din viața lui. „Am intrat pe ușă și am izbucnit în lacrimi. Pur și simplu am scos-o pe gură. Cred că dacă aș fi stat singur, nu aș mai fi făcut-o. Aș fi ținut în mine toată experiența asta.”

Cercetătorii au estimat că bărbații sunt mai puțin predispuși să raporteze o agresiune sexuală în comparație cu femeile: Un studiu din 1999 a descoperit că bărbații nu raportează violul, deoarece le afectează identitatea masculină. Alt studiu a indicat că cel mai mare motiv pentru care bărbații nu denunță agresiunea sexuală este frica de a fi percepuți ca homosexuali.

„Acum pot folosi cuvântul viol, deși nu e ușor de scos pe gură”, spune Thompson. „Ai senzația asta: «Oare o să mă creadă cineva?» În plus, te simți rușinat și murdar și tot ce vrei e să te speli. Prin capul tău trec toate stările posibile. Ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să suni și să explici ce ți s-a întâmplat.”

Thompson e în minoritatea supraviețuitorilor de viol și mai ales de sex masculin, care au raportat atacul la poliție. El s-a confruntat cu provocări și în experiența asta: „Ei [poliția] nu erau obișnuiți cu victimele violului de sex masculin. Desigur, unele dintre întrebările lor au creat mai multă îndoială în mintea mea, nu m-am simțit crezut și nu părea să vrea să acționeze în privința asta.”

Atacatorii lui Thompson nu au fost niciodată condamnați. În octombrie 2016, poliția i-a comunicat că nu au ridicat acuzații împotriva celor doi indivizi pe care i-au arestat în legătură cu cazul său. A existat o lipsă de dovezi, însă Thompson nu a aflat asta decât anul următor, când i s-a oferit ocazia de a vorbi cu ofițerul ce s-a ocupat de investigația cazului său.

„M-a făcut să mă simt oribil", spune Thompson cu sinceritate. „Devastat, pentru că începusem să cred că se va face ceva în legătură cu asta. Am fost atât de dezamăgit. Am raportat violul imediat, le-am oferit toate probele criminalistice și totuși nu am primit o explicație concretă în privința motivul pentru care au ajuns la concluzia asta, decât aprilie sau mai anul ăsta. Încă nu mă simt crezut, după felul în care mi-au pus întrebările. "

Este excepțional de rar pentru supraviețuitorii unui viol să depășească stigmatul care există în jurul victimei unei agresiuni sexuale și să vorbească în mod public. Dar Thompson a simțit cu tărie că are datoria de a-și împărtăși povestea cu familia, prietenii și publicul larg. La începutul acestei săptămâni, a apărut în documentul britanic Raped: My Story, care a fost difuzat pe canalul 5.

„Am vrut să transform o experiență negativă pe care am avut-o, într-una pozitivă”, explică el. „La început, am făcut toate chestiile astea convențional masculine, refuzând terapie și medicamentație. Atunci când m-am dus la terapie și am început să vorbesc despre sentimentele mele, m-am simțit mult mai bine. Apoi m-am gândit că dacă aș vorbi despre asta, mai mult bărbați care au trecut prin experiențe similare, nu s-ar mai simți singuri.”

Acum, el consideră că e de datoria lui să combată idealurile toxice ale masculinității explicând că oricine poate fi victima violenței sexuale. „Masculinitatea pentru mine obișnuia să însemne să fii puternic și curajos. Chestii de genul: să pui rafturi, să nu te superi, să nu plângi, tu doar să treci mai departe. Asta e o mentalitate învechită și ridicolă. Un bărbat bun înseamnă să fii cea mai bună persoană care poți fi.”

„Faptul că asta mi s-a întâmplat mie, nu mă face mai puțin bărbat. Sper ca și alți bărbați să realizeze asta. Tot conceptul de masculinitate este învechit. Bărbații ar trebui să fie în stare să-și exprime sentimentele și să arate emoții, atunci când li se întâmplă astfel de chestii, care nu sunt din vina lor.”