De ce unii pușcăriași preferă închisoarea în locul libertății

Paulo Kongsbirk are mai multe condamnări la activ, opt dintre ele pentru violență. Înainte de cea mai recentă condamnare, bărbatul în vârstă de 39 de ani reușise să încheie legăturile cu infractorii - și nevastă-sa era gravidă - așa că i s-a permis să-și continue pedeapsa de acasă, cu o brățară electronică atașată de gleznă, în loc să stea la pârnaie.

Cu toate astea, să-și servească pedeapsa în confortul propriei case a fost mai complicat decât și-a imaginat. Așa că într-o zi, Kindsbirk și-a tăiat brățara ca să-l închidă din nou poliția.

„Am fost un băiețaș toată viața și mereu mi s-a părut foarte dificil să las stilul ăla de viață în urmă”, îmi spune Kongsbirk. „Mi-a fost greu să duc o viață normală de părinte. Trebuia să mă întorc la închisoare ca să mă liniștesc. Acolo, puteam să mă adun, înainte să mă întorc în societate.”

În închisoare știa ce avea de făcut. „Mă simțeam mult mai confortabil acolo”, explică Kongsbirk. „În închisoare, viața este structurată și zilele trec fără prea mult zgomot. Ai mese fixe și mulți oameni în jurul tău.”

Kongsbirk nu este singurul prizonier care tânjea să se întoarcă în celulă. În 2017, conform cifrelor de la Închisoarea daneză Kriminalforsorgen, 2 107 de condamnați au primit șansa să-și ispășească integral pedepsele cu o brățară electronică pentru picior. În 396 de cazuri, aranjamentul a căzut și prizonierii s-au întors în închisoare; 95 dintre ei au cerut să se întoarcă, în timp ce restul au încălcat într-un fel termenii contractuali, cum ar fi faptul că au consumat alcool sau au ieșit din casă fără permisiune.

Conform Danish Prison Officers Union, închisorile daneze au ajuns la capacitate maximă, iar unele celule sunt folosite la comun. De aceea sistemul de monitorizare cu brățara oferă o soluție. De când a fost implementat în 2015, în jur de 20 de mii de prizonieri și-au ispășit o parte din pedepse astfel.

Acum, indiferent de infracțiunea săvârșită, prizonierilor cărora li s-a dat o pedeapsă de șase luni sau mai puțin, li se oferă opțiunea de a sta acasă cu o brățară electronică de montorizare. Excepție făcând cazurile în care condamnatul nu are o adresă permanentă, din moment de Kriminalforsorgen trebuie să-ți monitorizeze mișcările și să știe unde te afli. Altă condiție este că prizonierii trebuie să se înroleze într-o program de reabilitare, să aibă un job sau să-și ocupe zilele într-un mod structurat. Consumul de alcool și alte substanțe este interzis. Serviciu de detenție face percheziții aleatorii și preia probe de urină ca să se asigure că regula este respectată.

Kongsbirk și-a terminat de curând cea mai recentă pedeapsă și speră că va fi ultima. Momentan lucrează ca ucenic de pictor - cel mai non-infracțional job pe care l-a avut până acum. Cu toate astea, dacă ar face o infracțiune, este sigur că ar prefera mai degrabă să stea la închisoare.

„Nu mai vreau să port o brățară electronică. Am îmbătrânit și sunt într-un moment al vieții în care aș prefera să stau mai degrabă la închisoare”, explică el. „Știu toate regulile de acolo și dacă doar te relaxezi și-ți ții capul plecat, timpul trece rapid.”

Brian Levy Petersen, în vârstă de 37 de ani, și-a ispășit o mare parte din pedeapsa de doi ani în închisoare, pentru o infracțiune legată de droguri, iar acum își termină condamnarea cu o brățară la picior acasă, în Christiansfeld, din sudul Jutland. „Săptămâna viitoare începe partea din sentință în care trebuie să stau acasă doar noaptea”, spune Petersen. „Aștept cu nerăbdare să pot să îmi duc fiul la antrenamente și apoi să beau o bere pe canapea, după ce s-au culcat copiii.”

În mod normal, Petersen își ascunde brățară cu șoseta, dar e mai complicat dacă poartă pantaloni scurți. Acum două săptămâni și-a dus gemenii la piscina locală și ceilalți părinți îl urmăreau cu curiozitate. Clorul din apă i-a stricat brățara, așa că a trebuit să primească una noua. Încă mai are de servit câteva luni și nu-i place să fie prea vizibil. Este rușinos, spune el, îi face viața mult mai dificilă decât dacă ar fi stat într-o celulă.

„În închisoare te poți mișca mai mult și face sport; practic îți petreci timpul așa cum crezi de cuviință”, explică el. „Unii prizonieri tratează închisoarea ca pe un fel de vacanță. Dacă porți brățară de picior, înseamnă că ești țintuit în casă. Acasă nu poți bea sau consuma droguri.”

Viața de zi cu zi a lui Brian cu brățara este organizată la minut. Se trezește de dimineață și-i ajută pe copii să se pregătească pentru școală. De acolo, trebuie să ajungă la muncă în 50 de minute. Dacă ajunge devreme sau mai târziu, trebuie să anunțe autoritățile. La finalul zilei trebuie să ajungă acasă în cele 50 de minute alocate și să anunțe că a ajuns, înainte ca măcar să se folosească de cele patru ore pe săptămână care i-au fost oferite ca să se ocupe de diverse sarcini. În weekenduri, are 16 ore de timp liber. Mi-a spus că petrece timpul ăla cu prietenii.

Picioarele tatuate ale lui Bob Brintel sunt bronzate, cu excepția unei bucăți de piele albă din jurul gleznei. Este singurul semn al cele mai recente pedepse ispășite pentru o infracțiune cu droguri. „Când mă întreabă oamenii de asta, le spun că am folosit un pedometru”, spune Krintel.

Bărbatul în vârstă de 37 de ani se referă la viața lui de infractor ca fiind „o profesie” pentru care a lucrat de când avea 14 ani. Și-a petrecut ultimii 11 ani în închisorile din țară pentru infracțiuni legate de droguri și violență. Și-a ispășit ultima pedeapsă acasă.

Crede că sună mult mai bine să stai acasă decât să ajungi la închisoare, dar treaba nu este chiar așa. „Să porți asta nu e ușor”, spune el. „A fost dificil. Din mai multe puncte de vedere, aș fi preferat să stau în închisoare. Acolo nu trebuie s-o ascult pe nevastă-mea cum se plânge că nu fac nimic și pe fii-miu care trage de mine să fac chestii pe care nu le pot face. În închisoare e mult mai ușor. Nici nu i-aș putea zice pedeapsă - primești trei mese pe zi, faci parte dintr-o comunitate. E ca un sindicat al infractorilor.”

Vizitele neanunțate de la serviciile de probațiune și testele obligatorii de urină erau foarte frustrante pentru cineva cu o dependență de narcotice. A fost forțat să-și rezolve problema cu dependența - lucru pe care, spune el, nu a trebuit să-l facă niciodată în închisoare.

„Închisoarea este ca un club al băiețașilor. E un joc - noi împotriva gardienilor”, îmi spune Krintel. „Mă afumam la maximum. Ce aveau să-mi facă? Să mă bage la pârnaie? Eram deja acolo. Te pot izola forțat, dar după aceea te întorci la amicii tăi și fumezi hașiș din nou. Toate probele mele de urină au avut rezultat pozitiv la THC. E totul trecut în dosar.”

Am contactat Kriminalforsorgen ca să verific ce mi-a spus Krintel despre viața de zi cu zi din închisoarea daneză. „Aceste detalii sunt grotești și nu recunoaștem niciuna dintre aceste declarații”, a spus șeful securității, Lars bau Brysting, via e-mail.

Brysting mi-a făcut legătura cu gardianul închisorii din Nyborg, Henrik Marker, căruia i-a fost de asemenea greu să recunoască versiunile tipilor despre timpul petrecut în închisoare.

„Este foarte departe de percepția pe care o avem despre viața zilnică, aici, în închisoare”, spune Marker. „Îmi pare că fostul prizonier avea impresia că a avut anumite libertăți în închisoare și că putea să petreacă cum voia, dar asta nu rezonează deloc cu versiunea noastră. Angajații și gardienii de aici au totul sub control.” Marker recunoaște că sunt „conștienți că unii prizonieri încearcă să aducă substanțe ilegale”, dar combat asta cu percheziții dese.

Deși Krintel, Petersen și Kongsbirk ar prefera să stea într-o celulă decât să poarte brățara, cu toții recunosc că pedeapsa cu brățara i-a ajutat să-și planifice un viitor mai productiv.

„N-am mai avut un job de la 16 ani, dar fiindcă mi s-a permis să-mi ispășesc pedeapsa în afara închisorii, am reușit să lucrez la o fermă și acum mă pregătesc să-mi fac propria afacere”, spune Krintel. „Am renunțat la viața de infractor.”

Acest articol a apărut inițial pe VICE DA.