Ghid pentru leneșul din tine: cum să slăbești fără dietă sau sală

În ăștia 37 de ani de existență n-am avut niciodată probleme cu cântarul, ba chiar n-am fost deloc pusă în situația alarmantă de a forța pragul de 60 de kile. Nu sunt vreun fenomen și nu sunt nici singura, dar nu despre asta e vorba. Ce vreau eu să spun e că, dacă toată viața am reușit să mă mențin pe la 50-55 de kilograme la o înălțime de 1,70 m, ceva am făcut bine.

Nu e însă vorba de vreo descoperire epocală sau de o dietă din aia hipsterească cu semințe de in și alte căcaturi fără gust, stilul meu de viață e cât se poate de neaoș și nimeni nu rabdă nici de foame. Ideea e că propriul tău corp este cel mai bun nutriționist pe care-l poți găsi pe lumea asta și el răspunde cât mai direct și pe față la tot ceea ce bagi în tine.

N-ai nevoie de sfaturi, diete sau guru din ăștia ai alimentației, trebuie doar să știi să traduci singur ce-ți spune organismul tău, iar eu asta am făcut, toată viața. E drept că n-am încercat niciodată să slăbesc, n-a fost nevoie, dar dacă aș vrea s-o fac, mi-aș asculta propriile sfaturi simple, de mai jos.

Dacă ești corporatist, și sunt șanse mari să fii, îți spun repede și clar de unde ți se trag kilogramele alea multe în plus. De la pauza de masă. Sigur ai pe lângă sediul în care lucrezi numeroase cantine din astea care știu ele foarte bine unde să se deschidă, ca să ai unde să te îmbuibi când te dezlipești în ora aia amărâtă de birou.

Ei bine, căcaturile făcute pe considerentul cantitate, pline de E-uri și grăsimi, te costă silueta, iar alternativa ar fi să mănânci din ce ai acasă. Sau să mănânci acasă, dar noi n-avem pauze de masă din alea de două ore, ca italienii, așa că ai ca opțiune caserola.

Crede-mă, orice ai găti tu sau iubita ta sau maică-ta nu te face cât un porc ca masa luată în oraș. E o chestie verificată pe pielea mea, pe care am văzut-o practicată chiar și la angajații dintr-o redacție de televiziune americană, care preferau să mănânce din caserolele personale decât din ce li se oferea, gratis, la catering.

De ce? Ca să nu se umfle ca 80% din americani. Știu, e greu să-ți gătești atât de des, încât să poți să-ți iei mereu mâncare de-acasă la serviciu. Dar, hei, comoditatea te-a adus, până la urmă, aici. La cât arată cântarul și tu plângi, adică.

Preferații mei sunt ăia care vor să slăbească și fac câte un post din ăsta alimentar toată ziua, ca să compenseze seara târziu, când ajung acasă și când foamea urlă atât de tare în ei, că-și cumpără semi preparate de la Mega, din lipsă de timp.

În schimb, dulciurile și sucurile cu gust artificial sunt prietenii lor. Ceva de genul „azi îmi permit să mănânc două gogoși cu ciocolată și să beau o Cola, că n-am mâncat nimic toată ziua". Omule, mănâncă, mănâncă și de cinci ori pe zi, dar renunță la dulciuri și la băuturile de căcat. Știu, pare plictisitor să bei doar apă și ceai neîndulcit, dar mai plictisitoare sunt șunculițele și colăceii tăi.

Cu dulciurile e mai greu, știu, dar încearcă să faci ce-am făcut eu după 30 de ani, când aveam poftă de dulce și nu voiam să mă fac cât balena albastră. Mi-am făcut singură prăjituri și torturi, cu ingrediente de bun-simț precum ouă, lapte, zahăr brun, cacao, făină și fructe și rețete cât mai prietenoase cu stomacul. Tartele, plăcintele, checul, pandișpanul, negresa sunt OK dacă sunt făcute în casă și nu mănânci toată tava o dată.

Nu sunt vreo obsedată de mâncarea organică, pur și simplu mi s-a întâmplat să mi se formeze un fel de gust pentru alimentele din curtea omului, pentru că am crescut la țară cu așa ceva. D-aia stomacul meu obișnuit bine face nazuri la vreo brânză apoasă și fără gust din supermarket sau la carnea aia de pui cu steroizi sau ce-o avea în el, de zici că mănânci hârtie. Ideea e că alimentele astea neumflate, neinjectate, neforțate nu numai că au gust, dar au și toate enzimele la ele, ca tu să te saturi cu puțin.

Nu te-ntrebi de ce vezi mai puțini burtoși la țară decât la oraș? Eu o pun pe maică-mea să-mi găsească printre cunoștințele ei de lângă oraș aproape tot ce am în frigider. Carne de pui, curcan, vițel, miel, ouă, brânză de tot felul, roșii din alea bune și tot ce-ți mai trăznește prin minte se pot găsi, chiar la prețuri mai bune, prin curtea unui țăran. Cel mai greu este să identifici sursa, apoi, lucrurile vor merge foarte lin, spre mulțumirea reciprocă a cumpărătorului și-a vânzătorului.

Nu o să slăbești niciodată dacă mergi o dată la o sută de ani la sală. Și nu, chiar nu e cazul să-ți cumperi un abonament pe un an întreg la fitness, doar pentru că tu crezi că așa o să te motivezi să te și duci. Vei pierde și un purcoi de bani. Hai să-ți spun cum stă treaba asta cu mișcarea.

Trebuie să ai în sânge chestia asta, chiar dacă asta înseamnă să-ți placă pur și simplu să te plimbi aiurea pe stradă. Îți spun, pentru că am încercat aproape toate clasele posibile de fitness, de la kangoo jumps la pilates, yoga, până la o chestie numită body fly (trebuia să stau în echilibru agățată de niște panglici). Mai devreme sau mai târziu tot te vei plictisi și te vei întoarce la activitatea ta peferată: lâncezitul pe canapea, în timp ce kilogramele se reașază pe pulpele tale tonifiate.

Ideea este să te miști, mai degrabă, așa cum îți place ție, iar dacă te gândești la sex, să știi că și ăsta arde al naibii de multe calorii. Mergi, aleargă, joacă tenis cu prietenii, plimbă câinele, ieși cu bicicleta, fă ceva ce ți-a plăcut dintotdeauna și de care sunt mici șanse să te plictisești. Sau și mai extrem: scoate-ți fundul din mașină și schimbă alea trei tramvaie până la muncă, chiar dacă asta înseamnă să călătorești cu plebea. Și nu te mai uita la antrenorul de fitness: el e slab pentru că lucrează la sală, duh!

O să revin la mâncare pentru că slăbitul are mare legătură cu asta. Degeaba te spetești tu la sală dacă acasă bagi tot burgeri. De bun-simț ar fi s-o lași mai ușor cu micii, cârnații și coastele de porc la grătar, dar să zicem că nu poți. Să zicem c-ai nevoie de carne ca de aer.

De Paște, am mâncat la ai mei din toate felurile alea tradiționale cu miel și m-am întors acasă mai slabă. A contat și că acea carne de miel era din curtea unui nene și nu cumpărată de la supermarket, dar înțelegi ideea. Când îți gătești tu, ai mai multă grijă de ce-o să bagi în gură și chiar și friptura aia de porc n-o să-ți dea sistemul peste cap ca una comandată în oraș.

Și-ar mai fi ceva. Orice ai mânca, chiar și cel mai de căcat fast food, dacă mănânci puțin se schimbă treaba. Și până la apusul soarelui, de preferat. Hai să-ți spun o treabă: corpul tău nu te urăște dacă-l trimiți la culcare nemâncat, dimpotrivă. Îl scapi și pe el de tura de noapte. Să-și facă digestia aiurea, adică.