Moda oribilă care-i transformă pe bărbații albi în teroriști

Incidentele se tot adună, ca valul înspumat pe cale să lovească țărmul.

Un tânăr autoproclamat „cetățean suveran” e implicat într-un atac armat în masă la un restaurant Waffle House din Tennessee în care mor patru clienți de culoare. Un „celibatar involuntar”, sau incel, e arestat în urma unui atac cu o dubă la Toronto, în care mor zece oameni. Un tânăr, după toate aparențele neo-nazist, implicat într-un grup online fascist, e arestat în Illinois, cu un depozit mare de arme. Un alt tânăr din Georgia, care se crede că „îl idolatriza” pe adolescentul care a ucis 17 oameni într-un liceu din Parkland, Florida, deschide focul asupra mașinilor de pe o autostradă din Georgia, rănind doi oameni înainte să se împuște.

Incidentele astea, care au avut toate loc în ultima lună sau cam așa, au desigur, și niște variabile. Dincolo de decor, metodele violente și genul de arme folosite, pare că au avut în subtext agende diferite. Dar, în general, intră sub umbrela ideologică a extremei dreapta.

Mai au și ceva important în comun: au fost toate comise de tineri albi, care se pare că au fost radicalizați online.

Asta nu-i o întâmplare. Explozia de grupuri radicale de dreapta, din ultimii ani, care țin, în principal, de dreapta alternativă, a fost, de fapt, țintită pe acel segment demografic: bărbați albi, cu vârste între 14 și 30 de ani, supracalificați la job și frustrați de viețile lor. Radicalizarea asta, în sine, nu e o mare știre. Ce mi se pare, totuși, nou, ca observator pe termen lung al organizațiilor de extremă dreapta, e că violența care a colcăit întotdeauna dincolo de suprafața unei astfel de retorici acum se manifestă din ce în ce mai des în gesturi extreme de agresivitate ale unor lupi singuratici.

Detaliile anumitor motivații citate în incidente recente n-au fost complet clarificate. Travis Reinking, în vârstă de 29 de ani, bărbatul acuzat în cazul Waffle House, a pretins că are un background de implicare cel puțin marginală în mișcarea de extremă dreapta a cetățenilor suverani. Dar nu e deloc clar dacă ideologia respectivă l-a inspirat să facă gesturi ucigașe, chiar dacă faptul că cei uciși erau toți de culoare sau hispanici ridică probabilitatea unei motivații rasiale a acelei crime. Reinking așteaptă să fie judecat în Tennessee.

De asemenea, nu e clar ce înseamnă faptul că Rex Whitmire Harbour, bărbatul de 26 de ani acuzat că ar fi deschis focul asupra mașinilor care circulau pe o autostradă din Georgia, îl venera pe Nikolas Cruz, suspectul de la Parkland și că a lăsat în urmă un mesaj „plin de ură”. Cu toate astea, să te agăți de un presupus asasin în masă, care are svastici gravate pe cartușe, se potrivește cu profilul general al situației, la fel ca și presupusa sa fascinație față de personaje istorice din Germania nazistă.

Între timp, datorită mesajelor de pe platformele sociale și a altor dovezi, e destul de clar că Alek Minassian, de 25 de ani, acuzat de atacul cu duba în Toronto, a fost înfuriat de lipsa sa de succes romantic cu femeile. A postat cu simpatie despre incelii ca el și a scris cu drag despre Elliot Rodger, bărbatul de 22 de ani care a desfășurat un atac armat în masă în Isla Vista, California, în urma căruia au fost răniți o groază de oameni și șapte persoane (printre care și el) au murit, după ce exprimase idei la fel de dubioase despre sex. Apoi mai e și Jakub Zak din Illinois, de 19 ani, acuzat că ar fi strâns ilegal arme, ca parte din ideologia sa fascistă - se pare că ar fi fost membru activ în Patriot Front, un grup ostil online - care e posibil să fi fost implicat și într-o serie de alte delicte.

Din nou, modelul de comportament pe care l-am văzut că se intensifică în ultimele săptămâni nu e nou-nouț. E posibil ca arhetipul modern să fi fost stabilit în 2015, de către Dylann Roof, bărbatul alb în vârstă de 21 de ani, la momentul respectiv, din South Carolina, care a intrat într-o biserică a persoanelor de culoare din Charleston și a ucis nouă enoriași. Roof, un dezrădăcinat oficial neafiliat cu niciun grup ostil sau extremist, dar care participa la activitățile online ale acestora, pare să fi fost mânat să comită gesturi violente aparent aleatorii măcar parțial și de faptul că a fost absorbit de conspirații și de forumuri online și chat-uri dedicate ideologiilor ostile.

De atunci, cel puțin 27 de oameni au fost uciși și încă 52 au fost răniți în atacuri comise în principal de bărbați tineri asociați cu dreapta alternativă și radicalizarea sa online, înainte de incidentele din luna trecută. Printre ei s-a numărat și un adept al teoriilor conspirației, care și-ar fi înjunghiat mortal tatăl, în culmea unei certe care pare să fi fost despre Pizzagate, un student din Maryland care ar fi înjunghiat mortal un bărbat de culoare, după ce cel din urmă a refuzat să i se dea din drum și un bărbat fără adăpst din Portland acuzat că ar fi înjunghiat mortal doi navetiști, după ce încercaseră să-i oprească tirada anti-musulmană.

Unele dintre incidente, inclusiv atacul armat din Parkland, rămân neclare. Pe platformele sociale, Cruz pare să fi fost obsedat de violență, arme și rasă, postând la un moment dat: „Urăsc evreii, cioroii și imigranții”. Rămâne neclar în ce măsură ura a alimentat ieșirea violentă, armată. La fel, motivele și intențiile unui tânăr alb care s-a aruncat în aer din greșeală, în timp ce făcea bombe în casa sa din Beaver Dam, Wisconsin, rămân momentan oficial secrete.

Chiar și-așa, mecanismul pentru genul ăsta de radicalizare e uniform: tinerii nemulțumiți sunt recrutați cu ajutorul unor apeluri fățișe la orgoliul și dorința lor de a părea eroi. Apelurile folosesc adeseori o retorică transgresivă, cu de toate, de la umor rasist la amenințări cu violența, făcându-i astfel pe participanți să se simtă tari și tenebroși. Felul în care se construiește perspectiva lor asupra lumii, însă, e alimentat de teoriile conspirației.

Teoriile astea spun toate aceeași poveste mai amplă: că lumea e condusă în secret de o cabală malefică de globaliști (care se-ntâmplă să fie evrei) și care folosește un catalog nesfârșit de trucuri murdare și „alarme false”, ca să se asigure că lumea nu știe despre manipularea lor, ideea de bază, în cele din urmă, fiind transformarea omenirii în sclavi. Astfel, evenimentele de zi cu zi pot fi interpretate printr-o prismă de sus-înseamnă-jos pe care o impune această perspectivă asupra lumii, asigurându-se că fiecare tragedie națională sau ucidere în masă e încâlcită într-o pânză de păianjen de teorii despre adevăratul său scop.

Cauza precisă a extremei drepte chestionată aici pare adeseori mai puțin importantă decât recursul mai extins la a face rău.

„Glorificarea violenței în general printre cei alienați e o ideologie în sine," a spusBrian Levin, director al Centrului pentru Studierea Urii și a Extremismului la Universitatea Cal State din San Bernardino. „Ca atare, oamenii cu filosofii amorfe sau inedite îmbrățișează adeseori violența drept ideologie, nu doar ca metodă. Și nu se sfiesc să adopte filosofiile potrivite.”

Radicalizarea asta pare să se răspândească precum buruienile: un tânăr activist al dreptei alternative din Montreal a fost de curând demascat de studenți jurnaliști drept unul dintre principalii propagandiști ai forumului online neo-nazist Iron March, care contribuia la vizibilitatea unor grupuri rasiste precum Atomwaffen Division. Cam în aceeași ordine de idei, ProPublica a demascat recent identitățile unor activiști Atomwaffen din rândul militarilor americani activi.

Segmentul demografic țintă pentru radicalizarea de extremă dreaptă online n-ar putea să fie mai clară. După cum a declarat în ianuarie Andrew Anglin, fondatorul și cel care publică pe site-ul neo-nazist Daily Stormer, „site-ul meu a fost conceput în principal pentru a viza copiii”. La fel, la conferința anuală a albilor naționaliști American Renaissance din Tennessee de luna trecută, neonaziștii cu state vechi s-au lăudat cu eforturile lor de a recruta oameni mai tineri: „Participanții la American Renaissance sunt astăzi mai tineri și mai echilibrat distribuiți pe genuri decât în trecut”, a remarcat un vorbitor, înainte să se entuziasmeze pe tema grupului de albi naționaliști din campusurile studențești Identity Evropa.

Când s-a mai vorbit în America despre radicalizarea online, în trecutul recent, cei mai mulți dintre noi am avut tendința de a ne gândi la asta în termeni de islamiști radicali, despre care se știa că folosesc tehnologia în avantajul lor, în mod special rețelele sociale. Dar un studiu realizat de expertul în terorism J.M. Berger publicat taman în 2016 a constatat că neonaziștii îi depășesc pe omologii lor islamiști: „Pe Twitter, rețeaua socială preferată a ISIS, mișcarea neonaziștilor americani și-a sporit numărul de fani cu mai bine de 600% din 2012. Azi, se descurcă mai bine decât ISIS pe aproape toți indicii sociali, de la numărul de followeri la cel de tweet-uri pe zi.”

Heidi Beirich, directoarea Proiectului Intelligence de la Southern Poverty Law Center - grupul de avertizori de integritate cu care sunt afiliat - mi-a declarat că „clar se întâmplă” ca violența împotriva căreia SPLC a avertizat demult și pe care a urmărit-o cu atenție se manifestă din ce în ce mai pregnant chiar acum.

„Radicalizarea online pare să accelereze, iar bărbații tineri, în mod special cei albi, plonjează din ce în ce mai rapid în ideologiile extremiste”, a spus aceasta, adăugând, „rezultatul pare să fie și mai multă violență, după cum indică aceste exemple. E o problemă serioasă și nu părem să avem vreo soluție reală pentru asta. Cazurile astea arată și că epoca violenței, declanșată de Internet, chiar s-a pogorât asupra noastră, fără niciun final previzibil.”

Cu toate astea, reacția la seria de gesturi violente a fost, în mod straniu, trecută sub tăcere în presa centrală, în mod special la știrile programelor prin cablu, unde majoritatea discuțiilor despre evenimente s-au concentrat pe probleme din jurul violenței armate sau pe detaliile despre fenomenul toxic al incelilor. Firul de radicalizare online care conectează toate aceste povești e elefantul din cameră în jurul căruia merge toată lumea pe vârfuri - și unul pe care America îl ignoră pe propriul risc.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

This article originally appeared on VICE US.