Publicitate
Sănătate

Nu ești un om de rahat dacă te desparți de o persoană care suferă de depresie

Când partenerul meu Max a avut probleme cu depresia, am încercat să fiu totul pentru el, dar, uneori, trebuie să lași persoana iubită să caute ajutor specializat.

de Shanti Das; translated by Oana Maria Zaharia
17 Septembrie 2018, 4:00am

Foto de Shanti Das  

Mi-am părăsit iubitul când era în plină depresie. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Cuvintele mi se înecau în gât și lacrimile ni se amestecau în timp ce ne îmbrățișam într-un pat dintr-un AirBnB ieftin. M-a întrebat dacă sunt sigură și eu, mahmură și tristă, i-am răspuns că da. Am mers să luăm micul dejun în locul nostru preferat și am băut suc de portocale în liniște. Apoi m-a rugat să mai rămân cu el și am plâns împreună pe o bancă în parc. Ne-am îmbrățișat și sărutat pentru ultima oară, după care m-am urcat în mașină și am condus trei ore până acasă la ai mei.

Mă simt super vinovată de câte ori recunosc că l-am părăsit într-un moment când era la pământ. Știu că mulți oameni mă vor considera egoistă. Vor spune că dragostea adevărată înseamnă să fii alături de partener la bine și la greu. Am încercat, dar nu mergea. Realitatea e că problemele lui de sănătate mintală m-au afectat și pe mine și nu am avut puterea să le gestionez. Am ajuns să am atacuri de panică și să sufăr și eu de depresie.

Vineri, când am aflat că rapperul Mac Miller a murit de la o supradoză de droguri la vârsta de 26 de ani, oamenii de pe rețelele sociale au început s-o blameze pe fosta lui iubită, Ariana Grande. Tu i-ai făcut asta... ar trebui să intri în pământ, a scris cineva într-un tweet direcționat spre Grande. „L-ai tratat ca pe un căcat, de parcă era un gunoi.” „Tu l-ai omorât pe Mac Miller”, a scris altul.

Grande și Miller – care a recunoscut că ia droguri într-un interviu cu Noisey cu mult înainte să fie în relație cu cântăreața – au început relația în 2016 și au fost împreună doi ani, până în mai 2018. La scurt timp după despărțire, Miller a fost prins de poliție beat la volan, în urma unui accident. Un tweet care a ajuns viral suna așa: „Mac Miller și-a făcut praf mașina și a primit amendă după ce Ariana Grande l-a părăsit pentru un alt tip, toate astea după ce gagiul și-a exprimat toată dragostea pentru ea într-un album de zece piese intitulat divinul feminin. E cea mai sfârșietoare chestie care s-a întâmplat vreodată la Hollywood.” Ariana Grande a răspuns: „Cât de absurd e că minimalizezi valoarea unei femei recomandându-i să rămână într-o relație toxică, doar pentru că partenerul a scos un album despre ea (apropo, doar piesa Cinderella e despre mine).”

După ce am citit ce zic oamenii despre Grande, nu pot decât că o susțin. Nu e de vină pentru accidentul de mașină al lui Miller și nici pentru moartea lui. Fie că e vorba de probleme cu abuzul de substanțe fie de cele ce vizează sănătatea mintală, e dificil să fii cu un partener care trece printr-o perioadă dură.

Max a fost primul meu iubit adevărat. Ne-am cunoscut în Rio de Janeiro când călătoream prin America Latină. Ne-am sărutat prima oară pe plaja Copacabana. Ne-am întâlnit din nou în La Paz, Bolivia. Eu scriam pentru o revistă, iar el călătorea prin lume cu rucsacul, dar am ajuns să ne cumpărăm o saltea de o persoană și o lenjerie și să dormim pe podeaua unei case goale lângă apartamentul unui prieten. Casa avea o pivniță și podele care scârțâiau ca într-un film de groază. Era sinistră și uriașă și am stat acolo câteva luni. Apoi am revenit la viețile noastre din Marea Britanie și am hotărât că nu putem fi la distanță unul de altul, așa că ne-am mutat împreună. Îl adoram.

Împreună în Bolivia. Fotografie din arhiva lui Shanti Das.

Am închiriat primul nostru apartament când eu aveam 19 ani și el 22. Toți prietenii mei mergeau la facultate, iar noi trăiam într-o cutie de pantofi pe care abia ne-o puteam permite, dar eram fericiți. Mâncam chicken nuggets din cutii de carton și dormeam pe o plapumă. Mai târziu, ne-am mutat în alt loc din cauza noului meu job. Lucrurile s-au înrăutățit. Am devenit jurnalistă și munceam ore în șir. Eram des stresată și obosită. Max își ura jobul, dar se simțea neajutorat pentru că nu știa ce își dorește să facă. Am știut dintotdeauna că suferea de depresie. Și-a petrecut adolescența prin spitale din cauza unei probleme la inimă, iar asta i-a declanșat niște probleme mintale pe care până atunci reușise să le gestioneze.

În acele câteva luni, am fost blocați într-un ciclu epuizant. Depindeam unul de altul ca să fim fericiți, dar eram total nesincronizați. Un mic comentariu sau o schimbare de stare ne dădea peste cap. Max își cerea scuze, convins că el era de vină. Eu îi spuneam că nu era vina lui. Nu mă credea. Mă simțeam prost că mă frustra depresia lui. Mergeam singură să mă plimb și să fumez prin parcuri, doar ca să îmi iau distanță. Am început să am atacuri de panică. El și-a tot luat zile libere. Eu lucram 12 ore pe zi și apoi veneam acasă, unde el avea nevoie de toată atenția mea. Uneori simțeam că mă sufoc.

Nu aveam spațiu să respirăm sau să simțim emoții fără să ne supărăm unul pe altul și să declanșăm conflicte care țineau câteva zile. L-am implorat să meargă la doctor, dar acolo a primit un chestionar în care trebuia să răspundă ce șanse crede că sunt să se sinucidă. Deși le-a zis doctorilor că are gânduri sinucigașe, nu l-au considerat un depresiv de risc major. I-au prescris antidepresive și l-au înscris la o ședință de consiliere unde i-au arătat o prezentare PowerPoint care îi recomanda să facă mai mult sport. Max mergea deja la sală de cinci ori pe săptămână și mergea cu bicicleta la muncă. Doctorii n-au făcut decât să-i crească doza de antidepresive când au văzut că nimic nu are efect.

M-am distanțat de el inconștient înainte să ne despărțim. I-am sugerat să mergem fiecare acasă la el cu scopul să strângem niște bani, dar, de fapt, aveam nevoie de o pauză. Ne vedeam o dată la două săptămâni și, după câteva luni, am hotărât să plecăm într-o vacanță în weekend. Nu plănuisem să mă despart de el, dar cuvintele mi-au ieșit singure pe gură în timp ce ne certam la beție. În dimineața următoare m-a întrebat dacă vorbisem serios și mi-am dat seama că da.

În săptămânile care au urmat, Max a fost la pământ. Știam că era o persoană suicidară și mă gândeam mereu la asta. Îmi spusese întotdeauna că am fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat și că își ura viața înainte să apar eu, dar în același timp, era convins că eu o să fiu mai fericită fără el. A fost prima oară când am fost de acord: și știam că și el ar fi mai bine fără mine. Eram blocați într-un loop negativ continuu și lucrurile nu puteau evolua decât dacă întrerupeam ciclul.

Știu că nu sunt sigura care a trecut prin asta: când ai un partener cu probleme de sănătate mintală, nu știi de unde să începi. „Probabil că cel mai important lucru pe care îl poți face e să încurajezi partenerul să caute ajutor specializat”, mi-a zis Stephen Buckley de la organizația caritabilă pentru sănătatea mintală Mind. „Poți să-l asiguri că va primi ajutor și că ești și tu lângă el.” Dar e foarte important să ai grijă și de propria ta sănătate. „Fii realist și recunoaște când o situație te depășește. Și sănătatea ta mintală e importantă și poate fi afectată de problemele partenerului.”

După ce ne-am despărțit, m-am simțit groaznic și stăteam cu frica în sân să nu se sinucidă. Nu voiam decât să fiu lângă el, dar știam că asta n-ar îmbunătăți situația. Am comunicat cu mama lui prin mesaje ca să știu cum se simte. În adâncul meu, eram îngrozită că despărțirea l-ar face să se sinucidă și voi rămâne cu povara asta pe suflet.

A fost cea mai neagră perioadă din viața amândurora, dar și cea mai formatoare. Max a așteptat 18 săptămâni până să primească ajutor, dar, până la urmă, cu ajutorul familiei lui, a început să meargă la un psiholog privat care l-a ajutat să schimbe lucrurile în favoarea lui. Terapia i-a oferit instrumentele necesare pentru gestionarea gândurilor negative care i se strecurau mereu în cap, l-a învățat să nu se mai învinovățească pentru nefericirea mea și i-a crescut stima de sine. L-a făcut să realizeze că ar vrea să îi ajute pe alții care trec prin situații similare și a început să studieze psihologia. A absolvit facultatea anul acesta și e foarte bine. Și – răsturnare de situație! – ne-am împăcat.

Ne-am împăcat la sfârșitul anului trecut, după ce am stat de vorbă multă vreme. Max e mult mai bine, la fel și eu. Situația nu e perfectă, dar acum suntem mai puternici și mai fericiți decât am fost vreodată.

Moartea lui Miller e o tragedie. Indiferent că s-a sinucis în urma despărțirii de Grande sau nu, obiceiul oamenilor de a asocia lucrurile e nociv. Insinuează că Miller ar fi încă în viață dacă ea nu l-ar fi părăsit. Nu e adevărat: Miller a vorbit despre problemele lui cu drogurile și lupta cu depresia cu ani de zile înainte s-o cunoască pe Grande. Trebuie să încetăm să mai plasăm responsabilitatea pentru viața cuiva pe umerii partenerului. Perpetuează mitul că bărbații și femeile ar trebui să rămână în relații nesănătoase cu orice preț. Dar e foarte periculos să faci asta.

În cazul meu, despărțirea de Max s-ar fi putut încheia tragic. Dacă s-ar fi întâmplat așa, m-aș fi simțit vinovată pentru asta tot restul vieții, dar acum știu că n-ar fi fost vina mea.

Notă: Max a fost de acord ca Shanti să împărtășească povestea lor și să-i publice fotografiile.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
Tragedie
depresie
spatiu
sinucidere
cuplu
tentativa de sinucidere
relatie toxica