Am încercat să agăț pe Facebook prin opțiunea care copiază Tinder și a fost oribil

Articolul a apărut inițial pe VICE Canada.

Dacă stai și le analizezi, toate aplicațiile de dating sunt aproape la fel: niște jocuri de like-uri, unde oponentul tău este numărul infinit de profiluri, catalogate în funcție de aspectul fizic. Pierzi ore în șir pe aplicațiile astea, în timp ce porți aceleași conversații la nesfârșit cu niște străini, cu care nici nu ajungi să te vezi.

Dacă totuși reușești să stabilești o întâlnire, scenariile sunt în felul următor: ori inventezi o scuză și pleci după o jumătate de oră, pentru că ți-ai dat seama că persoana respectivă nu se ridică la așteptările tale, sau ai o întâlnire mediocră, după care nu mai vorbiți niciodată, sau ți se trage clapa, fix înainte de întâlnire.

Totuși, de ce le folosim în continuare? Pentru că aplicațiile astea sunt mereu o opțiune atunci când ești singur și ai nevoie de atenție, deși cu siguranță e mai bine să-ți iei inima în dinți și să cunoști persoane în viața reală.

La începutul anului, Facebook a lansat ceva ce nimeni nu a cerut: o aplicație de dating. Una mai bună (sau mai groaznică)? Canadienii au fost primii din America de Nord care au încercat-o. Așa este, această platformă malefică, fără de care nu se mai poate, încearcă să-și mențină relevanța și să ne distragă atenția de la trolii rușii și interferențele electorale, cu dating casual.

Din moment ce canadienii au primit acces la aplicație mai devreme decât restul lumii, am testat-o și eu, ca să te scutesc de chinul ăsta. După vreo săptămână de când am instalat-o, am început să mă enervez din cauza algoritmului, deși am ajuns să cunosc un tip destul de OK. Cam așa a mers săptămâna mea de Facebook Dating.

După lansarea oficială din noiembrie, a trebuit să mai aștept câteva zile ca să-mi apară opțiunea Dating pe contul meu de Facebook. De menționat că „Dating” nu este o aplicație separată, cum e Messenger, ci mai mult o opțiune în plus pe Facebook. După ce a apărut într-un sfârșit, sunt îndemnată să fac un profil pe o pagină, în grafica dubioasă specifică Facebook-ului.

Simplitatea designului, fără emoji-uri stupide, afirmații excentrice și reclame pop-up, se pupă cu estetica Facebook, dar lipsa acestor distrageri m-a făcut să mă simt și mai disperată.

Într-un sfârșit, am creat un profil cu câteva poze bune și am refuzat să includ majoritatea chestiilor dintr-o listă lungă de informații, cum ar fi unde am studiat, ce job am, dacă am copii și de ce religie aparțin. Am adăugat înălțimea, pentru că sunt destul de înaltă și nu vreau să încurc tipii mai scunzi, iar la sfârșit am adăugat și o descriere simplă: „E ăsta noul Bumble?”

La fel ca mulți alți mileniali singuri de o bună bucată de vreme, am dubii în privința aplicațiilor de dating. În ultimii trei sau patru ani, am folosit sporadic Bumble și Tinder (chiar și mai puțin, pentru că nu-mi place cât de multe opțiuni am). Am ieșit cu câțiva tipi de pe Bumble, dar nu s-a legat nimic, deși am rămas prietenă cu unii dintre ei.

Deci pot spune că nu mi-am pus bazele în aplicația asta, pentru că: în primul rând, e vorba de Facebook și, în al doilea rând, nu mă aștept să dau peste dragostea vieții mele pe o aplicație de dating.

Practic, Facebook Dating funcționează cam așa: ai două opțiuni „interesat” sau „pas” pe profilurile care îți sunt sugerate, în loc să treci prin toată lista de pretendenți. Faptul că trebuia să intri pe profil ca să dai un click mi s-a părut mai puțin intuitiv decât opțiunile altor aplicații și nu mi-a plăcut.

De asemenea, spre deosebire de alte aplicații, unde nu prea stai pe gânduri când dai swipe, Dating te forțează să inițiezi o conversație imediat ce apeși pe „interesat”. Problema e că, ce naiba să mai spui în contextul ăsta, în afara de „arăți bine și pari semi-interesant, iar eu sunt plictisită și trebuie să mă încălzesc cu cineva iarna asta, deci vrei să stăm de vorbă?”

Asta nu mă surprinde cu nimic, ținând cont că e vorba de Facebook. În același sens, aplicația te încurajează să te vezi cu prieteni cu care nu aveai de gând să te vezi sau să urezi la mulți ani unei persoane cu care nu ai mai vorbit de ani de zile. Facebook Dating îți spune cum să te comporți fix atunci când ți-ar plăcea să-ți vezi de treaba ta.

Ce deosebește aplicația Dating de restul este faptul că nu te ascultă, deloc. Când mi-am selectat preferința de distanță la maximum 40 de kilometri, media de vârstă între 26 și 35 de ani și o înălțime între un metru și jumătate și doi, mai bine de jumătate dintre sugestiile date au fost fix opusul. În schimb, am avut parte de tipi de vreo 44 de ani, din orășele gen Ontario și băieți scunzi, deși am încercat să-i evit (fără nicio supărare băieți.)

Nu sunt sigură dacă e din cauză că opțiunea Dating e încă în curs de dezvoltare, deci nu toată lumea știe de existența sa, sau dacă pur și simplu alea au fost cele mai bune variante pentru mine. Fotografiile de profil erau o combinație de poze de-focusate sau evident făcute cu mulți ani în urmă, iar unii, pur și simplu au renunțat complet la ele. De asemenea, ai mult prea multe filtre pentru fotografii, cum e și cel care te transformă într-un desen (de ce e atât de popular filtrul ăsta?!) sau cel care-ți dă o aură (de ce??). Iar fix când crezi că ai găsit un tip acceptabil, observi ceva ciudat la profilul său, un citat penibil, de genul „your vibe attracts your tribe.”

În ceea ce privește descrierile de pe profiluri, aici se pornește de la nimic, până la cele mai de bază chestii, dar și descrieri inconfortabile de serioase.

„Nu sunt aici pe combinații sau să-mi pierd timpul, deci te rog nu mi-l irosi nici tu”, scrie un tip.

„Caut sufletul pereche, pentru o relație serioasă.”

„Trebuie să-și dorească copii.”

Unii caută un „partener aventurier”, în timp ce alții pun anunțuri penibile, care includ descrieri de genul „deșteaptă” și „frumoasă”.

Colac peste pupăză, aproape 60% din acești tipi au cel puțin un prieten în comun cu mine.

Am fost surprinsă de câți de mulți tipi par să-și caute dragostea vieții, deși, când te gândești la natura Facebook-ului, parcă are sens.

De fapt, când Mark Zuckerberg a anunțat noua opțiune, a descris-o ca pe o unealtă de a găsi „relații pe termen lung, nu doar întâlniri casual.” Pentru că de ce nu ți-ai găsi dragostea în același loc în care prietenii tăi postează fotografii cu bebeluși și trolii se ceartă în comentarii?

Îmi vin în minte multe motive pentru care nu aș căuta o relație de lungă durată tocmai pe Facebook, unul fiind ideea că va trebui să le povestesc cunoscuților cum mi-am întâlnit partenerul de viață pe Facebook, ceea ce sună incredibil de trist. Un alt motiv ar fi că opțiunea Dating este o mare pierdere de timp, deoarece îi permite oricui să se bage în seamă, indiferent dacă ai interese comune sau nu.

Aproape imediat după ce încep să folosesc opțiunea, sunt asaltată de mesaje de la profilurile la care nu am dat „interesată”. Spre deosebire de mesajele scurte și simple pe care eu le trimit tipilor, cele primite sunt genul de mesaje dubioase pe care le primesc femeile de la prieteni obscuri de-ai prietenilor. În plus, toate mesajele au fost din partea tipilor de care nu eram interesată.

Pe de altă parte, am primit și niște mesaje drăguțe de la băieți pe care probabil nu i-aș fi băgat în seamă pe Bumble. Pentru o fracțiune de secundă, mi se pare înviorător că Facebook permite tuturor să-și încerce norocul. Prietenii băieți mi-au spus că, spre deosebire de fete, ei au parte de mai puține match-uri pe aplicațiile de dating, deci, într-un fel, e tare că Facebook oferă aceeași oportunitate pentru toată lumea.

Însă, cu toată sinceritatea, scopul aplicațiilor de dating nu e să ofere tuturor șanse egale, ci funcționează pe baza unor preferințe superficiale și selective. De exemplu, la un moment dat din săptămâna asta de trial, nu am verificat Dating toată ziua, iar când m-am uitat pe telefon, aveam mai bine de 30 de mesaje de la tipi cărora nu am dat că sunt interesată și nici nu se încadrau în preferințele mele. Dacă femeile și-ar dori ca orice bărbat să le abordeze fără permisiunea lor, atunci s-ar plimba toată ziulica pe stradă și ar răspunde la comentariile libidinoase aruncate în doară.

În fiecare zi mi-am rezervat câteva minute ca să trec prin lista de sugestii. Din moment ce majoritatea bărbaților nu se încadrau în preferințele mele, am devenit frustrată că îmi pierd timpul cu profiluri pe care restul aplicațiilor de dating le-ar fi triat pentru mine.

Am vorbit cu câțiva tipi, dar, în general, conversațiile nu au rezistat mai mult de o zi, maximum două. Asta poate e și din cauză că notificările Facebook sunt derutante, iar eu nu-mi dau seama cum naiba să le activez doar pe cele de pe Dating. Așa că reveneam în aplicație din când în când, ca să văd dacă s-a mai mișcat ceva, iar, din cauza asta, uitam complet de unele conversații.

Am reușit să port o conversație cu un tip, pe care o să-l numesc *Sean, care se încadra în preferințele mele de vârstă și înălțime, deci pot spune că a fost un succes pentru aplicația asta. Aveam un prieten în comun, așa că înainte să-i răspund la mesaj, i-am verificat profilul, ca să mă asigur că nu avea fotografii discrepante din punct de vedere fizic și că nu avea wall-ul plin de citate inspiraționale sau prea multe meme-uri.

Descopăr că stă la vreo două minute de mine, practic suntem vecini, așa că îl întreb dacă nu vrea să iasă la o bere, la barul de peste stradă. El acceptă în primă fază, dar, în spiritul aplicațiilor de dating, îmi trage clapa cu o oră înainte, pe motiv că e prea confortabil patul.

L-am trecut la pierdute și am continuat să folosesc aplicație, mai puțin entuziasmată, că părea deja un eșec garantat. Pe parcursul săptămânii am primit din ce în ce mai puține notificări de la bărbați „interesați” de mine, iar unele dintre conversații au devenit inactive, deoarece celelalte persoane și-au șters profilurile.

Într-o seară din weekend, Sean m-a întrebat dacă am planuri. Deși eram cam șicanată pentru că mi-a tras clapa, ne-am văzut la un pahar, la barul din cartier. Din nou, în spiritul aplicațiilor de dating, tipul a întârziat zece minute, deși locuia chiar peste stradă.

Când a ajuns, el și-a cerut scuze și a glumit pe seama faptului că sunt jurnalistă și o să scriu de rău despre el. Ha ha.

Întâlnirea a decurs chiar OK și ne-am dat seama că avem multe lucruri în comun. Nu era tocmai „genul” meu, dar nu părea nici el că-și caută sufletul pereche. În plus, a fost de acord că aplicația Dating este plină de erori, iar, în comparație cu alte aplicații de dating, am decis că cea Facebook e de rahat.

După vreo două ore, am început să casc, nu pentru că era plictisitor, dar eu eram extenuată. Poate că Dating mi-a mâncat mai mult din resurse decât am crezut. Am hotărât împreună să ne vedem de drumuri, iar el mi-a spus în glumă să-i trimit mesaj când ajung acasă, ca să nu stea cu griji. Mai târziu mi-a scris să mai ieșim, iar eu am acceptat, în parte pentru că nu am vrut să par genul care iese cu o persoană doar pentru un articol.

Sincer, mă simt și mai puțin motivată să folosesc aplicația și nu vreau să mai stau de vorbă cu nimeni de pe chat-ul ăla odios. La sfârșitul săptămânii de Dating Facebook, pot să spun că mi s-a făcut dor de Bumble și cochetez cu ideea de a-l instala din nou (pentru a șaptea oară). Dacă altceva nu merge…

Deci, dacă din întâmplare cineva de la Facebook citește articolul ăsta, vă rog mai lucrați la opțiunea de Dating, pentru că am făcut scurtă la degete de câte ori am apăsat butonul „pass”. Pare ca o aplicație de dating pentru AI.

Totuși, e greu să-mi imaginez că cei care deja au renunțat la Facebook (din ce în ce mai mulți) o să-și încerce norocul romantic pe platformă.

*Numele a fost schimbat pentru confidențialitate

Urmărește-o pe Ebony-Renee Baker pe Twitter.