Cele mai comune mituri despre prostituție

Munca sexuală este una dintre cele mai bârfite forme de muncă. Am vorbit cu doi activiști pentru muncă sexuală ca să demitizez unele dintre cele mai comune preconcepții.
19.11.18
tipa cu tableta
Foto via Stocksy

Prostituatele. Te revoltă? În Revolting Prostitutes, o nouă carte publicată de Verso, activistele muncii sexuale, Juno Mac și Molly Smith se întreabă de ce prostituția naște asemenea opinii polarizate. „Munca sexuală reprezintă seiful în care societatea își îngroapă cele mai intense frici și anxietăți”, scriu Mac și Smith. Ele cred că multe feministe care nu fac asta și ale căror vieți nu vor fi afectate material de nicio schimbare legală din industrie, văd automat prostituția ca pe ceva scârbos.

Opiniile lui Mac și Smith sunt înrădăcinate în pragmatism. Oamenii, în special femeile, vând sexul. Cum le putem asigura siguranța? Ambele scriitoare sunt implicate profund în activismul pentru munca sexuală, iar cartea lor este o invitație la revoltă. Broadly le-a rugat să discute despre câteva dintre cele mai persistente mituri din domeniu.

Mit: Prostituția este cel mai degradant job din lume. Nici măcar nu ar trebuie clasată ca fiind muncă.

Nu este o coincidență că este asociată cu femeile, iar astfel nu e considerată a fi un job, d-aia este plătită prost și subevaluată. La fel ca muncile casnice, prostituția este o formă de „treabă de femei” care implică să ceri bani pentru ceva care, sub tutela capitalismului și a patriarhatului, se așteaptă să fie gratis.

Munca e rea. Capitalismul înseamnă că ne vindem efortul în moduri care adesea se simt exploatatoare sau alienatoare. Din ce în ce mai multe dintre noi muncim pe bani puțini, răspundem unui șef și nu avem destul acces la drepturile din câmpul muncii.

Pentru mulți, prostituția ar putea fi la fel de bine o „muncă de jos”: dar dacă plasăm „munca de jos” în afara categoriei comerciale, asta îi împiedică pe lucrătorii sexuali să lupte pentru condiții mai bune.

Mit: Industria sexuală este plină de antreprenori care se bălăcesc cu clienții în căzi pline de șampanie.

Marea majoritate a muncii sexuale își face marketing pe site-uri dedicate. Reclamele astea sunt o unealtă de marketing, iar asta înseamnă că lucrătorii sexuali sunt liberi să-și facă profilul și persoana oricum doresc.

Ca strategie de marketing, mulți lucrători sexuali țintesc către cei mai bogați clienți. Asta invariabil distorsionează identitatea aparentă a lucrătorilor sexuali ca grup, așa că mulți pretind să fie o elită.

Pe baza branding-ului, persoanele care susțin munca sexuală sunt considerate fete bogate, frivole și fade. Realitățile de care au parte lucrătorii sexuali sunt omise din publicitate. Clienții nu vor fi interesați dacă prostituatele spun sincer lucruri precum că ar fi mame singure, că ar avea o boală cronică, un statut de imigrare nesigur și o locuință precară.

Mit: Lucrătorii sexuali luptă pentru dreptul bărbaților de a cumpăra sex. Industria sexuală ar trebui să supraviețuiască pentru că este bună.

Meritele sexului comercial din perspectiva unui client nu au o relevanță pentru drepturile lucrătorilor sexuali. Dezbaterile despre dreptul bărbaților de a avea această nevoie și a o cumpăra trec cu vederea nevoile lucrătorilor sexuali pentru siguranță și supraviețuire.

Este posibil să-ți păstrezi această opinie că industria sexuală nu este bună și să dăm asta la o parte în favoarea unor reguli care promovează reducerea prejudiciilor și autodeterminarea lucrătorilor sexuali.



Mit: Poliția are grijă de muncitorii sexuali.

Feministele anti-prostituție insistă pe abuzurile așa-numiților pești în timp ce trec cu vederea – sau susțin tacticos – abuzuri similare făcute de poliție, proprietari de locuințe și ofițeri de imigrare.

În SUA, unde munca sexuală este complet criminalizată în multe state, lucrătorii sexuali raportează hărțuire sexuală, abuz verbal și viol în timp ce sunt arestați de poliție. Arestările în SUA sunt foarte rasiste. Între 2012 și 2015, 85 la sută dintre cei arestați pentru prostituție în New York au fost de culoare sau latini.

În Marea Britanie, cei căutați de poliție în timpul unui raid la bordeluri sunt târâți afară în lenjerie. Să n-ai niciun dubiu, aceste interacțiuni sunt violente.

Mit: Modelul Nordic, care criminalizează clienții, este feminist.

Sub așa-numitul model nordic, să plătești pentru sex este ilegal, dar să-l vinzi nu este. Unii oameni spun că legislația este feministă fiindcă prostituatele însele sunt decriminalizate.

În Norvegia, prostituatele încă sunt amendate la mai mulți ani după ce au fost decriminalizate. Ținta sunt adesea femeile de culoare. În Irlanda, când plata pentru sex a devenit ilegală în 2017, amenzile pentru bordeluri s-au dublat. Tehnic, un bordel este o locație în care mai mult de două persoane vând sex.

Când ne gândim la violența poliției – permisă de legislația care criminalizează orice parte a prostituției – nu numai ca violență în stat, dar și ca violența bărbaților împotriva femeilor, criminalizarea prostituției apare altfel: ca o aprobare a violenței maculine împotriva femeilor. Nu este nimic feminist în asta.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.