Frăția metaliștilor care-l iubesc pe Iisus

„Iisuse, ești persoana alternativă supremă. Un extraterestru creator care ne-a făcut după chipul său”, a spus Billie Sylvian, fondatoarea frăției Asylum. „Îți mulțumim că ni te-ai arătat.”

Stăteam la o masă într-o sacristie din secolul al 18-lea, din centrul Londrei, înconjurat de gotheri, punkeri și metaliști. Discutam despre viață, moarte și credință, în timp ce mâncam chipsuri și biscuiți. Muzica metal creștină industrială – mai exact Circle of Dust – se auzea în surdină în timp ce frunzăream o copie a Bibliei New Age.

Asylum este o organizație creștină de caritate special creat pentru comunitatea alternativă din Londra. Pe afișul lor de promovare, care atârnă pe Strada Denmark din Soho, scrie: „Frăția Asylum. Împărțim iubirea lui Hristos cu gotherii, metaliștii, punkerii, etc”. Citesc biblia în fiecare duminică, țin o noapte dedicată muzicii rock, metal și industrială creștină în fiecare lună („The Crypt”) și fac „petreceri de preamărire” lunar, unde membrii sunt invitați să împărtășească muzică sau lucruri care îi ajută în rugăciune – un fel de demonstrație spirituală.

„Am fondat Asylum pentru că am simțit că asta vrea Dumnezeu”, mi-a explicat Billie după întâlnirea cu Asylum, la o cană de ceai într-o cafenea aglomerată. „Am simțit că Iisus vrea să ajung la acești oameni.”

Asylum a început ca un grup mic de gotheri credincioși, care împărțeau pliante pe la concertele și locațiile alternative din Londra, și s-a tot dezvoltat. „Pe pliante erau mesaje ca Iisus a Murit și Pentru Punkeri și Metaliști și Iisus Iubește Gotherii”, explică Billie. „Oamenii fie erau interesați și se întoarceau pentru mai multe detalii sau erau complet ostili și ne rupeau pliantul în față. Majoritatea au fost totuși interesați.”

Pe site-ul lor, Asylum susțin: „Suntem conștienți că mulți oameni din subculturi au fost profund răniți de acțiunile insensibile, ipocrite și pline de prejudecăți ale creștinilor. Facem tot ce putem să dregem o parte din pagubă (deși o mai dăm și noi în bară fiindcă suntem oameni!) și cu ajutorul vostru sperăm că vom reuși”. Când am întrebat-o la ce se referă, mi-a spus: „Dumnezeu nu este interesat de haine, ci de inimile oamenilor”.

Până la finalul anilor 90, Billie și gașca ei au adunat un grup de oameni, iar Asylum a început să facă întâlniri săptămânale în The Interpid Fox, un bar rock din Soho care acum e desfințat.

Unii membri din frăție au aparținut altor grupuri religioase înainte să descopere Asylum. Craig, șofer de tren din Africa de Sud, mi-a spus despre trecutul lui ca satanist. „A fost o perioadă foarte întunecată din viața mea pe care am încercat să o blochez”, a explicat el în timp ce stăteam într-un restaurant mexican și așteptam să comandăm. „A fost o parte foarte înfricoșătoare și terifiantă din viața mea, iar acum este exact invers.”

Craig mi-a spus că a făcut un pact de sânge – a semnat un contract cu propriul sânge – ca adolescent. „A devenit oribil, până la punctul în care nu mai puteam dormi noaptea de teamă.” Salvarea lui a venit sub forma unei casete cu Death Metal creștin după ce l-a păcălit un prieten să o asculte. „Am vrut să-l omor – cum îndrăznești să mă păcălești așa? – dar ceva s-a întâmplat… trebuia să iau o decizie.”

După ce m-am întâlnit cu diverși membri Asylum, a devenit clar că mulți aveau credințe diferite. Unii sunt religioși, alții nu, iar asta – după cum am văzut – îi ajută să ajungă la multe discuții interesante.

„Într-o perioadă foarte întunecată din viața mea, asociatul meu, Adam, mi-a prezentat Asylum”, a explicat Paul într-o bibliotecă din Borehamwood. Paul a lucrat în armată, iar acum e la NHS. Vine la întâlnirile Asylum de mai mulți ani. Se identifică în prezent ca „gother agnostic”. Am întrebat ce anume îi menține interesul viu în grup, dacă nu are legătură cu lauda Domnului. „Părerile și deschiderea lor”, a răspuns el.

Paul mi-a povestit preț de două ore despre lupta sa cu depresia, singurătatea și discriminarea de care are parte în zona în care locuiește. În timp ce mă conducea la gară, m-a șocat să văd cum localnicii se luau de el pe stradă pentru cum era îmbrăcat: și nici măcar nu purta haine goth extravagante. Paul a tăcut și a continuat să meargă. L-am întreb cum l-a făcut asta să se simtă. După o pauză, mi-a spus: „Trist și inconfortabil”.

Alții ca Paul merg la studiul biblic săptămânal, chiar dacă nu se consideră creștini. „O văd mai mult ca pe o chestie socială”, a spus Julian, care de obicei poartă o bandană și cioc și vine mai tot timpul la Asylum. „Mă văd ca cineva care are valori creștine fără să fiu creștin.” Când a fost copil mergea la biserică, dar acum – cu apropierea vârstei de 60 de ani – se identifică mai mult ca păgân.

Jon Horne este un alt membru original Asylum. După ce a venit în Londra în 1992 ca să studieze teologia, a făcut o revistă care viza subiecte ca muzica creștină death metal, grindcore și industrială. Când a cunoscut-o pe Billie, și-au unit forțele. „Cu toții ne-am luat-o într-un fel sau altul de la biserică”, mi-a explicat Jon la o bere într-o după-amiază de sâmbătă. „Este practic ipocrizie, în care lucrurile se distorsionează în numele moralității.” Mi-a explicat că încă mai merge la biserica din afara Asylum, deși a spus că stilul de muzică de acolo nu este „chiar pe gustul meu”.

Ca ceilalți membri, Jon a fost foarte direct și mi-a explicat că el și soția și-au pierdut cei trei copii în 2015. Primul născut, Daniel, a făcut meningita B la 15 luni și a murit în mai puțin de 12 ore după primele simptome. Mai târziu în același an, după ce a rămas din nou însărcinată cu gemeni, i s-a rupt apa la 21 de săptămâni, dar s-au născuți morți. L-am întrebat cum leagă aceste tragedii cu credința și părerea lui despre lume.

„Evident, după asta am avut multe de spus despre Dumnezeu… dar credința are un loc și pentru asta. Un loc pentru lamentare și lupta cu Dumnezeu. Nu este vorba numai despre pietate și să faci lucruri bune; îți permite să fii și pământean”, a explicat el. „După ce treci prin așa ceva, toate trupele de metal care șochează își pierd efectul, pentru că nu se compară cu groaza reală.”

Arhanghelul De La Vallette – un dentist care creează colți pentru „comunitatea de vampiri” din Londra, pe lângă munca sa obișnuită – e în frăție de la începutul anilor 2000 și mi-a arătat natura primitoare a Asylum când m-a invitat la el acasă, într-o noapte de iarnă, la o pizza și șampanie.

„M-am bucurat foarte tare să mă îndepărtez de Papa, pentru că am simțit că el își bătea joc de creștinism”, mi-a spus el despre anii tinereții sale catolice. „Nu am cunoscut niciun creștin din scena alternativă până am mers la Asylum. Când am ajuns acolo am observat că aveam păreri comune și aceeași credință, lucru chiar mișto.”

O piesă de la una dintre „petrecerile de preamărire” de la Asylum.

Pentru membrii veterani ca Jon și Billie, Asylum le confirmă credința și-i ajută în rugăciune, în timp ce-și explorează spiritualitatea cu oameni de păreri similare. Pentru alții, ca Paul și Julian, pare că oferă doar un spațiu sigur și prietenos unde să-și petreacă timpul. Unul unde pot discuta despre viață la un nivel mai profund fără frica de judecată sau ridicol. Cu atâta incertitudine și haos din lumea ateilor, are sens că oamenii sunt atrași de grupuri ca ăsta, unde caută răspunsuri care nu pot fi găsite altundeva. Știu asta, pentru că este aceeași constrângere care m-a determinat să bat la ușa celor de la Asylum.

„Asylum se deschide întregii comunități alternative, chiar Dacă crezi în Dumnezeu sau Allah, sau dacă ești vrăjitoare sau nu crezi în nimic, nu contează”, a explicat Paul. „Suntem aici ca să discutăm și să ascultăm, iar asta îl face atât de unic.”

În timpul șederii mele la frăție, m-am simțit de parcă luam parte la ceva revoluționar într-un mod liniștit. Un grup care reprezintă conexiunea și deschiderea și se simte în același timp mistic și uman. Poate că m-am simțit așa fiindcă experimentam religia din interior în loc să o urmăresc de la distanță. Grupul Asylum a reformat religia și spiritualitatea făcându-le mai accesibile și incluzive decât orice altă biserică la care am fost până acum.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.