Știri

Am găsit cărți antisemite la congresul PSD și aparent nimeni nu știe cum au ajuns acolo

Nu credeam că la congresul ăsta pasiunea mea de-a descoperi cărți o să provoace vâlvă în PSD.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
Mircea  Topoleanu
fotografii de Mircea Topoleanu
11.3.18
Liviu Dragnea pe scena Sălii Palatului.

E 12 și ceva, 10 martie 2018, iar eu rătăcesc buimac pe holul de la parterul Sălii Palatului. Congresul Extraordinar al Partidului Social Democrat e în plină desfășurare. Până acum a fost o experiență relativ plictisitoare, dar ziua e pe cale să devină mult mai bizară.

Undeva-n mijlocul holului, observ o masă ticsită cu fel de fel de cărți. De vânzare se ocupă două tanti și un domn aflat la a zecea tinerețe, dar bine costumat, ca pentru Congresul al XIV-lea al PCR. Îmi cad ochii pe un volum intitulat Palate, Vile și Cabane folosite de conducătorii României. Îi întreb pe vânzători dacă voi găsi și conacul lui Dragnea în ea. Una dintre tăntici e pusă pe șotii: „Pe-a lui o găsiți în Brazilia”. Râd și eu, râde și fotograful, n-a fost rea gluma.

Când mut privirea puțin mai la dreapta, treburile devin cu adevărat interesante. România ca o pradă, Istoria evreilor, Nazismul sionist și Calvarul - Istoria și natura extremismului naționalist maghiar sunt doar câteva dintre volumele care tronează mândre pe o masă din buricul congresului. Nu-i prea groasă linia între cărțile astea și xenofobie și antisemitism.

Bănuielile mi se confirmă aproape imediat.

Pe coperta din spate a uneia dintre ele, Istoria evreilor, un anume Jack Bernstein spune așa:

„Pentru a-și atinge scopul, sioniștii nu au lăsat pe nimeni să le stea în cale. Problema care se pune este: câți arabi vor ucide și când vor câștiga controlul absolut în Orientul Mijlociu și când vor dobândi controlul fizic asupra Americii?"

Bun, poate ești de stânga și vei zice „într-adevăr, Israelul nu se poartă frumos cu palestinienii, iar a fi anti-sionist nu înseamnă a fi antisemit”. Fie, poate următorul citat, din România ca o pradă, de Radu Theodoru, membru fondator al Partidului România Mare, va fi puțin mai lămuritor:

„Drama, decăderea şi deriva temporară a României de astăzi este finalizarea a două secole de luptă a evreimii internaţionale care prin războiul atipic declarat direct ţării, prin lovitura de stat din 1989, contrarevoluţie, masonizarea şi iudaizarea vârfurilor puterii contrarevoluţionare, a reuşit să anuleze statutul independent şi suveran al statului român, silindu-l să facă o politică economică sinucigaşă, să se înregimenteze în organismele internaţionaliste şi să intre sub incidenţa legilor suprastatale care-l vor anula dacă întregul Est european solid ancorat în NAŢIONAL nu va reuşi să-şi recâştige statutul suveran.”

În timp ce cărți care conțin astfel de pasaje sunt vândute la liber pe holurile Sălii Palatului, un Liviu Dragnea mai înflăcărat ca niciodată tună și fulgeră în aceeași direcție a reafirmării suveranității naționale, poate pe un ton ușor mai cumpătat decât generalul Theodoru: „Cu un respect profund îndatorat faţă de statele occidentale care au contribuit şi contribuie la modernizarea noastră ca naţiune, economie, societate şi ca stat, afirm că desenul suveranităţii noastre naţionale trebuie făcut în România şi nu în afara ţării. (…) Noi ca naţie vom fi respectaţi dacă nu vom confunda bunele relaţii cu servilismul şi nu vrem să facem asta”.

Stau de vorbă cu PSD-iștii care sunt interesați de cărți, vânzătorii ajung să mă urască

Observ mai mulți delegați PSD care dau târcoale mesei ticsite de volume xenofobe și antisemite. Îi întreb cum li se par titluri precum Nazismul sionist, dacă nu văd nimic antisemit acolo. „V-ați uitat la titlu și atât”, îmi reproșează vânzătorul.

Un delegat PSD pare interesat de volumul De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, de Ieronim Hristea. Îl întreb ce-l atrage la cartea respectivă, indică simbolul masoneriei de pe copertă. Îi arăt că pe spate are o laudă din partea lui Ion Coja, un publicist notoriu pentru apucăturile sale naționaliste. N-a auzit de el și zâmbește cu subînțeles când i-l descriu.

Publicitate

Intru-n vorbă cu un domn care a cumpărat România ca o pradă. Îi arăt un pasaj de pe spatele cărții, unde se vorbește despre relele „imperialismului iudeu”. „Ce înseamnă asta?”, întreb eu. „Știm cu toții ce înseamnă. Nu voi pica într-o asemenea capcană”, îmi zice el și nici până când am scris articolul ăsta nu știu ce capcană a crezut că evită.

Tipul întors cu spatele a cumpărat una dintre cărți. N-a vrut să dea și detalii.

Îmi spune că i-a fost recomandată cartea de un prieten, un coleg. Nu știe cum îl cheamă, că era din alt județ. Halal prieten, îi recomandă cărți fără să se prezinte. Un alt domn, pe al cărui ecuson scrie „Organizator”, studiază cărțile din stânga mesei, cele despre originile dacice ale poporului român. Îmi recomandă să le citesc și eu, că-s tânăr și poate ar trebui să-mi știu originile. Nu apucă să-mi recomande nimic, că-i sună telefonul și pleacă.

Între timp, doamnele și domnul care se ocupă de vânzare devin tot mai exasperați de prezența mea și a fotografului. „Au văzut și ei filmul ăla cu Dustin Hofman și acum…”, remarcă una dintre doamne. „Care film?”, mă interesez eu, entuziasmat c-am dat de o cinefilă autentică printre toți dinozaurii ăștia cu apucături PCR-iste. „Toți oamenii președintelui”, vine răspunsul.

Întâmplător, chiar l-am văzut și prind referința.

Practic, doamna insinuează că eu și fotograful ne credem pe măsura celor doi jurnaliști de la Washington Post care au scris despre cazul Watergate. Intervine în discuție și cealaltă doamnă. Crede c-am fost plătiți să le cauzăm necazuri. Dintr-o acuză într-alta ajungem fix la Soros. „Voi sigur sunteți de la Soros. Sunteți acoperiți. Nu se știa că sunteți acoperiți, dar acum v-ați demascat”, argumentează bătrânul. Nu știu ce să simt despre asta, voiam doar să fiu intelectual.

În mod accidental, reușesc să le închid prăvălia

Din mulțime o văd că apare pe Ecaterina Andronescu. E cu niște doamne din PSD, pozează zâmbitoare. „Dumneavoastră ați fost ministru al Educației, cred că ar trebui să vă intereseze”, o ațâț cu viclenie. N-a văzut. Îi spun de titluri, de ce transmit ele și asta o face să se apropie de masă.

„Cine a făcut cărțile astea? De unde sunteți dumneavoastră aici? Cine v-a dat permisiunea să intrați aici, aprobarea cui o aveți?”, îi chestionează ea pe vânzători. „A Sălii Palatului”, răspunde domnul mai în vârstă. Privirile celor două vânzătoare îmi transmit că le-am stricat afacerea.

După tot episodul ăsta în care am întrebat oameni dacă știu ce se vinde acolo, am zis că poate-mi salvez reputația în fața vânzătorilor și le cumpăr eu câteva titluri. Trei volume voiam, să am de unde cita. Îmi cer 500 de lei. Mai negociem. Lasă la 100 de lei. Dar nu taie chitanță și eu nu susțin evaziunea.

Plec în camera presei. Ei încep să-și strângă și pleacă într-ale lor.

Cum au ajuns cărțile antisemite la congresul PSD?

Standul de carte nu mă lasă însă să savurez congresul, trebuie să aflu cum au ajuns acolo. Vânzătorii refuză în repetate rânduri să spună cine le-a dat aprobare. Una dintre doamne susține că au reușit să pătrundă-n Sala Palatului datorită unei pile din PSD, dar nu dă nume. Domnul mai în vârstă a vorbit cu cineva la telefon. Nu mai ține însă minte cu cine și nici nu poate verifica numele respectivului sau respectivei. N-are telefonul la el. Ăsta e curat ghinion, îmi zic. Sunt oameni care au reușit să intre la congres în timp ce afară jandarmii țin mulțimea (deși nu prea numeroasă) ca la meciurile de fotbal.

Apelez la deputatul Petre Florin Manole întru deslușire. E candidatul perfect pentru un asemenea demers. A făcut parte din Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar când Șatra Benz a filmat în 2017 un clip în Monumentul Victimelor Holocaustului, a fost cam singurul politician român care a condamnat gestul trapperilor.

Când aude ce grozăvii sunt vândute în timpul Congresului, se activează instant. E agitat, dă telefoane. Află cine a asigurat cateringul, dar standul de cărți rămâne un mister, nu reușește să-l dibuiască pe responsabil. Promite că se va interesa în continuare și mă ține la curent.

Publicitate

Contactez și conducerea Sălii Palatului. Hristudor Țuțuianu, directorul, susține că PSD s-a ocupat de tot și nu știe cine a aprobat vânzarea cărților buclucașe. Abordez și biroul de presă al PSD-ului. Steluța Negoiță știe vag despre un stand de cărți, dar bănuiește că direcțiunea clădirii s-a ocupat de aprobări. Când îi spun că directorul a aruncat-o în curtea PSD-ului, mă îndeamnă să fac o solicitare scrisă și va reveni cu detalii în cel mai scurt timp.

Până la ora publicării acestui articol, n-am primit niciun răspuns. Am speranță.

În tot acest timp, cât eu am stat să mă cert cu vânzători de cărți antisemite, un Liviu Dragnea consiliat de experți israelieni declara în Congres că ar trebui „să folosim cu inteligență deschiderea tot mai mare pe care statul Israel o are față de România”. Într-adevăr, am putea exporta mai multe cărți către zona aia.

Citește mai multe despre PSD:
[Am întrebat votanți PSD ce cred despre ordonanța care a scos oamenii în stradă

](https://www.vice.com/ro/article/jpdvm3/votanti-psd-despre-ordonante-proteste)[Tot ce-a promis PSD că-ți face în 2017 și cum ți-a dat țeapă

](https://www.vice.com/ro/article/kznzpa/tot-ce-a-promis-psd-ca-ti-face-in-2017)Cinci momente când PSD a arătat că e mai apropiat de Rusia decât de America