Sportivii fumează iarbă ca să reziste la maratoanele lungi

În 2013, Carolyn Ford a început să folosească marijuana în antrenamentul de alergat pe distanță lungă. Ford, o tânără de 28 de ani care trăiește în New York City, tocmai începuse antrenamentul pentru maratonul de 160 de kilometri și a descoperit că era monoton și inconfortabil. O ședință de antrenament putea dura patru sau cinci ore, două zile la rând. S-a gândit că iarba i-ar face antrenamentele mai suportabile.

„Mă îmbrăcam sport, la ușă trăgeam trei-patru fumuri dintr-un bong și apoi mă puneam pe alergat.” În plus, Ford avea probleme cu procesarea mâncării în timpul alergării – o necesitate atunci când arzi mii de calorii la un antrenament. Pe lângă faptul că îi calma nervii, canabisul îi dădea și pofta de mâncare necesară.

Ford nu e singura atletă care are o relație cu iarba. Toți sportivii, de la jucători de hochei profesioniști la atleți pe distanțe lungi vorbesc despre beneficiile consumului de marijuana, cel mai des despre efectul analgezic și creșterea concentrării. După cum a zis Ford: „E terapeutic să alergi spart. Mă ajută să mă concentrez la toate mișcările corpului.” Un studiu din 2016 a descoperit chiar că marijuana e al doilea cel mai folosit drog printre atleți – nu pentru îmbunătățirea performanțelor, ci recreațional. Pe primul loc e alcoolul.

Totuși, doctorii ezită să le recomande sportivilor să consume iarbă. Nu s-au făcut suficiente cercetări care să dovedească beneficiile canabisului pentru sportivi. Anul trecut, o recenzie a 15 studii publicate în ultimii patruzeci de ani a concluzionat că THC-ul nu a fost asociat cu îmbunătățirea performanțelor la aerobic, deși pe unele persoane le ajuta să își depășească astmul indus de exerciții.

Am obervat o îmbunătățire a capacității respiratorii, dar rezultatele nu sunt definitive, a zis Mitch Earleywine, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din New York și autorul cărții Understanding Marijuana. Și deși impactul asupra durerii e dovedit, depinde mult de doză, a zis el. „Prea puțin nu ajută și prea mult poate crește durerea. Nu-mi place ideea ca atleții să folosească analgezice la evenimentele sportive pentru că pot să nu realizeze că au o problemă și ar trebui să se oprească.”

Unele cercetări au concluzionat că THC-ul scade calitatea exercițiilor și că oamenii obosesc mai repede când sunt sparți, a zis Brook Henry,cercetător la departamentul de psihiatrie al Universității din California. „Dar multe dintre aceste cercetări sunt vechi de câteva decenii, deci limitate. Toate aceste descoperiri sunt despre administrarea țigărilor cu THC, dar n-au evaluat și eficacitatea altor compuși din canabis, precum canabidiolul.”

Între timp, rezervele medicilor nu îi vor împiedica pe atleți să continue să experimenteze. De exemplu, alergătorul Avery Collins din Colorado participă la curse de peste 150 de kilometri. La fel ca și Ford, a început să includă THC în antrenamente acum patru ani. De obicei folosește produse comestibile pe bază de canabis sau un vaporizator.

„Prima diferență pe care am observat-o a fost că nu mă interesa cu ce viteză alerg. Eram mai împlinit și mai fericit cu fiecare alergare și am descoperit că mă bucuram mai mult de alergat”, a zis el. Collins a zis că acum consumă canabis înainte de fiecare antrenament, iar colegii lui atleți fac la fel. „Sincer, nu am idee când a fost ultima oară când am cunoscut un alergător care nu consumă canabis”, a zis el.

Le recomandă și altor sportivi să încerce, cu condiția să înceapă cu un dozaj mic.

„Eu am luat prea mult la început și m-am întins pe canapea câteva ore în loc să alerg. A fost o tortură.”