M-am uitat la Antena 3 în ziua în care a ieșit infractorul Dan Voiculescu, ca să văd cine plânge

Poți să spui ce vrei despre Dragnea și clica lui, dar, de când au ajuns la putere, parcă au mai început să se miște lucrurile în țara asta. Sistemul opresiv clădit cu migală de Traian Băsescu și apoi perpetuat de Klaus Iohannis începe să scârțâie tot mai tare. Forțele oculte pierd tot mai mult teren, iar România profundă e pe cale să-și ia țara înapoi. Cel mai bun exemplu în acest sens este eliberarea de ieri a profesorului Dan Voiculescu.

Precum sfinții închisorilor comuniste, Dan Voiculescu a ieșit din detenție mai lucid și întărit ca niciodată. De fapt, comparația cu sfinții închisorilor comuniste e puțin cam nedreaptă, dacă stau bine să mă gândesc. Nedreaptă pentru Voiculescu. Nicolae Steindhardt ce a scris în temniță, de exemplu? Jurnalul Fericirii? Pffff, slab. Dom' profesor, în cei trei ani de gulag băsist, a produs 11 volume. A scris și a meditat neîncetat, până la surmenaj. Așa tare l-a consumat această experiență ascetică, încât mai că era să pocnească mațu-n el. A trebuit să ajungă la un pas de moarte ca autoritățile să se îndure de el și să-i redea libertatea!

Totuși, asta a fost doar o bătălie. Mai e mult până departe, războiul împotriva abuzurilor continuă. Iar vedetele Antenei 3 par să fi înțeles acest lucru, de asta au și întâmpinat eliberarea profesorului cu o veselie reținută. Sufletele lor au fost eliberate de niște mari greutăți și, în alte circumstanțe, ar fi jubilat, ar fi chiuit, ar fi dănțuit timp de trei zile și trei nopți. Dar Kovesi e încă acolo, în fruntea Direcției Naționale Anti-libertate. Klaus Werner Iohannis încă veghează cu atenție și îngrijorare pe Facebook. Coldea încă trage sforile din umbră, oricât ne-ar minți ăștia că gata, s-a pensionat și am scăpat de influența sa toxică.

Data de 18 iulie 2017 va rămâne în istorie ca momentul în care Mircea Badea și Mihai Gâdea și-au „recuperat ostaticul". La aflarea deciziei de eliberare condiționată, ei au fost primii sunați pentru reacții la cald. Gâdea s-a bucurat cu prudența și înțelepciunea unui pastor greu încercat de viață, pentru că, după atâția ani de „coșmar" băsist, „rămân încă foarte multe semne de întrebare" și bucuria nu poate fi deplină până aceste semne de întrebare nu se transformă în puncte sau semne de exclamație.

În schimb, Mircea Badea și-a atacat dușmanii mai aprig ca niciodată. În viziunea sa, „camaradul Dan Voiculescu" „a fost luat ostatic de un sistem mafiot care a provocat foarte multă suferință lui și familiei sale". De ce a fost luat ostatic, te întrebi? Ei bine, pentru că a avut cutezanța de a nu deservi un „sistem ticăloșit". Întemnițarea profesorului a fost nedreaptă, comandată politic, iar suferința rezultată a fost oribilă, pentru că nu-i mai dă nimeni anii ăia înapoi! De altfel, a precizat Badea, anumite persoane din sistemul judiciar românesc s-au „comportat mai rău decât teroriștii ISIS în a face rău". Totuși, vedeta Antenei 3 și-a încheiat prima intervenție pe o notă ușor optimistă:

Pe la 5 și ceva după-amiază, domnul profesor Dan Voiculescu a ieșit cu declarații. Cu o elocvență surprinzătoare după atâția ani de temniță, le-a vorbit jurnaliștilor despre suferințele sale intestinale. Apoi i-a rugat pe reporteri să închidă ochii și să se „teleporteze prin telepatie" la Rahova, unde i-au fost furați trei ani din viață. Ani pe care nu-i va da nimeni înapoi, „chiar dacă cei responsabili plătesc". În timpul petrecut acolo, a avut „două sentimente profunde", adică mai multe, dar două au ieșit în evidență:

„Primul a fost un sentiment de durere a pleoapelor, pentru că stăteam foarte mult cu ochii închiși. Motivul? Mi-am creat un biotop al meu, în care am încercat și reușit să trăiesc. Am trăit trei ani într-un acvariu. Al doilea sentiment a fost regretul că 12 familii au avut de suferit din cauza mea. Oameni care au fost implicați, practic, în acest proces, pentru a fi eu adus la închisoare."

Reporterii au fost apoi teleportați la Băsescu-n birou, unde, împreună cu Florian Coldea și Camelia Bogdan, a fost aranjată condamnarea lui Voiculescu. După ce seria de teleportări metaforice a luat sfârșit, domnul profesor i-a invitat pe pe jurnaliști să privească spre viitor, spre orizont, unde el vede în continuare „o luptă pe viață, pe moarte și pe pușcărie cu abuzurile celor puternici asupra celor care nu se pot apăra singuri".

În platou, Alessandra Stoicescu și invitații săi erau impresionați până la lacrimi. Mugur Ciuvică l-a lăudat pentru curajul de a merge în fața jurnaliștilor (mulți dintre ei parte a propagandei securistice) și de a le arăta că nu a fost îngenuncheat, că nu este un om terminat. O doamnă de la PSD (i-am uitat numele din cauza emoțiilor pricinuite de eveniment) a citit pe fața și-n cuvintele domnului profesor „revolta, determinarea și dorința de a duce o luptă împotriva abuzurilor".

Un alt domn a remarcat că Dan Voiculescu este un om puternic, „mult mai puternic decât hăhăiala lui Băsescu, „un om cu viziune, cu o minte foarte bună, cu voință de fier". Și, în ciuda mațului sugrumat, un om luminat la față. Dacă Băsescu ar fi intrat la pușcărie, a mai precizat domnul respectiv, n-ar fi ieșit de acolo cu aceeași demnitate ca Voiculescu.

N-a existat emisiune care să nu trateze subiectul eliberării profesorului. Dana Grecu a spus că la condamnarea lui au lucrat președinți, procurori, șefi de servicii secrete și chiar judecători. Un invitat de-ai dânsei i-a dat dreptate, adăugând că „DNA este o măciucă care guvernează România". Puțin mai târziu, Radu Tudor și Răzvan Savaliuc au vorbit despre cum coșmarul ultimilor trei ani a fost o consecință a deranjului pe care Antena 3 i l-a cauzat regimului Băsescu. Liviu Pleșoianu i-a îndemnat pe câștigătorii alegerilor din iarnă să pună capăt abuzurilor.

La Sinteza Zilei, Mihai Gâdea și invitații săi au retrăit momentele de acum trei ani, când profesorul Dan Voiculescu a fost condamnat pe nedrept la pușcărie, iar fostul sediu al Antenei 3 a fost confiscat în „mod halucinant" de un regim opresiv. Au fost difuzate înregistrări cu ediția emisiunii din seara condamnării, când Mihai Gâdea și Răzvan Dumitrescu vorbeau despre cele 12 familii care au fost devastate de sentința Cameliei Bogdan. Au arătat imagini cu vechiul platou, când venise tot soborul de vedete Antena 3, plus clipuri cu „acea plimbare memorabilă" din jurul Palatului Cotroceni, care la acea oră era „sediul răului în România". Și plimbare-n timpul căreia Mihai Gâdea a simțit „realmente o avalanșă de iubire".

Vizibil emoționat de înregistrări, Bogdan Chireac a declarat că „este o zi plină de speranță, după multă vreme". O zi de speranță pentru că a văzut un Dan Voiculescu „ieșit întărit din prizonierat", iar „eliberarea sa reprezintă o șansă pentru noi toți". De-a lungul timpului, a precizat Chireac, au mai existat „oameni extraordinari condamnați pe nedrept", precum Adrian Năstase, dar care, spre deosebire de dom' profesor, au părăsit pușcăria cu discreție, preferând să tacă.

Apogeul serii și al zilei a fost atins în timpul emisiunii lui Micea Badea, În gura presei. A fost ca o ședință de terapie ce se lăsase prea mult așteptată. O ședință „perfect incoerentă", dar sinceră și directă. Pentru început, a subliniat din nou că eliberarea mentorului său i-a luat „o mare greutate de pe inimă". În toți acești ani de prizonierat politic, Badea s-a întrebat deseori dacă nu a fost și el responsabil în vreun fel de nenorocirea care s-a abătut asupra angajatorului său. Din cauza acestor frământări s-a și abținut de multe ori din a „apăsa prea mult pedala". De teamă că Laura Codruța Kovesi și Coldea îi urmăresc emisiunea și s-ar putea răzbuna cumva pe dom' profesor.

Aseară am văzut un Mircea Badea fericit, dar epuizat. Pe un ton ușor optimist, a admis că, din decembrie încoace, în România nu mai există „același sistem jegos, stalinist" ca acum trei ani. Că-n ciuda cârcotelilor constante lansate de cei „otrăviți mental și sufletește", Dan Voiculescu e acum liber. Și că oricât ne-am zvârcoli noi, ce tineri, frumoși și liberi, va exista grațiere în România.

Totuși, cum spuneam, am simțit și multă oboseală-n cuvintele lui, nu doar bucurie. De asta am ales să închei articolul cu acest citat, în care, într-un moment de sinceritate autentică, eliberatoare chiar, Mircea Badea a mărturisit lumii întregi cea mai mare problemă a sa:

„Sunt de prea mult timp pe front. Nu mai e cale de întoarcere pentru mine. Pe vremea lui Năstase, mă luptam cu abuzurile lui Năstase. Mi se întamplau chestii traumatizante pe vremea aia. Tot cu grupul de la Cluj, cu partidul-stat, cu justiția. Prietene, eu din 2002 sunt în război cu sistemul. În fiecare zi. Sigur că am o problemă. Ești pe front 15 ani. Ce să mai fac acum? De ce mai sunt eu bun acum? Nu mai am energie, nu mai sunt în stare s-o iau de la capăt cu ei. Și eu, din punct de vedere psihic, sunt rutinat si epuizat. Pe de altă parte, nu prea-mi permit să fiu așa. Eu nu prea dorm. Mă trezesc mâine la 7. Știți de ce? Pentru că pot. Nu pot să dorm până nu se termină treaba."