Am încercat să intru într-unul dintre cele mai luxoase magazine din lume îmbrăcat ca un idiot

Magazinele Harrods au o reputație de menținut. De aceea au un dresscode pentru angajați care cere ca bărbații să arate „debonair", un termen care era la modă pe vremea când era bunica fată. Și tot de aceea, în 2017, au declarat că au un dresscode și pentru clienții care le trec pragul: n-ai voie să intri în magazinele astea de fițe cu blugi rupți, costum de baie, pantaloni scurți, șlapi și haine murdare sau necălcate în general.

Pare bizar ca un magazin să impună așa ceva, dar dacă intri pe secțiunea FAQ a site-ului lor, te convingi că regulile astea chiar există. Te face să te întrebi cum dracu' funcționează: sunt bodyguarzi vigilenți care iau de ciuf copiii emo de 15 ani și-i dau afară pentru că au blugii rupți în genunchi? Îi resping pe bărbații adulți care își cumpără și poartă șorturi lycra pentru drumul cu bicicleta până la muncă? Îi dau afară pe punkiști pentru că arată scârbos?

Eu clar n-aș avea probleme în magazinele astea, pentru că mă îmbrac plictisitor. Dar oare cum se simt frații și surorile mele din alte subculturi? N-au voie să calce în Harrods pentru că au ales un alt stil de viață? Am hotărât să mă îmbrac după anumite curente ca să văd ce se întâmplă într-un astfel de magazin cu clienții care nu respectă regulile.

HIPSTER FILFIZON

Moda asta există în Londra de decenii. Sunt la fel de multe șanse să vezi unul azi ca acum cincizeci de ani. Mă îndoiesc că o să am probleme.

INTRAREA

Prima întâlnire cu paznicul. Îl văd de cum dau colțul. Mă apropii.

E mai simplu decât credeam.

Rezultat: Am intrat.

ASISTENȚA

N-am mai fost aici. E un loc imposibil de ciudat. Jumătate cu tematică rustică, jumătate cu tematică egipteană. Nu mai înțeleg nimic. Un vid al culturii. Sunt atâtea lucruri în jur și nimeni nu interacționează cu ele.

Am pus o întrebare și mi s-a răspund: „Etajul cinci, în spate."

Rezultat: Am trecut testul.

PROBA DE HAINE

Oare o să-mi spună că hipsterii filfizoni n-au voie să pună mâna pe tricourile la 120 de lire?

Vânzătorul mi-a zis că îmi stă mișto, dar că ar merge un pic mai strâmt. De acord, abia mi se vedeau sfârcurile în el.

Rezultat: Am trecut testul.

Deci filfizonii n-au probleme în magazinul ăsta. Dar știam deja. Și taică-tu ar putea intra lejer. Dacă n-ar fi clienții ăștia ca taică-tu și alți tați care să cumpere lumânări parfumate și ursuleți de pluș suvenir, locul ar da faliment. Așa că îi tratează frumos pe filfizoni. Bun, e timpul pentru ceva mai confortabil.

HIPIOT NEW AGE

Iată-l. A ieșit din cort pe la prânz, și-a pus o piesă Opus III și a mâncat niște grâu încolțit. E pregătit de orice confruntare.

INTRAREA

Lipăi desculț pe străzi și un bărbat care soarbe dintr-un capuccino mă privește tăios. Mă apropii de ușa magazinului încordat.

Absolut nicio problemă.

Rezultat: Am trecut testul.

ASISTENȚA

Urc la fel de desculț pe scările gigantice până la galeria Halcyon, unde am de gând să vorbesc cu personalul despre artă.

„Bună ziua. Aș vrea să văd cele mai ciudate materiale pe care le aveți."

„Desigur." Femeia îmi arată imediat niște imagini caleidoscopice și niște printuri pe genul lui Rothko. „Asta căutați?"

„Caut ceva care să mă relaxeze și să-mi dea echilibru."

„Ați văzut această lucrare a lui Lorenzo Quinn?" E o structură giroscopică din bronz. Arată destul de senzațional, dar costă 55 000 de dolari. Mă aflu în centrul Londrei și nu am pantofi în picioare; se poate presupune ușor că n-am bani de așa ceva.

Rezultat: Am trecut testul.

DEGUSTAREA DE MOSTRE

După jumătate de oră de hipioțeală, mi s-a făcut foame. Îmi fac drum până la o cofetărie, unde cer să gust o mostră de prăjitură cu fructul pasiunii. Mi se dă fără comentarii.

Rezultat: Am trecut testul.

Până acum se pare că viziunea discriminatoare pe care o aveam despre magazin pur și simplu nu e adevărată. Pare un paradis liberal, o mecca a inadaptaților. Așa că îmi fac curaj pentru următoarea ținută:

CYBER GOTH

Parcă am fost scos dintr-o bandă desenată. Oamenii pe lângă care trec, în bocanci, se uită la mine confuzi. Poate își închipuie că se uită la o ciupercă crescută dintr-o pereche de pantaloni. Nu-mi pasă, pentru că acolo unde merg eu nu există reguli.

Ajung la ușă.

INTRAREA

Bărbatul în jacheta verde din poza de mai sus îmi ține ușa să trec. Intru încrezător.

„Îmi pare rău, prietene, nu te pot lăsa să intri așa."

„Cum? De ce?"

„Nu te pot lăsa să treci."

„Dar de ce?"

„Ești mult prea dezbrăcat. Te rog să părăsești incinta."

„Dar ăsta sunt eu."

Bărbatul începe să vorbească într-o stație radio.

„Pune o cameră pe mine, te rog. Ușa șapte. Cameră." Mă trec transpirațiile. „E un magazin GAP un pic mai încolo. Au tricouri la câteva lire. Du-te acolo, ia-ți un tricou și te las să treci."

În timp ce vorbea, mă împingea deja spre ușă: s-a încheiat jocul.

Rezultat: N-am trecut testul.

Prima concluzie a zilei: magazinul Harrods discriminează cyber goții.

Ei, atunci să vedem ce-o să zică despre următoarea mea ținută.

PUNKIST

INTRAREA

Cu spiritul liber curgându-mi prin vene, mă reped la ușă. Dar sunt oprit imediat.

„Scuzați-mă."

„Ce?"

„Acestea sunt hainele dumneavoastră?"

„Da."

„Acestea sunt hainele dumneavoastră obișnuite."

„Da." Îmi pulsează tâmplele și mă străduiesc să mențin contactul vizual. Tipul îmi aprobă accesul din cap.

Rezultat: Am trecut testul.

ASISTENȚĂ

Nu mă așteptam deloc să trec. Umblu șocat prin magazin.

„Aveți ceva ce mi se potrivește?"

Tipul mă măsoară din priviri și-mi zice: „Avem exact ce vă trebuie!"

Rezultat: Am trecut testul.

PROBA DE HAINE

„Ce ziceți de această jachetă de inspirație Al doilea război mondial? E exact pe genul dumneavoastră."

„Ce gen? Ăsta?" Îmi deschid haina și-i arăt pieptul.

„Uau! Ăla e un tatuaj?" Dau din cap. „Arată grozav! Parcă sângrează! Se potrivește perfect cu jacheta."
Sunt uimit. Trec oameni pe lângă noi, dar pe el îl doare în cur. Îmi tot arată haine scumpe – la nouă sute de lire, la o mie de lire, la 1200.

„Vă stă superb!"

Sunt cât pe ce să cumpăr o jachetă de o mie de lire pe care nu mi-o pot permite în niciun fel.
Scot portofelul, dar mă trezesc totuși din prostie și îi zic că trebuie să verific tranzacția cu managerul meu. Nu știu ce dracu' am vrut să spun, voiam doar să mă salvez. Până la urmă l-am convins să-mi pună o haină deoparte și am plecat. Inima îmi bătea ca o locomotivă.

Rezultat: Am trecut testul.

E adevărat că lumea se holba la mine pe unde treceam, dar nu contează. Am aflat că magazinele Harrods sunt ca festivalul Glastonbury. După ce reușești să intri, poți face orice ai chef: să mănânci pământ, să arunci cu sticle în alții și să tragi un număr infinit de liniuțe. După ce treci de poartă, totul e posibil.

Când am dat să ies pe ușă, am auzit paznicul cum urlă: „Cum dracu' a intrat ăsta aici?"

Asta e, băiatule, nu-i poți opri pe toți.