FYI.

This story is over 5 years old.

Istorie

Fiica lui Stalin a aplicat pentru cetățenia americană de Ziua Internațională a Tatălui

Era modul ei personal de a se răzbuna postum pe propriul părinte.
fiica lui stalin
Sventlana Alliluyeva în 1967, imortalizată de presa americană. Fotografie via  Wikimedia Commons

Într-o seară toridă, pe 6 martie 1967, pe ușa de sticlă a ambasadei americane din New Delhi intră o rusoaică roșcată de 41 de ani și cere azil politic. Cum ambasadorul era țintuit la pat de o boală, femeia este întâmpinată de consulul George Huey, „un bărbat înalt și solid, un pachet de mușchi, cu cămașa stând să plesnească pe el”, care îi cere pașaportul. Citește: Alliluyeva Svetlana Iosifovna. Îl cercetează cu mare atenție, apoi își ridică privirea și întreabă neîncrezător:

Publicitate

- Și ziceți că tatăl dumneavoastră era… Stalin?
- Da.
- Chiar… Stalin?, insistă el. Stalin-Stalin? Fostul conducător al Uniunii Sovietice?
- Da.

Svetlana Allyluieva a publicat povestea asta în SUA, în 1969, în cartea Doar un an. S-a născut 43 de ani mai devreme, ca fiică a lui Iosif Vissarionovici Stalin și a Nadejdeiei Alliluyeva. Mama sa a murit în noiembrie 1932, iar Svetlana a aflat abia la 16 ani că s-a sinucis din cauza tatălui său. Ea va scrie mai târziu în memoriile sale:

„În familia unde m-am născut și am crescut nimic nu era ca într-o casă de oameni, totul era înăbușitor, iar sinuciderea mamei stă dovadă că viața acestei familii era un haos cumplit. În jurul nostru pereții reci și amenințători ai Kremlinului. Securitatea pândind în orice clipă, spionând orice mișcare din casă, din bucătărie, de la școală.

Iar deasupra acestora, un om golit de orice sentiment, împietrit, singuratic, care de bunăvoie se rupsese de tovarășii de altădată, de prietenii din tinerețe, de toți cei la care ținuse și, în ultimă instanță, de toată lumea din jurul lui. Un om care, cu ajutorul câtorva complici, transformase întreaga țară într-o imensă temniță în care tot ce îndrăznea să gândească oricât de puțin era îndată ucis. Un om care răspândea în jur groaza și adunase asupra lui urile cumplite a milioane și milioane de oameni. Iar omul acela era tatăl meu”.

stalin2

Stalin, Nestor Lakoba, lider comunist din Abhazia, regiune georgiană, Svetlana și șeful NKVD, Lavrentiy Beria. Fotografie via Wikimedia Commons

Rock and roll la Kremlin

Svetlana și-a petrecut aproape toată copilăria în colivia de aur a citadelei Kremlinului. Rând pe rând a văzut cum rudele din partea mamei au dispărut din jurul ei, arestate și trimise în Gulag la ordinul expres al tatălui său care era din ce în ce mai paranoic. Prima ei iubire, scenaristul de origine evreiască Aleksei Kapler, a avut parte de aceeași soartă.

Au urmat două căsnicii eșuate, din care a rămas cu doi copii: un băiețel născut chiar în ultima lună de război - mai 1945 - numit după bunicului său, Iosif, și o fetiță Katia, născută cinci ani mai târziu. „Nu numai atmosfera din țara întreagă, dar și cea a propriei mele vieți a devenit mai respirabilă abia după 1953, anul morții tatălui meu”, scria ea în carte.

Publicitate

În acea perioadă de „dezgheț”, casa sa era animată „de gălăgia petrecerilor, seara invitam uneori prieteni și dansau twist și rock and roll, îmi plăcea să privesc atâția tineri clocotind de viață în jurul meu”. Dar sfârșitul reformelor și stagnarea de după căderea lui Hrușciov au convins-o pe Svetlana că schimbarea era doar de fațadă. Așa că atunci când s-a ivit ocazia repatrierii urnei cu cenușă a fostului său partener de viață, un comunist indian mult mai în vârstă decât ea cu care autoritățile sovietice îi interziseră să se căsătorească, a plecat în India, unde, după câteva luni, a cerut azil politic la ambasada Americii. În urma sa îi lasă la Moscova pe cei doi copii. Doar pe Iosif avea să-l mai revadă când s-a reîntors în U.R.S.S. după 18 ani.

stalin si fiica lui

Joseph Stalin și fata sa Svetlana, 1935. Fotografie via Wikimedia Commons

La curtea unui Stalin american

Într-o biografie bine documentată a Svetlanei, intitulată Fiica lui Stalin, autoarea canadiană Rosemary Sullivan a recompus viața acesteia pe baza informațiilor din arhivele CIA și KGB, din interviurile luate rudelor și prietenilor și a scrisorilor păstrate.

Cu ajutorul diplomatului și politologului american George Kennan, Svetlana s-a instalat pentru o perioadă în orășelul universitar Princeton. În noiembrie 1969, a început să corespondeze cu Olgivanna Wright, soția unuia dintre cei mai influenți arhitecți ai primei jumătăți a secolului XX, Frank Lloyd Wright. Aceasta a invitat-o să viziteze Fundația Taliesin, din Arizona, pe care o patrona.

Publicitate

Olgivianna era o femeie în vârstă cu o personalitate magnetică și cu un trecut pe măsură - era fiica unei legendare războinice din Muntenegru, care luptase împotriva turcilor în Primul Război Mondial. Revoluția bolșevică o prinde la Tibilisi, unde îl întâlnește pe învățătorul spiritual armean Gurdjieff ce o inițiază în misticismul oriental. Gurdjeff îl cunoscuse la rândul său pe Iosif Djugașvili înainte de a deveni Stalin. De teama bolșevicilor, pleacă din Rusia împreună cu fiica sa care purta tot numele de Svetlana la sfârșitul anului 1917, iar după peregrinări prin Europa, ajunge în S.U.A. Era convinsă că fata sa, moartă în urma unui accident de mașină în urmă cu 25 de ani, se reîncarnase în fiica lui Stalin

La fundația Taliesin, din Arizona, Olgivianna conducea o comunitate utopică de 63 de arhitecți și de mistici. Unul dintre ei era fostul ginere, arhitectul Wesley Peters, văduv și încărcat de vinovăție pentru moartea soției sale. Ceea ce l-a făcut aproape un sclav în mâinile Olgiviannei, care se va folosi de el în relația cu fiica lui Stalin. Planul ei reușește, iar la doar trei săptămâni de la sosire, Svetlana se căsătorește cu Peters. Anunțul că cei doi urmau să aibă un copil a fost primit cu furie de Olgivianna care a încercat să-i convingă să renunțe la sarcină. Curând, relațiile între cele două femei s-au deteriorat și au ajuns la certuri aprige. Fiica americană a Svetlanei, Olga Margedent Peters, s-a născut pe 21 mai 1971.

Publicitate

Olgivianna îi aducea aminte Svetlanei de tatăl său. Chiar și ochii ei căprui aveau „scânteierea aceea gălbuie a pisicii sălbatice” pe care o aveau și ochii lui Stalin, care parcă spuneau: „Eu sunt stăpânul!”. Cultul personalității era întreținut de corul de adulatori de la masa ei, care aveau grijă să anticipeze ce avea să spună, exact ca la masa lui Stalin. Într-o scrisoare către politologul George Kennan, care o ajutase să se stabiliească în America, Svetlana mărturisea că nimerise „într-un mic regat muntenegrean”, cu „o curte și curteni devotați, exact ca cea a tatălui meu, din Kunțevo”.

Svetlana a părăsit fundația Taliesin împreună cu fiica sa Olga, după Crăciunul din 1972, pentru că stilul de viață în comun îi aducea aminte de URSS, după cum a explicat ulterior presei. „Ei au veniturile în comun, mâncarea în comun, viața în comun. Toată lumea muncește, chiar și copiii. De asta am plecat din Rusia.”

Nepoata americană a lui Stalin

Doar numele Olgăi era menit să-i aducă aminte Svetlanei de Rusia. După divorț, îi scria politologului Kennan: „Singurul meu țel în viață e să-mi cresc copilul acela scump așa cum trebuie – așa cum trebuie după modelul american – despre care, să spun adevărul, nu știu prea multe”.

Olga a urmat o școală privată. Mama ei era încă neîncrezătoare într-un socialism „binefăcător” și nu dorea să audă de „școli de stat, nimic de stat”. Când s-au mutat în California, în 1974, Olga a urmat o școală Montessori și cursuri de muzică, de dans și de înot.

Publicitate

Patru ani mai târziu, Svetlana a făcut cerere pentru cetățenia americană, chiar de Ziua de Internatională a Tatălui, pe 18 iunie 1978. Era modul ei personal de a se răzbuna postum pe propriul părinte. A primit cetățenia aproape șase luni mai târziu, odată cu noul nume, Lana Peters. La doar nouă ani, Olga a insistat să își schimbe și ea numele, în Chrese, într-un gest de respingere a originii sale rusești, deși, la acel moment, nu știa încă cine fusese bunicul ei.

Cele două s-au mutat în Anglia, la Cambridge, în vara lui 1982, iar Olga s-a înscris la o școală a quakerilor - membri ai une secte protestante -, unde și-a făcut prietene din toată lumea. Aici au așteptat-o, un an mai târziu, jurnaliști de la ziarul britanic Daily Mail, care aflaseră că era nepoata lui Stalin. A scăpat-o o profesoară, care a scos-o pe furiș din școală și a ascuns-o într-o mașină.

truman

Winston Churchill, Harry S. Truman și Joseph Stalin, via Wikimedia Commons

În aceeași zi, Svetlana i-a dezvăluit adevărul. I-a arătat o fotografie cu bunicul său împreună cu Churchill și cu Truman, la Conferința de la Postdam din iulie 1945. Olga a recunoscut mai târziu într-un interviu că la acel moment abia începuse să afle de președinții americani și că nu avea habar de Stalin. Svetlana a consolat-o: „Să nu-ți pese de asta, ești americancă get-beget, tatăl tău e american”.

Olga petrece în Moscova cu romii

În 1984, deprimată și îngrijorată de starea fiului său Iosif, care era bolnav, în Moscova, Svetlana a cerut azil politic în URSS, pe care-l și primesc. Pe drum, fac o escală cu avionul la Atena, de unde Olga cumpără adidași pentru rudele pe care nu le văzuse niciodată. „Citisem că rușilor le plac adidașii și nu reușeau să găsească, așa că am cumpărat pentru toată lumea”, i-a spus ei mai târziu autoarei Rosemary Sullivan, care a scris o carte despre viața mamei sale.

Rudele le-au primit cu răceală. Svetlana a realizat de abia acum cât de mult se schimbase fiul său în cei 18 ani în care nu s-au văzut. Olga își aduce aminte că Moscova „era cel mai nebun, mai întunecat și mai rece loc pe care l-am văzut vreodată. Era cu adevărat îngrozitor”. În magazine, oamenii se băteau la propriu ca să cumpere un ou, iar în shop-urile de nomenclaturiști, se îmbulzeau pentru niște parfumuri de firmă. „Am întâlnit rasism și sexism”, a povestit ea ulterior autoarei Rosemary Sullivan.

Publicitate

La Moscova se întâlnesc cu Aleksandr Burdonski, fiul fratelui Svetlanei, un cunoscut regizor de teatru care punea la acel moment în scenă un musical cu romi. Așa a ajuns să doarmă la o astfel de familie, după o petrecere nebună. „A doua zi, mamei i s-a spus că m-au luat țiganii! Am petrecut noaptea într-un apartament foarte, foarte mic, cu un singur pat, în care am dormit cu o întreagă familie de țigani.” Vărul ei, sau „unchiul”, așa cum îi spunea Olga din cauza diferenței mari de vârstă, o socotea pe Olga „încântătoare, o ființă cu totul sălbatică, cu un caracter moștenit de la Svetlana”.

Pentru a scăpa de presiunea Moscovei, unde erau în centrul atenției tuturor, cele două s-au mutat iar la Tbilisi, în Georgia. Aici, Olga avea parte de tratament VIP: intra în fața tuturor la medic, avea șofer care era și însoțitor, avea parte de lecții gratuite de călărie cu instructor personal sau de lecții de pian cu un pianist celebru. A avut o prietenie strânsă cu familia profesorului ei de georgiană, iar prietenilor gruzini, care îi spuneau Oliko, le povestea despre viața în America. Dar când a făcut 14 ani, vârsta măritișului în Georgia, mama a început să-i refuze ieșirile cu ei și să fie supravegheată de guvernante. Era înaltă, blondă și extrem de atrăgătoare și risca să fie răpită și obligată să se căsătorească cu răpitorul, așa cum era tradiția gruzină.

Svetlana Alliluyeva

Rebela Olga fuge cu un hipiot

Nu e de mirare că nu s-a adaptat stilului de viață sovietic și că în 1986 s-a întors în Marea Britanie. La sosire, pe aeroportul Heathrow, o aștepta o armată de paparazzi, așa că a fost nevoită să suțină o conferință de presă la școala unde studia. „Niciodată înainte și nici după aceea n-am avut parte de o nebunie mai mare”, i-a spus ea autoarei Rosemary Sullivan.

Svetlana s-a întors în State, iar Olga a vizitat-o în vacanțele școlare. Dar la sfârșitul lui ianuarie 1989, cu doar câteva luni înainte de a împlini 18 ani, a fugit de la școală cu un hipiot pe nume Hayden, fiul unui bogat bancher londonez. Cei doi s-au mutat în Brighton, unde mama ei a vizitat-o împreună cu tatăl hipiotului, ca să-i aducă cu picioarele pe pământ. Dar Svetlana și-a adus aminte de relația ei de iubire din adolescență, curmată brusc de Stalin și a lasat-o în cele din urmă pe Olga să aleagă singură ce să facă.

Relația n-a durat mult. Olga s-a căsătorit cu un amic galez, în parte pentru a putea să lucreze în Londra. A divorțat și de el rapid, dar i-a păstrat numele, Evans. S-a întors în America, la Wisconsin, s-a angajat la magazinul de artizanat tibetan unde lucrase în vacanțele din timpul școlii și a călătorit regulat în Nepal și în Asia. Mama sa a încercat să locuiască cu ea, dar 1999 s-a mutat la un azil de bătrâni, pentru că Olga era la fel ca Stalin, o ființă socială, căreia îi plăcea compania și muzica tare. A murit 12 ani mai târziu, iar Olga i-a împrăștiat cenușa în Oceanul Pacific.

În prezent, Olga trăiește în Portland, Oregon, sub numele Chrese Evans, este budistă, are un butic cu obiecte orientale, este plină de tatuaje și de piercing-uri și are cont de Facebook, unde mai pune poze de la petreceri în aer liber.

Editor: Ioana Moldovean