Publicitate
mediu

Olandezii au ajuns să-ți dea pământ în România ca să te faci fermier

Condiția e să produci mâncare sănătoasă pentru oameni și să ai grijă de natură.

de Roxana Bucată
04 Martie 2019, 2:38pm

Lars și Robyn. Fotografii din arhiva personală a lui Lars

S-au schimbat multe în România de când te duceai la țară și ograda era plină de animale, câmpul lucrat, hambarul plin, cămara dădea pe afară și bunicii îți umpleau portbagajul la plecare.

Acum, oamenii nu mai vor pământ. Tinerii au plecat de la sat, țăranii sunt bătrâni, să muncești terenul e scump și greu și nu poți face față concurenței: corporațiile acaparează și comasează zeci și sute de hectare, au utilaje să lucreze pământul și bani de pesticide.

Bunica mea care a trăit 105 ani, născută în 1912, aproape că nu știa cum arată banii. Să trimiți copiii la școală costa două găini. Azi, bunicii au nevoie de cash să plătească cablul, netul, gunoiul, abonamentul la Orange, să-și repare acoperișul, să-și facă WC în casă etc. Nevoia de bani îi împinge să-și vândă sau arendeze pământurile și să trăiască la limita sărăciei.

Deși fenomenul pare de neoprit, un fermier olandez și-a propus să țină piept corporațiilor și să întoarcă situația în favoarea țăranilor. Acces la Pământ pentru Agroecologie (ALPA) este un proiect prin care bogații din Olanda investesc bani pentru ca țăranii din România să își păstreze fermele sau prin care tineri fermieri să aibă acces la pământ și să își construiască o fermă agricolă de familie respectând principiile agroecologiei. Adică mâncare sănătoasă pentru oameni și respect pentru natură.

Lars Veraart este de pe undeva de lângă Haga și, după o experiență de medic veterinar în Franța, s-a stabilit în 2009 în satul Alunișu din județul Cluj cu soția lui Robyn. Ei s-au apucat de agricultură pe o jumătate de hectar și au început, în același timp, sa facă o muncă de conștientizare cu oamenii cu privire la agricultura țărănească pe cale de dispariție. Acum doi ani jumătate, Lars s-a apucat să lucreze la proiectul ALPA, care e un fel de bancă de pământ. Practic, în loc de bani, el vrea să dea fermierilor pământ pe care să-l lucreze și din care să trăiască.

Ce sunt băncile de pământ

Băncile de pământ funcționează deja în alte țări. Franța e poate cel mai bun exemplu. Acolo, Terre des Liens, asociația care a pornit acest concept, a strâns până acum 70 de milioane de euro prin investiții și donații, a implicat peste 12 mii de cetățeni, a salvat din mâna corporațiilor 3 200 de hectare de pământ și susține două sute de fermieri. În total, asociația lucrează în 20 de regiuni din Franța și, prin banii strânși, a câștigat destulă influență încât să fie luată în seamă chiar și la negocierile de la Bruxelles.

Prin proiectul ăsta, Lars vrea să strângă bani de la olandezii mai bogați și să cumpere pământ și ferme în România. Prin ALPA, Laars vrea ca fermierii interesați să întemeieze ferme de familie și să practice agricultura ecologică și tradițională să aibă acces la pământuri.

Partea proastă e că 65% dintre țăranii din România au peste 55 de ani și doar 7% au sub 35. Asta înseamnă că țăranii sunt pe cale de dispariție și că probabil vom mânca doar produse modificate genetic și crescute cu pesticide.

ALPA vrea să sprijine tineri care vor să devină țărani, care ar vrea să se apuce de agricultură, dar nu au terenuri și nici bani să-și cumpere. Au, în schimb, dragoste față de pământ și credința că o planetă sănătoasă începe cu un sistem alimentar sănătos, crede Lars.

ALPA este făcută pentru ei.

topa
Ferma Țopa din județul Mureș, ce aparține fermierului Dan Cișmaș.

Dar e și pentru fermierii existenți care au nevoie de mai mult pământ pentru ca fermele lor să fie viabile economic. Prima fermă care va intra în program este ferma Țopa din satul Țopa, județul Mureș, a lui Dan Cișmaș. Asta e deja o fermă organică certificată, un exemplu de agroecologie în România. Ferma Țopa e mai mult decât o fermă, e deja renumită pe plan local, acordă sprijin și altor fermieri eco din zonă și face educație agroecologică cu copiii din Mureș.

Dan Cișmaș este membru al Ecoruralis, cea mai importantă asociație din România care militează pentru drepturile țăranilor și țărăncilor, pentru accesul la pământ, pentru semințe tradiționale sau pentru suveranitatea alimentară. Ecoruralis este și asociația de la care au plecat ideile ce au pus bazele ALPA. Prin includerea în ALPA, ferma Țopa își va putea continua misiunea de a produce hrană sănătoasă pentru români.

Ferma Țopa a fost înființată și este deținută în prezent de o fundație din Germania care s-a decis să vândă ferma. ALPA este șansa familiei Cișmaș de a continua agricultura sustenabilă și a nu pierde ferma în favoarea unei corporații care ar veni cu practici industriale de a lucra pământul. Băncile de pământ, precum ALPA, cumpără de obicei pământul la valoarea locală, în funcție de calitățile terenului.

Terre des Liens din Franța este recunoscută că oferă prețuri chiar mai mari decât o corporație. Dar în cazul în care oferta unei companii care vrea să comaseze pământurile arabile ar fi mai mare, totul se reduce la conștiința vânzătorului.

„Depinde de interesul omului, dacă banii sunt principalul focus în viață atunci evident vânzătorul alege corporația, dar dacă îi pasă de viitorul verde pe care îl poate oferi generațiilor viitoare, atunci alege ALPA. Din punct de vedere social și de mediu, băncile de pământ sunt alegerea viabilă pentru că susțin fermele mici, locale și hrana sănătoasă”, spune Lars.

Deși pământurile din bancă nu vor fi vândute fermierilor, ele vor fi concesionate la un preț accesibil pe o perioadă lungă de timp. Fondul țintește donatorii din Olanda pentru că e soluția mai ușoară și la îndemână în prezent, dar scopul este ca ALPA să fie susținută de români, mai spune Lars.

Alunisu
În satul Alunișu, parcelele sunt mici, iar majoritatea sunt nelucrate.

De ce România?

M-am nimerit să fiu în Haga când ALPA a avut evenimentul de lansare în Olanda. Am luat un taxi de la gara din Delft, orașul ăla olandez celebru pentru porțelanul cu alb și albastru, care ne-a lăsat în fața unei curți paralele cu un canal tipic olandez. Ferma asta arăta ca o vilă din Primăverii, cu o curte curată și aranjată, câteva oi în depărtare, iarbă proaspăt tunsă în curte, o scenă pentru concerte vara și o clădire a unui arhitect care folosise toate tehnicile din manual de captare a luminii și de utilizare a spațiului.

Ne-am întâlnit acolo cu profi de la universități din Olanda care propovăduiau agroecologia, cu fondatorul Terre des Liens din Franța, cu fermieri olandezi care și-au făcut un trai în România, dar și cu români care trăiau în Olanda și voiau să afle ce se mai întâmplă. Toată lumea era convinsă că proiectul va funcționa și olandezii vor dona bani ca fermele eco din România să supraviețuiască.

Care e pericolul? Păi pământul din România este foarte fertil, dar e și cel mai ieftin din Europa. Asta înseamnă că micii proprietari sunt foarte vulnerabil în fața marilor investitori care speculează prețurile și cumpără suprafețe enorme de pământ arabil, un fenomen care se cheamă „acaparare de terenuri”. Principalele victime sunt micii fermieri care își pierd terenurile sau nu își permit prețurile ridicate.

Attila Szocs, campaigner pentru Ecoruralis, confirmă că băncile de pământ sunt o soluție de combatere a acaparării și comasării terenurilor agricole.

„Absolut, e o soluție de combatere, cu cât mai mare sunt intervenția și consultările statului la nivel local, cu atât mai bine. Land grabbingul s-a întâmplat și din cauza lipsei de consultare și de participare a comunității la luarea deciziei. Statul trebuie să se implice și să facă un plan de redistribuire a pământurilor, redistribuire care acum se face pe principiul primul venit, primul servit”, spune Attila.

În același timp, România are o cultură bogată a micilor ferme de familie care „lucrează” cu natura și nu împotriva naturii așa cum fac fermele industriale. Agroecologia este și o alternativă la agricultura industrială care distruge planeta. ALPA este o continuare a acestei culturi bogate și este pentru promovarea unui peisaj natural care asigură o hrană sănătoasă oamenilor.

Topa-ferma
Ferma din Țopa

Lars îmi povestește că situația din satul lui, Alunișu, nu este o excepție de la starea satelor din România. Parcelele de pământ sunt mici, majoritatea sunt nelucrate pentru că țăranii sunt bătrâni sau au murit deja, iar copiii s-au mutat la oraș sau în străinătate. Unii cred că asta înseamnă că e ușor să cumperi pământ arabil și să devii agricultor. Nu e adevărat. Țăranii își dau pământul în arendă, dar nu îl vând, iar pentru un fermier asta înseamnă că nu are o garanție pe termen lung.

„Pentru un agricultor eco e important să știe că are terenul pentru o perioadă foarte îndelungată. Un eco-fermier pune dragoste și grijă în pământul pe care îl cultivă an după an pentru că știe că un sol sănătos înseamnă o recoltă bogată. ALPA le asigură fermierilor acces pe termen lung la pământ și o comasare rezonabilă a pământurilor – atât cât să fie viabilă ferma”, spune Lars.

Olandezul mi-a mai zis că România se află la o răscruce: fie alege calea agriculturii industriale controlate de mari investitori care comasează sute de hectare de teren agricol, model în care populația locală nu are niciun beneficiu și mediul suferă din cauza monoculturilor, fie alege calea fermelor locale de dimensiuni viabile economic, dar nu prea mari, în care se produce și se consumă local produse sănătoase pentru mediu și pentru oameni. ALPA militează pentru a doua categorie.

În România, mai sunt vreo 19 milioane de oameni. Să zicem că un hectar de pământ hrănește zece oameni cu cereale, legume, fructe și produse animaliere. Asta înseamnă că ne trebuie maxim două milioane de hectare de teren agricol pentru a hrăni toată populația.

Adică doar 15% din tot terenul agricol care există în România. Cei care au pornit ALPA au visul ăsta: zone rurale vii care produc mâncare pentru oamenii de la oraș, lanțuri scurte de aprovizionare cu transport minim, o legătură directă între producător și consumator, consumatori care știu de unde vine mâncarea din farfurie. O economie locală care va duce, în final, la bunăstare. De ce nu?

Editor: Gabriel Bejan