Vama Veche

Am descoperit Vama Veche la vârsta la care alții se retrag în Grecia la all inclusive

Pentru mine Vama n-a fost stațiunea tinereții, dar ar putea fi foarte bine stațiunea preferată de acum înainte.

de Andrei Bîrsan; consemnat de Răzvan Băltărețu
27 Ianuarie 2019, 12:34pm

Fotografii de Andrei Bîrsan

O bună parte din viață mi-am petrecut-o în comunismul din România. Adolescența și studenția mea – pe asta din urmă am și documentat-o fotografic – le-am trăit în vremea în care era construit mitul Vămii așa cum încă mai trezește el nostalgii chiar și în prezent. Tot prin fotografie am documentat și schimbările prin care a trecut Centrul Vechi din București, înainte să ajungă ce-i în prezent (cu bune și cu rele).

Sunt născut în 1965, dar până de curând n-am ajuns în Vama Veche. Am trăit însă între miturile și poveștile despre stațiunea asta. Înainte de a-mi face prima vacanță acolo, la cort, am încercat să mă documentez pe internet, prin diverse articole, despre Vamă. Aveam nevoie de informații, că, pe vremea mea, de 1 mai, de exemplu, se mergea la Neptun și în plină vara mergeam în Costinești. Era Costineștiul studențesc, anii '85 - '89, era foarte cosmopolit și occidentalizat, nu la nivel de cazare, dar ca distracție.

În stațiunea asta care mi-a marcat tinerețea nu existau limite. Discotecile funcționau toată noaptea, era ceva umor cu grupul Divertis, rock cu Iris și Holograf, țigări Kent, beții cu whisky și comerț cu blugi de la polonezi sau bișnițari. Cu mâncarea nu știu cum mă descurcam ca blatist, dar nu era o preocupare principală. Costinești, pe scurt, era stațiunea oficială și neoficială a studenților. Cu treburi de-astea-n minte am ajuns și-n Vamă.

1548592036276-VamaVeche-7
Probabil că statul la cort trebuie încercat o dată în viață

Am tot fost curios de treaba asta, „spiritul Vămii”. Personal, cred că am ajuns la o concluzie: sunt mai multe spirite, iar cele comune ar fi libertatea de a fi tu însuți și reducerea inhibițiilor. Este spiritul vacanței absolute, neplanificate la minut, a vacanțelor petrecute cu cei dragi, cei tineri fără controlul părinților, iar cei mai în vârstă fără grijile de la serviciu. În Vamă bate vânt de libertate, de rebeliune și nonconformism.

Am descoperit un pic de București pe malul mării

1548592065861-VamaVeche-2
Una dintre stațiunile în care ai putea spune că tabuurile se reduc considerabil

Am mai fost întrebat până acum cum m-am simțit acolo (poate și pentru că am pregătit o expoziție cu prima mea experiență în Vama Veche). Să spun drept, m-am simțit ca în Bucureștiul meu drag într-o noapte de sâmbătă în Centrul Vechi, dar mult mai bine. Are un super farmec. Am regăsit agitația de acasă înmulțită cu muzică bună, valuri, soare și răsărituri foarte fotogenice. De fapt, toată Vama este fotogenică. Eu și soția mea Mihaela ne-am integrat imediat în peisaj. Poate este mai bine că am descoperit-o așa târziu, de acum încolo o vom adăuga la bucuriile vacanței, trei-patru zile în plină vară le vom petrece în Vamă, la cort.

Apropo de București, în Vamă am fost pe 15 august. În prima noapte în camping, când eram obosiți din cauza plecatului la ora 3 de acasă, pe la ora 1-2 noaptea ne trezește o tobă bătută tare în apropiere. Buimaci cum eram, aveam sentimentul că suntem în Piața Victoriei când ne-au gazat bătăușii Guvernului pe 10 august. Atunci era o tobă care te mobiliza să rămâi în piață chiar dacă derbedeii dădeau cu gaze. A fost un sentiment foarte ciudat.

1548592137240-VamaVeche-4
Cele mai bune amintiri la mare încep la răsărit sau la apus

E o bucurie în orice descoperire, așa cum a fost în cazul meu. Așa zisele excese promovate de tabloide sunt în limitele normale ale vacanțelor, iar o vacanță aici de câteva zile te „obosește” plăcut și te încarcă cu energie. Aici trebuie să știi că toată noaptea se aude muzică, că poți mânca o shaorma la 3 noaptea sau poți aștepta pe plajă răsăritul soarelui la 5 dimineața.

Aici nimeni nu te judecă pentru ce faci. Dar trebuie să-ți placă agitația, mulțimile și voia bună. Nu sunt de acord că relaxare înseamnă numai liniște și pustietate.

1548592097352-VamaVeche-5
Somnul prelungit pe malul mării sigur e mai bun decât somnul prelungit în Capitală

Odată cu expoziția pe care am denumit-o „Dor de Vama Veche”, aș vrea ca oamenii să știe că, dacă nu ar fi vamaioții, Vama ar fi un decor, o butaforie cu un răsărit frumos și atât. Vreau să redau atmosfera locului prin oameni, de la mers la culcare imediat după răsăritul soarelui (câteodată cu ursulețul la piept) la împletit părul, primul shot al nopții sau întâmpinarea soarelui pe plajă cu un coktail. Am stat la cort în Sandalandala și mi-a plăcut să văd ritualul de pregătire – „gătirea” fetelor și băieților pentru „aventurile nopții”. E o cochetărie pe care o descoperi la tot pasul. Prin cadrele pe care le-am tras în vamă am încercat să redau naturalețea cu care te dezvălui, starea de bine și febrilitatea de a descoperi sau redescoperi senzații, locuri sau prieteni. E agitația aia naturală, pozitivă, a nopților de vară. Fără nimic fals.

Editor: Răzvan Băltărețu

Vezi mai jos mai multe cadre surprinse de Andrei în Vama Veche. Pe Andrei îl găsești pe Facebook sau Instagram, unde documentează mersul cu metroul sau viața din Pipera.

1548592236385-VamaVeche-1
O fată care caută acel bronz special de Vamă
1548592251969-VamaVeche-3
Pregătirile pentru noaptea albă
1548592262169-VamaVeche-6
Ce distracție mai e și aia, dacă n-ai oamenii sau animalele care-ți plac aproape?
1548592270620-VamaVeche-8
E și ăsta un fel de prag

Descoperă și alte povești din Vama Veche:
Vama Veche nu s-a schimbat cum crezi tu, ci devine un fel de Mamaia mai ieftină

Fotografii cu oameni care zac și dorm prin Vama Veche, așa cum ai vrea să faci și tu acum

Fotografii cu delirul și haosul din Vama Veche, înainte să-mi spargă hoții mașina