Am descoperit Vama Veche la vârsta la care alții se retrag în Grecia la all inclusive

O bună parte din viață mi-am petrecut-o în comunismul din România. Adolescența și studenția mea – pe asta din urmă am și documentat-o fotografic – le-am trăit în vremea în care era construit mitul Vămii așa cum încă mai trezește el nostalgii chiar și în prezent. Tot prin fotografie am documentat și schimbările prin care a trecut Centrul Vechi din București, înainte să ajungă ce-i în prezent (cu bune și cu rele).

Sunt născut în 1965, dar până de curând n-am ajuns în Vama Veche. Am trăit însă între miturile și poveștile despre stațiunea asta. Înainte de a-mi face prima vacanță acolo, la cort, am încercat să mă documentez pe internet, prin diverse articole, despre Vamă. Aveam nevoie de informații, că, pe vremea mea, de 1 mai, de exemplu, se mergea la Neptun și în plină vara mergeam în Costinești. Era Costineștiul studențesc, anii '85 - '89, era foarte cosmopolit și occidentalizat, nu la nivel de cazare, dar ca distracție.

În stațiunea asta care mi-a marcat tinerețea nu existau limite. Discotecile funcționau toată noaptea, era ceva umor cu grupul Divertis, rock cu Iris și Holograf, țigări Kent, beții cu whisky și comerț cu blugi de la polonezi sau bișnițari. Cu mâncarea nu știu cum mă descurcam ca blatist, dar nu era o preocupare principală. Costinești, pe scurt, era stațiunea oficială și neoficială a studenților. Cu treburi de-astea-n minte am ajuns și-n Vamă.

Am tot fost curios de treaba asta, „spiritul Vămii”. Personal, cred că am ajuns la o concluzie: sunt mai multe spirite, iar cele comune ar fi libertatea de a fi tu însuți și reducerea inhibițiilor. Este spiritul vacanței absolute, neplanificate la minut, a vacanțelor petrecute cu cei dragi, cei tineri fără controlul părinților, iar cei mai în vârstă fără grijile de la serviciu. În Vamă bate vânt de libertate, de rebeliune și nonconformism.

Am mai fost întrebat până acum cum m-am simțit acolo (poate și pentru că am pregătit o expoziție cu prima mea experiență în Vama Veche). Să spun drept, m-am simțit ca în Bucureștiul meu drag într-o noapte de sâmbătă în Centrul Vechi, dar mult mai bine. Are un super farmec. Am regăsit agitația de acasă înmulțită cu muzică bună, valuri, soare și răsărituri foarte fotogenice. De fapt, toată Vama este fotogenică. Eu și soția mea Mihaela ne-am integrat imediat în peisaj. Poate este mai bine că am descoperit-o așa târziu, de acum încolo o vom adăuga la bucuriile vacanței, trei-patru zile în plină vară le vom petrece în Vamă, la cort.

Apropo de București, în Vamă am fost pe 15 august. În prima noapte în camping, când eram obosiți din cauza plecatului la ora 3 de acasă, pe la ora 1-2 noaptea ne trezește o tobă bătută tare în apropiere. Buimaci cum eram, aveam sentimentul că suntem în Piața Victoriei când ne-au gazat bătăușii Guvernului pe 10 august. Atunci era o tobă care te mobiliza să rămâi în piață chiar dacă derbedeii dădeau cu gaze. A fost un sentiment foarte ciudat.

E o bucurie în orice descoperire, așa cum a fost în cazul meu. Așa zisele excese promovate de tabloide sunt în limitele normale ale vacanțelor, iar o vacanță aici de câteva zile te „obosește” plăcut și te încarcă cu energie. Aici trebuie să știi că toată noaptea se aude muzică, că poți mânca o shaorma la 3 noaptea sau poți aștepta pe plajă răsăritul soarelui la 5 dimineața.

Aici nimeni nu te judecă pentru ce faci. Dar trebuie să-ți placă agitația, mulțimile și voia bună. Nu sunt de acord că relaxare înseamnă numai liniște și pustietate.

Odată cu expoziția pe care am denumit-o „Dor de Vama Veche”, aș vrea ca oamenii să știe că, dacă nu ar fi vamaioții, Vama ar fi un decor, o butaforie cu un răsărit frumos și atât. Vreau să redau atmosfera locului prin oameni, de la mers la culcare imediat după răsăritul soarelui (câteodată cu ursulețul la piept) la împletit părul, primul shot al nopții sau întâmpinarea soarelui pe plajă cu un coktail. Am stat la cort în Sandalandala și mi-a plăcut să văd ritualul de pregătire – „gătirea” fetelor și băieților pentru „aventurile nopții”. E o cochetărie pe care o descoperi la tot pasul. Prin cadrele pe care le-am tras în vamă am încercat să redau naturalețea cu care te dezvălui, starea de bine și febrilitatea de a descoperi sau redescoperi senzații, locuri sau prieteni. E agitația aia naturală, pozitivă, a nopților de vară. Fără nimic fals.

Vezi mai jos mai multe cadre surprinse de Andrei în Vama Veche. Pe Andrei îl găsești pe Facebook sau Instagram, unde documentează mersul cu metroul sau viața din Pipera.