5 intrebari

Cinci întrebări pe care le ai despre hoțul de porumbei din Suceava

Acesta este curiosul caz al bărbatului care băga porumbeii în traistă, în mijlocul orașului.

de Alexandru Evanghelidis
05 Februarie 2019, 11:43am

Suspectul suprem și victima lui înaripată. Screenshot via Dinu Zară

Nu știu alți români cum sunt, dar eu unul mă mândresc uneori cu isprăvile banditești ale conaționalilor mei. Poate e de la toate filmele americane în care spărgători de bănci, con artists, gangsteri și hackeri sunt făcuți să arate foarte mișto, dacă nu sunt chiar eroi, sau poate e pentru că în liceu aveam plete și cântam „Amintire cu Haiduci” la chitară.

Sigur, există moduri mai benefice prin care poți ajunge să faci reclamă la țară, dar parcă e ceva adânc în subconștient care te face să surâzi când afli că niște români au furat plasme din tiruri literalmente ca în filme, alții au fentat nota de plată la o nuntă dansând conga sau că Râmnicu Vâlcea a ajuns să fie numit Hackerville.

Printre astfel de povești hoțești demne de ecranizări tip blockbuster se mai strecoară, însă, și unele demne de ecranizări genul tragicomedie de festival european. Un exemplu clasic este când a fost furat gardul de la pușcăria Pelendava în același an în care a fost prădat și magazinul din interiorul instituției. În aceeași cheie, imaginația mi-a fost recent captată de curiosul caz al hoțului de porumbei din Suceava.

Sunt câteva întrebări pe care probabil ți le-ai pus și tu. Am încercat să răspund la ele cu câteva scenarii argumentate.

Ai cui sunt porumbeii?

Ziarul de Suceava titrează ferm: un cleptoman a fost prins băgând în traistă. De aici poți deduce că este vorba de un furt, de însușirea nedreaptă a proprietății cuiva. Cui aparțin păsările care își fac veacul în centrul unui oraș, atunci?

Singura posibilitate legală pe care mi-o pot închipui este că sunt ai unui columbofil și că porumbeii aceia sunt de fapt valoroși atleți non-umani crescuți special pentru curse de distanță și viteză. O privire aruncată pe Olx îmi zice că un porumbel voiajor de rasă - cel puțin așa e descrierea, ca neinițiat văd aceleași păsări care lasă găinaț pe parbrizuri - costă de la 50 lei în sus, deci ar putea fi o șmenărie lucrativă. Nu-mi dau seama din video-ul flagrantului dacă porumbeii din traistă au inel la picioare, cum ar avea cei de curse, dar, apoi, cât de greu ar fi să-i pui un inel d-ăla, să falsifici niște documente de pedigree și să îi pui pe Olx?

Acum, eu fiind mai radical în chestiunile ce țin de animale, n-aș considera că porumbeii ăia sunt proprietatea cuiva, nici măcar a statului. În cazul ăsta, singura nelegiuire pe care o văd aici este aplicarea de rele tratamente unor biete animale, conform legii 205/2004. Relația românului cu animalele este de multe ori atât de violentă, încât într-o luptă unu la unu, o să ții cu animalul.

În cazul ăsta, o traistă nu este un mod etic de a transporta păsări vii. Dar, hei, nu sunt cel mai bun avocat de păsări din lume, poate mă înșel.

Ce avea de gând să facă cu ei?

Aici am mai multe teorii:

Ciulama. Ca în „ciulama de porumbel cu ciuperci”. Trăim în România, nu este exclus să existe oameni care subzistă din păsăretul urban îngrășat cu covrigi și pufuleți. Întrebarea este, atunci, de ce îi prinde vii? Este mai ușor să transporți un animal viu pe distanțe mari, mai ales când ai la dispoziție doar o traistă, deci poate omul ăsta nu locuiește în Suceava? Oare porumbeii suceveni (sau bucureșteni, ieșeni etc.) sunt mai puțin ațoși decât ăia de la țară?

Vânzare. Dar cui să-i vândă? Probabil ai putea să fraierești columbofili fără experiență pentru niște bani de buzunar, dar pare cam multă muncă pentru șanse mici de câștig. Mai plauzibil ar fi să îi vândă unui restaurant dubios cu specific vânătoresc sau, de ce nu, direct vânătorilor.

Vânătoare. În mod surprinzător, omul nostru cu bască neagră nu este singurul care braconează porumbei de oraș. New York are o problemă reală și veche cu oamenii care capturează păsările docile de prin parcuri și apoi le vând în statele în care este încă legal tirul cu porumbei vii. Cu alte cuvinte, porumbeii sunt luați cu sacul și duși la sute de kilometri depărtare, unde sunt eliberați pentru câteva secunde, înainte să fie secerați de alice.

Îți poți imagina că un astfel de obicei barbar s-ar practica și pe la noi, unde vânătoarea este apanajul oamenilor bogați, influenți și cu legături politice dubioase. Nu este exclus să existe o piață neagră unde astfel de oameni, cu sau fără mustață și pe care îi cheamă sau nu Liviu sau Ion, pot cumpăra creaturi vii cu care își pot satisface nevoia de sânge proaspăt.

Protecție. În final, există mereu teoria ca omul să aibă un psihic mai sensibil și să fi vrut să captureze porumbeii ca să aibă grijă de ei, ca tanti aia din Singur Acasă 2. Sau ca să-i ferească din calea armei vreunui localnic - se pare că în Suceava vânătoarea de porumbei e o practică veche de acum 12 ani.

Cine era a doua persoană?

porumbei
Cel de-al doilea suspect

Nu se vede prea clar în clip, dar există și un al doilea suspect. Coordonarea vestimentară, ambii în geci și pălării închise la culoare, sugerează premeditare. Oamenii ăștia nu s-au întâlnit aleatoriu în centrul Sucevei, ca doi jucători de Pokemon GO care vânează același Pidgeot. A existat un plan, probabil niște PET-uri de bere băute la o masă cu mușama, în timp ce pe fundal se auzea încet Căpitane de Județ dintr-un televizor Sanyo dat pe Etno TV.

Din moment ce a doua persoană pare să fie un om trecut de 60 ani cu ochelari groși care poartă geacă de piele și șapcă, bag seama că el ar fi capul operațiunii, iar tânărul cu bască este ucenicul dornic să învețe meserie. Nea Puiu și Relache, dacă Umbre s-ar fi filmat în Moldova. Btw, în Republica de peste Prut, vânătoarea de porumbei este mult mai clar reglementată.

Probabil asta a fost printre primele misiuni împreună, de unde și eșecul. Tânărul bandit încă nu a deprins tainele meseriei și s-a pierdut cu firea în momentul în care a fost prins cu porumbelu-n traistă. Ba chiar și-a arătat și fața la cameră. Poate că asta a fost o greșeală fatală, iar legăturile clanului porumbarilor cu alte organizații sunt suficient de periculoase încât nu-l vom mai vedea niciodată.

Ce e cu hainele?

Nu știu cum funcționează capturarea porumbeilor, dar îmi închipui că stai ceva printre ei ca să devii una cu ei. De prins, din câte înțeleg, nu-i foarte greu, dacă stai în centrul orașului Suceava. Oricum, nu e cea mai inspirată idee să te îmbraci în culori închise, să se vadă bine inevitabilul găinaț de pe ele?

Apoi, știind că faci ceva nu tocmai legal sau cel puțin ciudat, de ce nu ai încerca să te îmbraci în ceva care nu te face să arăți ca fratele malefic al lui Inspector Gadget?

Ce i-a motivat pe salvatorii porumbeilor să intervină?

Nu în ultimul rând, sunt chiar curios de ce au intervenit oamenii care au făcut-o. Îmi place să cred că sunt iubitori de animale, mânați de o preocupare pentru bunăstarea porumbeilor, în lipsa unor pedepse care să se aplice pe bune atunci când românului îi provoacă plăcere să chinuiască un animal.

Dar cum trăiești în România, pot exista și alte motive. Oare s-au gândit că porumbeii sunt plătiți din taxele orășenilor, așa că sunt proprietate publică, de unde și acuzația de furt?

Poate nu te interesează în general porumbeii, dar știi că sunt acolo, au fost mereu acolo și într-o zi vezi că cineva pur și simplu ia unul și-l bagă în buzunar. Păi, ce, tu ești mai fraier? Adică, ai fi putut și tu de atâtea ori să iei un porumbel pentru tine, dar n-ai făcut-o, poate că ți-era rușine. Te simți jecmănit, ca atunci când cineva vine și intră direct în biroul doctorului în timp ce tu aștepți cuminte să intri de o oră. Alții își rup spatele muncind ca să-și permită o dată pe lună un porumbel de la un restaurant vânătoresc cu afiliații incerte, și tipul ăsta cu bască vrea să-l primească așa, de pomană, ca un asistat aviar? Dar până când, dom’le?! Normal că o să faci scandal.

Editor: Iulia Roșu