Cum am ajuns la o degustare de colivă din București, după ce-am citit o postare pe Facebook

Cum am ajuns la o degustare de colivă din București, după ce-am citit o postare pe Facebook

Femeile şi colivele au ceva în comun: toate-s la fel.
11.9.16

Ca să fie clar de la început, coliva nu este inventată de români. O găsești la toate „evenimentele" dedicate răposaţilor creştin-ortodoxi din estul Europei, de la mama Rusie, până la bătrâna Grecie. Deci, când haleşti astfel de merinde, nu te gândi că românul face ceva de pomină. Maxim de pomană.

Când eram mic, am petrecut mult timp pe la ţară şi am mâncat destulă colivă la viaţa mea. Sigur știi că-n mediul rural, dogmele şi doctrinele religioase încă se respectă cu sfinţenie. Bunică-mea nu făcea excepţie. Avea grijă ca la fiecare milostenie pe care o făcea celor morţi să nu lipsească coliva. Asta, plus pomenile din sat la care mergeam ori slujbele duminicale de la biserică, unde eram „ales" să recit Crezul alături de popă.

Poate ai văzut c-a circulat zilele trecute, pe Facebook, mesajul ăsta:„Trebuie să fii nebun să te pui cu un popor al cărui desert preferat este coliva." Eh, fix aşa sună introducerea unei postări de la o firmă de pompe funebre din Bucureşti.

După care eşti invitat să deguşti gratuit, la sediul lor, sortimentul special cu care şi-o prepară. Dacă e să mă întrebi pe mine, e îndrăzneaţă abordarea lor.

Sincer, în primă fază m-am gândit că firma asta e vreo antenă satelit a McDonalds-ului. Ştii tu la ce mă refer. Poate un alt produs din gama „gusturi româneşti". Dar mi-am dat seama că m-am înşelat când n-am văzut urmă de Bobonete. Una peste alta, am mers la locul cu pricina să vedem dacă postarea e pe bune şi cum e atmosfera din înăuntru.

Citeşte şi: Întrebarea zilei: Cum ai vrea să mori?

„SE NUMEŞTE ŢEAPĂ NAŢI MAI LOAT ŢEAPĂ PÂNĂ ACUM?!"

Am ajuns acolo la fix şi a fost apreciată treaba asta. Nu, nu la fix de a mai prinde şi eu nişte ambrozie, ci la ora exactă a deschiderii. Adică la zece dimineaţa.

Evident, managerul şi angajaţii aşteptau nerăbdători să apară cetățeni care să le guste marfa. Am fost al doilea (fotograful mi-a luat-o înainte), dar măcar am terminat-o primul. Am mai zis, am mâncat multă colivă la viaţa mea. Ce-i drept, nici unul din noi n-a simţiţ gustul ăla special despre care se vorbea în anunţ. Știi de ce? Pentru că nu există. Pur şi simplu, coliva lor avea acelaşi gust ca oricare altă colivă. Oricum ai da-o, nu e ca şi cum ai inventa omleta.

Ca să fiu sincer, eu mi-am cam luat ţeapă aici, raportat la așteptările mele. Dar aia e, până la urmă. Mi-a trecut când mi-am amintit că există bărbaţi care plătesc bani grei pentru produsele afişate pe site-urile porno şi care-ţi promit mărirea penisului.

Ca să-mi satisfac curiozitatea, am întrebat conducerea care-i acel element aparte despre care se pomenea în postare. Răspunsul managerului a fost simplu:

„Este făcut aici, la noi, n-ar mai fi secret, dacă aş spune." Ok, mersi, i-am zis lui. În schimb, vocea interioară mă îndemna să-i transmit altceva: „Zi direct, omule: arpacaş şi grău. Ce atâta filosofie."

În fine. Una peste alta, aşa cum reţinut de la nişte cântăreţi contemporani, am tras concluzia că femeile şi colivele au ceva în comun: toate-s la fel.

LIKE-URILE ŞI SHARE-URILE NU CONTEAZĂ ÎN VIAȚA REALĂ

Cum spuneam, am ajuns primul la degustare. Surpinderea angajaţilor a fost că oamenii nu se prea înghesuiau să vină. De fapt, nu era nimeni. La un moment dat, managerul firmei i-a arătat unui tip viralizarea postării, unde a strâns sute şi like-uri şi share-uri. Se aştepta să vină măcar un sfert din ăia care au interacționat pe Facebook. Dar, raportul real a fost de 000,1 %.

Am stat acolo vreo două ore, însă nu cred că au venit mai mult de zece oameni. Asta cu tot cu angajaţii care-au gustat și ei. Hai să zic că se pun şi persoanele care veneau să se uite de-un sicriu şi, cu ocazia asta, li se şi oferea un păhărel de colivă. Dar, repet, au fost puţini.

Stai. Deodată, între o gură de colivă şi schimbat de vorbe, o maşină a frânat, ca Schumacher în vremurile lui de glorie, fix în faţa pompelor funebre. Băi, nu exagerez. Dar au parcat şi ieşit din maşină de parcă sunt de la Jandarmerie și au o intervenţie. Val-vârtej, aşa. Era vorba de două doamne de la un canal de televiziune cunoscut, care veniseră pentru acelaşi lucru ca şi noi.

După nici un minut, în care au spus că se aşteptau să vadă babe îngrămădindu-se, au plecat şi-au promis că se întorc. Adevărul e că nici eu nu înţelg cum naiba baba de la etajul şase n-a aflat de pe Facebook că va fi o degustare de colivă.

Ha, cât am stat eu acolo, tipele n-au mai apărut. În plus, nici măcar nu şi-au făcut treaba de jurnaliste, adică să guste produsul finit. Am aşa un feeling că-şi doreau ca subiect o bătaie între babe, dar cum nu l-au găsit, au tulit-o. Ce ţi-e şi cu presa românească.

Citeşte şi: Mi-am petrecut duminica în Biserica Metalistă a lui Hristos

DEGUSTAREA DE COLIVĂ A FOST UN SUCCES DOAR CA POANTĂ DE SPUS LA BERE

Serios, mie mi se pare tare ideea de marketing, în ciuda faptului că lumea nu s-a sinchisit să vină. Totuşi, era sâmbătă, poate că şi d-aia. Așa că duma s-a rezumat la o băşcălie pe internet şi nimic mai mult.

Pe de altă parte, hai să fim realişti. Suntem un popor foarte creştinopat, care crede în aşa-zisele icoane făcătoare de minuni. Dă-ţi seama că o grămadă de români au susținut cu tărie că o icoană cu chipul lui Arsenie Boca Loca a lăcrimat. Noi, ăştia ceilalţi, susţinem că doar a tăiat nişte ceapă înainte. Dacă nu te-ai convins, uite aici şi aici. Până şi pe Halloween, o banală sărbătoare comercială, mulți români au boală. Deci, practic, era imposibil ca românii să guste caterinca asta.

Oricum, mi-a plăcut e că au dat-o din dramă-n comedie. Adică ok, toţi dăm ortul popii, dar măcar să aibă ăia de ne îngroapă simţul umorului. Eu aş alege oricând firma asta în defavoarea alteia.

Concluzia finală rămâne că toată faza cu degustarea de colivă s-a rezumat la un share pe Facebook, câteva glumițe şi-un subiect de făcut caterincă la bere. E bine și așa.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre moarte:
Cum să-ți înscenezi propria moarte
Cum să-ți înscenezi propria moarte cu succes
11 chestii care fac moartea mai blândă