Tipul care tatuează deținuți și vedete

La ediția de anul acesta a târgului de artă Frieze, cunoscutul artist tatuator Scott Campbell a hotărât să tatueze oamenii gratis. Pentru proiectul lui, „Whole Glory", șase persoane norocoase pe zi au avut ocazia să-și bage brațul printr-o gaură și să-l lase pe Scott să-și facă de cap pe pielea lor fără să aibă idee ce desen le face.

Proiectul a atras o grămadă de atenție din partea presei, dar Scott e deja cunoscut pentru tatuajele lui pe deținuți și vedete și, printre fanii coniacului, pentru designul etichetei unui număr limitat de sticle Hennessy.

M-am întâlnit cu el în studioul lui din estul Londrei, Sang Bleu, ca să aflu cum e să tatuezi în închisori, cum e să le faci oamenilor tatuaje surpriză și cât de importante sunt tatuajele de căcat.

Londonezi care au participat la proiectul „Whole Glory"

VICE: O să te întreb ceva ce mi-am dorit mereu să-l întreb pe un artist tatuator: ce părere ai despre cerneala de tatuaj non-permanentă?
Scott Campbell: O să cred că există când o s-o văd cu ochii mei. La fiecare câțiva ani apare câte un articol despre nu știu ce descoperire revoluționară în domenuil tatuajelor temporare, dar n-am văzut niciodată un produs viabil.

Într-adevăr, există și o parte mai acră din mine care zice: Tatuajele temporare nu se pun, pentru că toată ideea e să te legi cu ele la cap pe viață. Tatuajele permanente sunt puternice tocmai datorită permanenței și mi se pare sănătos să ai tatuaje vechi și demodate. Toți facem greșeli în viață și nimeni nu se poate întoarce în timp să schimbe trecutul, dar când ai trecutul tatuat pe tine nu mai ai luxul să-l poți nega. Nu pot pretinde că am fost altcineva decât am fost, pentru că totul e scris pe mine.

Există vreo diferență când tatuezi deținuți într-o închisoare mexicană și când tatuezi vedete în New York?
Am tatuat motocicliști care aveau omoruri la activ și am tatuat-o pe Jennifer Aniston și am văzut că toți au un lucru în comun – sunt oameni și fac tot posibilul să se descurce cum pot. Clar sunt mai multe asemănări decât diferențe.

Cum a început proiectul în care ai făcut tatuaje prin închisori?
S-a întâmplat într-o perioadă în care erau o grămadă de emisiuni despre arta tatuării, care intrase în cultura pop. Mi-a fost greu să accept asta pentru că am iubit tatuajele toată viața și deodată au devenit ceva banal, la ordinea zilei. Am vrut să mă reconectez cu arta mea.

În închisori, tatuajele au un scop puternic și visceral. În închisori toți poartă uniforme și numere, așa că sunt omogenizați. Numai tatuajele te ajută să te diferențiezi de cei din jur. Așa că m-am simțit foarte bine să fac tatuaje cu un scop autentic pe lângă cel estetic.

Am înțeles că n-ai avut voie cu mașina de tatuat în închisoare și a trebuit să fii inventiv. S-a simțit asta și în designul tatuajelor tale?
Multe au avut-o ca subiect pe Santa Muerte, sfânta protectoare a criminalilor. Au mai fost multe despre familie. Am simțit că oamenii voiau să nu uite că există viață și în afara zidurilor închisorii. E ușor să te pierzi într-un loc ca ăla.

Ai tatuat și soldați pe front în Afganistan. Cum a fost?
Foarte interesant. Tatăl meu n-a făcut armata și părinții mei n-au crezut niciodată în război și am realizat abia în avion că nici măcar n-am idee de ce sunt oamenii ăia în Afganistan. Nu știam pentru ce luptă. M-am dus acolo pentru că mă interesa mediul emoțional. A fost foarte similar cu atmosfera din închisori, în sensul că multe tatuaje erau fie simboluri de camaraderie între soldați, fie tatuaje care îi conectau cu familia și casa.

Ai avut așteptări de la proiectul cu închisorile și cel de pe front? S-au potrivit cu realitatea?
Cel mai important lucru pe care l-am învățat de când tatuez e să nu judec. Nu trebuie să ai așteptări pentru că vor fi greșite. Cred că în Afganistan m-a surprins cât de mult m-am apropiat de oameni, pentru că aveau o cultură atât de diferită de lumea mea. Mai rar mă surprind alți oameni. Cel mai des sunt surprins de mine însumi.

Cred că deținuții s-au bucurat că o persoană din afară e atât de interesată de ei pentru că sunt tratați, de cele mai multe ori, ca niște animale. Cred că s-au simțit bine că cineva i-a privit în sfârșit ca pe niște oameni. Fiecare închisoare are câte un artist tatuator, așa că primul lucru pe care l-au făcut a fost să mă ducă la el. Am vorbit și am schimbat notițe.

Ai ținut legătura cu ei?
Puțin, prin corespondență. M-am împrietenit cu doi tipi care m-au plimbat pe-acolo; doi ani mai târziu, unul dintre ei a fost înjunghiat fatal în închisoare și celălalt a ucis vreo doi deținuți și a fost transferat în altă închisoare și am pierdut legătura. Viața în închisoare nu e prea stabilă.

La târgul de artă Frieze le-ai făcut oamenilor tatuaje surpriză printr-o gaură în perete. De ce-ți place să lucrezi cu limitări?
Proiectul Whole Glory a apărut pentru că pictez și sculptez mult. Evident că pe pânză ai libertate totală, dar în cazul tatuajelor, pânza are o opinie și trebuie să-i ceri permisiunea ca să faci ceva. Așa că am găsit un mod de a-mi îndeplini fantezia: „Cum ar fi să tatuez cu aceeași libertate cu care pictez pe pânză? "

A fost un experiment super cool. L-am început din curiozitate, dar simt că am învățat din el multe despre natura umană. La început am crezut că peretele va elimina din presiune, dar de fapt a pus și mai multă presiune pe mine – să lucrez cât mai sincer.

În New York, am tatuat între douăzeci și 25 de persoane, iar la final am organizat o cină la care i-am invitat pe toți ca să-i cunosc. A fost amuzant, pentru că fiecare dintre ei m-a tras deoparte să-mi mulțumească pentru că i-am făcut cel mai mișto tatuaj. Toți ziceau: „Doamne, cum m-ai citit! Mi se potrivește ca o mănușă!" A fost ca atunci când citești horoscopul și ți se pare că totul ți se potrivește. Dar așa erai dinainte să-l citești sau acum ești așa pentru că l-ai citit?

Există tatuaje proaste?
Îmi plac foarte mult tatuajele improvizate, făcute acasă cu acul de cusut. Mi se par relevante în prezent și cred că au devenit un mod de comunicare. Mulți artiști tatuatori le disprețuiesc, dar mie mi se par tari pentru că sunt spotane și sincere și le poate face oricine fără echipament profesionist.

Fă-ți tatuaje de căcat – tatuaje sincere. Nu contează estetica. Cea mai mare greșeală a oamenilor care-și fac primul tatuaj e că îi dau prea multă importanță. Simt că trebuie să-și facă un simbol care să le rezume toată identitatea. Dacă regreți un tatuaj de acum zece ani, însemană că regreți persoana care erai acum zece ani. Nu da vina pe tatuaj.

Mersi, Scott.

@bijubelinky

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre tatuaje pe VICE:
De ce nu ar trebui să-ți faci vreodată tatuaje cu trupe sau artiști din România
Enciclopedia tatuajelor rusești din închisoare
Ce fețe au oamenii când își fac tatuaje
De ce-și fac oamenii tatuaje de prost gust