Halima Olalemi are cele mai mișto amintiri. Cu ajutorul proiectului @adarchives, graphic designerul originar din Nigeria, care stă în Londra acum, a publicat arhiva ei imensă de reclame vintage pe Instagram și Tumblr. Din reviste ca i-D, Sleazenation și The Face, paginile astea sunt extrem de rare, relicve ale unui trecut uitat. Ceea ce a început ca proiectul personal al Halimei, a devenit rapid o serie artistică, după ce Superimpose Studio din estul Londrei i-a oferit ajutor din punct de vedere curatorial. Acum, după ce s-a strâns colecția asta serioasă, Halima caută căi prin care să ducă proiectul și mai departe - indiferent că-i vorba de un album sau de o galerie. Mai jos am vorbit cu absolventa de la Colegiul de Comunicare din Londra despre reviste, reclame și importanța păstrării trecutului.
Publicitate
Din The Face, ianuarie 1990
Care e povestea din spatele Arhivei de Reclame?
Am început să postez reclamele din colecția mea personală de reviste care zăcea în hard drive-ul meu. Inițial le puneam doar pe social media ca să le vadă prietenii mei, dar am observat că sunt încă destul de relevante, așa că am început să strâng și mai multe din diferite reviste. Când am început colaborarea cu Superimpose Studio din Londra de est, scopul proiectului s-a schimbat; Toby și Oliie au vrut să-și prezinte interesele lor ca studio prin colecția din The Face.De unde ți-a venit interesul față de reclamele astea vintage?
A început când studiam la Colegiul de Comunicare din Londra, la un curs în care analizam tipologiile și publicitatea. Îmi plăceau mult tipografia și layout-ul semnelor din reclamele vintage, așa că m-am apucat să colecționez genul ăla de reclame. În cele din urmă am trecut la modă.
Am început să postez reclamele din colecția mea personală de reviste care zăcea în hard drive-ul meu. Inițial le puneam doar pe social media ca să le vadă prietenii mei, dar am observat că sunt încă destul de relevante, așa că am început să strâng și mai multe din diferite reviste. Când am început colaborarea cu Superimpose Studio din Londra de est, scopul proiectului s-a schimbat; Toby și Oliie au vrut să-și prezinte interesele lor ca studio prin colecția din The Face.De unde ți-a venit interesul față de reclamele astea vintage?
A început când studiam la Colegiul de Comunicare din Londra, la un curs în care analizam tipologiile și publicitatea. Îmi plăceau mult tipografia și layout-ul semnelor din reclamele vintage, așa că m-am apucat să colecționez genul ăla de reclame. În cele din urmă am trecut la modă.
Din The Face, iulie 1993
Ce-ți place cel mai mult la reclamele astea?
E ca și cum ai deschide o capsulă a timpului. Încerc să descopăr cine le-a făcut, cum au fost primite când au apărut, dacă sunt parte dintr-o serie. Îmi place să le găsesc pe unele care au o poveste, pentru că așa înțelegi cum era gândită campania.Unde găsești cele mai multe reclame?
Mai întâi am avut ca sursă arhiva personală de reviste în print - Sleazenation, The Face, i-D - îmi cam place să strâng chestii și d-aia am reușit să le păstrez în toți anii ăștia. Partea de arhivare a început odată cu munca mea la Superimpose Studio; vreau să le prezint interesele și inspirația ca studio prin reclamele pe care le pun pe Instagram. În cele din urmă, vreau Ad Archives să devină ceva nostalgic, dar poate fi folosit și ca bibliotecă vizuală.
E ca și cum ai deschide o capsulă a timpului. Încerc să descopăr cine le-a făcut, cum au fost primite când au apărut, dacă sunt parte dintr-o serie. Îmi place să le găsesc pe unele care au o poveste, pentru că așa înțelegi cum era gândită campania.Unde găsești cele mai multe reclame?
Mai întâi am avut ca sursă arhiva personală de reviste în print - Sleazenation, The Face, i-D - îmi cam place să strâng chestii și d-aia am reușit să le păstrez în toți anii ăștia. Partea de arhivare a început odată cu munca mea la Superimpose Studio; vreau să le prezint interesele și inspirația ca studio prin reclamele pe care le pun pe Instagram. În cele din urmă, vreau Ad Archives să devină ceva nostalgic, dar poate fi folosit și ca bibliotecă vizuală.
Publicitate
Cum ți se par reclamele din ziua de azi?
Cred că depinde de tipul de consumator care ești. Mi se pare că-n ziua de azi poți să duci mai departe îndemnul unei reclame sau să o privești ca pe marketing, ceea ce și e. Ca designer, îmi plac reclamele care forțează limitele creativității. Când lucram în trecut la proiectul ăsta, nu mă așteptam să găsesc atât de multe concepte vizuale puternice, dar uite că am dat de așa ceva și m-au făcut să le țin minte și să le apreciez mult mai mult decât o face publicitatea în ziua de azi.
Cred că depinde de tipul de consumator care ești. Mi se pare că-n ziua de azi poți să duci mai departe îndemnul unei reclame sau să o privești ca pe marketing, ceea ce și e. Ca designer, îmi plac reclamele care forțează limitele creativității. Când lucram în trecut la proiectul ăsta, nu mă așteptam să găsesc atât de multe concepte vizuale puternice, dar uite că am dat de așa ceva și m-au făcut să le țin minte și să le apreciez mult mai mult decât o face publicitatea în ziua de azi.
Din The Face, februarie 1993
De ce crezi că social media a creat nevoia asta după nostalgie?
A existat mereu o nevoie de nostalgie, chiar dacă se întâmpla pe Bebo, Piczo, Myspace, etc. Cred că Instagram ți-a ușurat modul prin care poți crea un perete de imagini care reflectă o anumită perioadă și munca din prezent; deci nu cred că social media a creat-o, ci i-a oferit spațiul ca să crească.Dacă n-ai fi colecționat reclame vintage, ce ai fi colecționat?
Îmi place de regulă să strâng lucruri, deci colecționez o groază de chestii. Am colecții de bilete de tren, postere, liste cu melodii de la concerte și, preferatele mele, edițiile vintage de la Exotique Magazine, o revistă veche de fetișuri.
Sper să obțin finanțare de la un consiliu de artă ca să cumpăr un scanner de calitate superioară - în prezent scanez la Biblioteca Peckham. Trebuie să verific legile pentru copyright ca să văd cât de departe pot să duc proiectul ăsta. Mi-ar plăcea să-l transform într-un album sau într-o bibliotecă online pentru reclame. Vorbesc și cu câțiva oameni care au creat reclamele, deci are mult potențial să crească.
A existat mereu o nevoie de nostalgie, chiar dacă se întâmpla pe Bebo, Piczo, Myspace, etc. Cred că Instagram ți-a ușurat modul prin care poți crea un perete de imagini care reflectă o anumită perioadă și munca din prezent; deci nu cred că social media a creat-o, ci i-a oferit spațiul ca să crească.Dacă n-ai fi colecționat reclame vintage, ce ai fi colecționat?
Îmi place de regulă să strâng lucruri, deci colecționez o groază de chestii. Am colecții de bilete de tren, postere, liste cu melodii de la concerte și, preferatele mele, edițiile vintage de la Exotique Magazine, o revistă veche de fetișuri.
Ce urmează să faci?Citește și Videoclipurile româneşti sunt pline de cele mai vizibile reclame ascunse
Sper să obțin finanțare de la un consiliu de artă ca să cumpăr un scanner de calitate superioară - în prezent scanez la Biblioteca Peckham. Trebuie să verific legile pentru copyright ca să văd cât de departe pot să duc proiectul ăsta. Mi-ar plăcea să-l transform într-un album sau într-o bibliotecă online pentru reclame. Vorbesc și cu câțiva oameni care au creat reclamele, deci are mult potențial să crească.
Publicitate
Urmărește VICE pe FacebookMai citește și despre alte reclame:
Reclamele la produse de slăbit, din România, funcționează pentru că te fac să vomiți
10 televiziuni locale din România, care-s mai amuzante ca orice show de stand-up
Cele mai tâmpite reclame românești de angajat fete pentru videochat, de pe tot internetul
Reclamele la produse de slăbit, din România, funcționează pentru că te fac să vomiți
10 televiziuni locale din România, care-s mai amuzante ca orice show de stand-up
Cele mai tâmpite reclame românești de angajat fete pentru videochat, de pe tot internetul