Publicitate
Chestii

Ce impact are viața de freelancer asupra sănătății mintale

O mare parte dintre freelanceri suferă de probleme mintale sau psihologice.

de Frankie Mullin
06 Iunie 2016, 11:36am

Imagine: Dan Evans

Poate că fluctuațiile sănătății tale mintale nu te definesc, dar îți au un impact puternic asupra vieții tale. Iar munca, în special, insistentă și inflexibilă, e strâns legată de sănătatea ta mintală.

Eu am plecat de acasă și am început să lucrez la 17 ani, după ce avusesem deja probleme cu sănătatea mintală. Sigur există o legătură între asta, cei 15 ani în care mi-am administrat singur pastile necontrolat și faptul că, până la 26 de ani, nu mi-am putut pune, negru pe alb, în CV, niciuna dintre sursele de venit. După asta, am lucrat full time într-un bar timp de câțiva ani. Abia la treizeci de ani am îndrăznit să încep o carieră în jurnalism.

De atunci, după ce am renunțat la consumul zilnic de alcool și droguri și am început să le consum recreațional, mi-am crescut regulat doza de antidepresive, în încercarea de a păstra un echilibru între sănătatea mintală și munca prin care îmi câștig existența. Am lucrat aproape patru ani într-un birou, dar mi s-a părut greu – nu mai dormeam și mă simțeam deprimat – așa că am hotărât să lucrez în regim de freelance.

Astfel, m-am alăturat multor alți oameni care au hotărât că flexibilitatea și independența unui job freelance e cea mai bună opțiune pentru sănătatea mintală. Și de multe ori chiar este. Pentru mine, stresul deadline-urilor și jonglatul cu mai multe proiecte pălește în comparație cu faptul că sunt nevoit să interacționez cu alte persoane când sunt anxios sau deprimat.

Problema este că acest stil de viață necesită încredere în tine și disciplină. Dacă nu ești atent, totul se năruie. Am trecut prin perioade nasoale; m-am simțit prea de căcat ca să pot scrie. La fel ca majoritatea persoanelor pe care le cunosc, nu am economii, așa că trebuie să muncesc non-stop ca să-mi pot plăti chiria. Am stat patru luni la un prieten până m-am pus pe picioare și am putut să muncesc din nou."

În 2016, Marea Britanie are un număr record de angajați în regim freelance. Aproximativ 4,6 milioane de persoane – cam 15 procente din forța de muncă – lucrează pentru ele în regim freelance. Două treimi dintre joburile noi din Marea Britanie apărute în ultimii ani le aparțin oamenilor care lucrează în regim independent.

Să fie oare o nouă lume a antreprenorilor entuziaști care își construiesc mici imperii de la masa din bucătărie? Nu tocmai. Institutul pentru Muncă și Dezvoltare i-a descris pe noii freelanceri drept niște „oameni buni la toate, disperați să evite șomajul".

Conform TUC, „Regimul freelance pare să fie un factor cheie în trecerea economiei britanice spre muncă prost plătită". Aproximativ jumătate dintre freelancerii din Marea Britanie sunt plătiți prost, în comparație cu o cincime dintre angajații obișnuiți (22 de procente).

Având în vedere că există o criză tot mai mare a sănătății mintale și că sărăcia are un impact direct asupra sănătății mintale, e inevitabil ca aceste două linii în creștere în grafic – regimul de lucru freelance și sănătatea mintală – să se intersecteze.

Charlie, 41 de ani, a zis că, pentru ea, munca și sănătatea mintală sunt strâns legate una de alta.

Am absolvit facultatea și nu am găsit niciun job în domeniul meu, a zis ea. Mi-am găsit joburi pasagere, care nu-mi ofereau stabilitate financiară, așa că am ajuns anxioasă și deprimată. Această spirală a tristeții a continuat pe o perioadă de trei ani, până când am cedat nervos și am încercat să mă sinucid."

Între timp, autoritățile locale au trimis pe capul ei recuperatorii, ca să preia din casa ei bunuri echivalente cu valoarea taxelor pe care nu le plătise. Am început să mă gândesc din nou la sinucidere, a zis Charlie. Până la urmă, a cerut ajutor unei organizații caritabile, care a ajutat-o să ceară ajutor de la stat.

Kate, 28 de ani, locuiește în Essex și e babysitter de câini în regim de freelance. De curând, a devenit tot mai deprimată și anxioasă.

Am reușit să continui să lucrez doar cu clienții fideli, a zis Kate. „Dar a trebuit să renunț la un curs part-time și n-am reușit să înființez o nouă afacere sau să obțin o promovare. Cred că reputația mea a avut de suferit, pentru că nu mai am timp de oameni. Simt că jonglez cu prea multe și nu mai fac față."

În prezent, Kate așteaptă ajutor de la serviciul local de consiliere.

Citește și: De ce o să fie oribil primul tău loc de muncă în corporație din România

Andy, 27 de ani, își înființase propria afacere – un magazin – când sănătatea mintală i s-a degradat foarte tare. „Am avut trei luni în care n-am putut face nimic, a zis el. Nu mă puteam gândi, nu mă puteam concentra, simțeam că viața mea e o mare pierdere de timp. A trebuit să împrumut bani ca să plătesc facturile și am rămas cu datorii imense."

Alte persoane cu care am vorbit aveau povești similare. O terapeută din sud-vest a fost obligată să locuiască din nou cu fostul ei soț din cauză că depresia nu i-a mai permis să muncească și să se întrețină. Un pictor și decorator din Londra mi-a povestit și el cât de greu se chinuie să supraviețuiască.

Oamenii au păreri împărțite despre rezultatele lor. Andy a început să facă box pentru amatori, ceea ce l-a ajutat să-și repare condiția fizică și pe cea mintală. Charlie a zis că sănătatea mintală i s-a îmbunătățit în ultimii cinci ani, dar simte frustrarea că nu are o carieră.

Organizația caritabilă Mind, specializată în sănătatea mintală, e conștientă de această problemă. „Știm că banii sunt conectați cu sănătatea mintală", a zis Emma Mamo, directoarea organizației. „Dacă ți-ai înființat propria afacere, vei avea probleme cu banii până te pui pe picioare. Iar dacă ești freelancer, e greu să-ți găsești stabilitatea."

Mamo sugerează că primul pas e să fii atent la tine: să faci un efort să-ți programezi perioade de relaxare, să nu muncești peste program, să rezolvi sarcinile pe rând. Să mergi la terapeut dacă simți că nu mai faci față.

În Londra, Carmen D 'Cruz, 30 de ani, a înființat un atelier în care ajută oamenii să se organizeze când sunt deprimați sau anxioși. Soluția, spune ea, e „să ții minte că nu ești obligat să faci totul: Lasă baltă obligațiile false și țelurile inutile. Când nu mai poți, cere ajutorul prietenilor și familiei."

Citește și: Cum să fii corporatist în România, la 20 de ani

Dar oare chiar trebuie să fie munca independentă plătită atât de prost? Cooperativele din Marea Britanie au zis că e nevoie ca sindicatele, cooperativele și organizațiile „să formeze instituții care să unească freelancerii." În Danemarca, Olanda, Germania și Spania există deja astfel de mișcări sindicaliste pentru freelanceri.

Tim Dawson, președintele Uniunii Naționale a Jurnaliștilor (UNJ), a zis: „Din experiența mea, o mare parte dintre freelanceri suferă de probleme mintale sau psihologice [...] Toate ramurile UNJ au c âte un director care ar trebuie să ofere ajutor și consiliere în mod discret. Aceștia pot oferi acces la organizația caritabilă UNJ, NUJ Extra, care ajută în fiecare an mulți jurnaliști cu probleme financiare."

Numărul freelancerilor e în creștere; E timpul să creăm noi structuri prin care să-i susținem, ca să-și poată plăti chiria, să respecte deadline-urile și să evite, pe cât posibil, să-și piardă mințile.

@frankiemullin

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre locul de muncă pe VICE:
Șomeri și fericiți: Oamenii care au renunțat la job ca să trăiască din ajutoare de șomaj
Crezi că ai un job de căcat? Să vezi cum e într-un depozit Amazon
Avantajele și dezavantajele unui job de vară, în România