Cum a fost ziua de 1 mai în Cuba

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Cum a fost ziua de 1 mai în Cuba

În Cuba, 1 mai are un aer festiv, cu vuvuzele și trupe de salsa care umplu străzile Havanei până pe șapte mai.

Drepturile angajatului sunt pe cale de dispariție. Ziua de 1 mai a devenit mai mult despre poze pe Facebook cu „primul grătar al verii" decât despre un pumn ridicat în aer pentru solidaritatea cu proletariatul sau cu aruncatul de pietre într-o clădire. Dar în Cuba, 1 mai are un aer festiv, cu vuvuzele și trupe de salsa care umplu străzile Havanei până pe șapte mai.

Am fost acolo anul ăsta și am urmărit cum mii de oameni s-au strâns pentru ocazia asta care a luat cu asalt întreaga planetă într-o formă sau alta încă de la sfârșitul secolului al 19-lea. În ziua asta, delegați ai armatei Cubei și multe din corporațiile statului sunt aici: muncitori în agricultură, cadeți, o trupă din Parque Zoológico Nacional.

Publicitate

Miguel, un ospătar în vârstă de 40 de ani, mi-a zis că vine aici în fiecare an nu doar ca să-și arate sprijinul pentru țara sa, ci pentru că e și o cale prin care să se întâlnească și cu vechi prieteni - când toată lumea s-a oprit din râs, am realizat că-s singura persoană care vorbește. Imnul național al Cubei se auzea din boxe și i-a făcut pe toți să tacă mâlc. Prins pe nepregătite, mi-am dat jos șapca de baseball din cap într-un gest neîndemânatic de respect. „La Bayamesa" s-a terminat, iar în fața noastră a început un marș.

După ce m-am strecurat între două coloane de demonstranți care se întindeau pe bulevarul Paseo în cartierul Vedado, a devenit clar că dacă ar trebui să-ți imaginezi cum s-ar sărbători pe sine o insulă socialistă mândră, din Caraibe, ar arăta exact așa. Nu există niciun fel de emoție falsă și servilitate ca-n Coreea de Nord - e, chiar dacă va suna a clișeu, o fiesta. Un polițist cam pe la 50 de ani de lângă mine fuma o țigară în timp ce făcea doi pași pe ritm de salsa. O trupă de tineri recruți se mișca repede printre două steaguri ca niște lasouri de rodeo.

Desigur că toate țările vor să se prezinte cât mai bine și să lustruiască puțin adevărurile care nu le convin. Un bărbat ca Miguel, care are un loc de muncă de bază în Cuba, se poate aștepta să aducă acasă cam 20 de lire pe lună. Da, sistemul medical, educația și locuințele sunt gratuite și multe activități distractive sunt subvenționate la greu, dar astea sunt un mizilic când o pereche de pantofi poate costa cât jumătate din pachetul salarial. Sărăcia se strecoară în unele colțuri ale țării fără să fie împiedicată de o presă liberă dispusă să o critice.

Publicitate

Pentru mai mult de un an, observatorii au decis ca relațiile dintre Cuba, SUA și restul lumii vor prevesti moartea experimentului radical al insulei. Fidel Castro nu pare să fie de acord. Da, fratele său președinte Raul și alți nobili ai țării au clarificat că orice schimbare va alea loc va fi analizată cu atenție și nu va altera societatea.

Țara asta de 11 milioane de oameni are încă mai mulți credincioși care merg duminica la biserică decât sectorul privat de angajați (patru sute de mii). Reformele le-au oferit mai mult spațiu afacerilor, dar revoluția lui Fidel și a prietenilor e mai reală ca niciodată. Desigur, ca să vezi viitorul oricărei țări, trebuie să fii atent la ce vor tinerii. În prezent, pare ca și cum tinerii din Cuba nu sunt deranjați de creșterea înceată a accesului la internet și a prețurilor prea mari ale produselor străine de import.

Am părăsit Plaza de la Revolución după ce câteva sute de adolescenți încadrați de fața lui Che Guevara și-au terminat reprezentația și cântau „Viva Fidel, viva la revolución, vive el socialismo". E 10 AM și soarele a început să ardă îngrozitor. Pe stradă, l-am întrebat pe cadetul de 16 ani Augustine dacă-i pot face o fotografie în khakis, beretă și ochelari. Cum i s-a părut ziua? „A fost incredibilă; te face să te simți puternic."

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre 1 mai:
Cum era să petreci de 1 mai în Vamă și la Costinești, prin anii 2000
Mi-am petrecut 1 Mai-ul și Paștele cu ultimii lipoveni din Delta Dunării
O scurtă analiză sociologică a mâncatului de mici și râgâitului de bere pe malul drumului de 1 Mai

Publicitate