Să fii angajat într-un cazino nu-i un lucru tocmai simplu. La prima vedere, eu aș fi zis că asta-i o muncă super heirupistă, dar am aflat de la niște cunoștințe că nu-i chiar așa. De fapt, e musai să ai o mare putere de concentrare, să fii tot timpul pe fază când ești în tura ta, să ai viteză de reacție și, pe deasupra, dacă e cazul, să le mai arunci clienților câte-un zâmbet care să pară cât de cât sincer.

La fel de adevărat e că ai parte și de multă aventură, pentru că-n cazino calcă tot soiul de oameni. Aici îi întâlnești pe toți, de la vicioși tiltați de mirajul unui pot consistent ori milionari excentrici, până la pensionari care-și pariază pensia pe-o culoare, la ruletă, sau puștani care vin să joace câteva zeci de lei, cu gândul să bea și să mănânce pe săturate. Iar unii dintre ei reacționează aiurea rău în anumite momente, mai ales după ce-au pierdut o pălărie de bani.

Șase angajați din cazinouri mi-au povestit cele mai tari peripeții pe care le-au văzut de când lucrează în industria jocurilor de noroc. La unele din ele m-am distrat teribil.

În cazino, întâlnești oameni care au o sumedenie de superstiții ciudate. Spre exemplu, ăia mai puțin săriți de pe fix plasează pariurile la ruletă doar cu mâna stângă sau doar cu cea dreaptă. Alții înjură tot timpul, și-mi place mie să cred că și asta e o superstiție. L-am văzut pe unul care punea sare în scrumieră de fiecare dată când dealerul învârtea bila, ca să țină departe spiritele rele.

Dar cea mai oribilă superstiție mi-a fost dat s-o văd pe vremea când lucram ca ospătăriță, într-un cazino din București. Era un tip care juca la ruletă pe mulți bani și mi-a făcut semn că vrea să mănânce ceva, dar neapărat după ce bila încetează să se mai învârtă, că altfel are ghinion. M-am conformat și i-am adus comanda după. L-am întrebat, apoi, dacă vrea și ceva de băut, dar n-am apucat să termin ce aveam de zis, că a început spinul și tipul și-a băgat repede mâna-n pantaloni, la penis.

Am rămas mască. Am crezut că am înnebunit eu, dar m-am uitat în jur și toată lumea observase chestia asta. Nu aveam vedenii. Și asta era tot o superstiție. De fiecare dată când bila se rotea, omul își băga mâna dreaptă-n chiloți și se juca cu scula. Ca să cheme norocul. N-avea nicio problemă să mănânce după aia cu aceeași mână, fără să meargă înainte la baie sau măcar să se șteargă cu un șervețel umed. Tocmai de asta, managera noastră îi sfătuise pe toți dealerii să ia tipsul de la tip pe-o tavă, ca să nu-i atingă mâna sau chips-urile. (Maria, 27 de ani)

Ca „Eye in the Sky" (n.r: monitorizare video), văd foarte multe chestii pe care ceilalți nu au cum să le observe. Dar cea mai tare fază a fost pe vremea când lucram într-un cazino din Kenya, la Nairobi. A venit un client la ruletă și a jucat două duzine din numere (în total, sunt trei duzine la ruletă). Deci, două treimi din ruletă. Dealerul a învârtit bila, care s-a oprit în a treia duzină, exact acolo unde omul nu pariase nimic. Când a văzut c-a pierdut tot, tipul s-a panicat grav. A luat banii de pe masă și a rupt-o la fugă. Băiatul de la securitate s-a dus după el și l-a prins. Când a văzut că nu mai are pe unde fugi, clientul și-a băgat cele două bancnote în gură, ca să nu dea banii înapoi.

După asta, a mai venit un tip de la securitate. Cei doi i-au făcut un placaj care i-ar face invidioși și pe cei mai rudimentari fundași centrali, și-au încercat să-i deschidă gura, ca să-i ia bancnotele înapoi. În cele din urmă, băieții au reușit. Au scos bancnotele și le-au adus așa, mototolite și pline de flegmă, pe masa de la ruletă. Dealerul a chemat-o pe femeia de serviciu, iar asta a venit cu un ventilator. Au uscat bancnotele alea, le-au îndreptat frumos și le-au băgat în masă, ca drop. (Adrian, 30 de ani)

Lucram la recepție, într-un cazino bucureștean. Într-o dimineață, pe la ora opt, ne trezim cu un individ masiv, de aproape doi metri, cu burta cât casa și pus pe scandal. Avea părul creț și vâlvoi și-o privire smintită, de om tiltat. După ce s-a înregistrat, am observat că figura pe listă cu linie galbenă, adică fie joacă bani mulți, fie e agresiv sau are tendința să trișeze. Dar avea voie să joace, cu condiția să anunț securitatea înainte. Așa că l-am lăsat să intre. Omul juca super mulți bani și de asta risca puțin. Lăsa doar câteva numere neacoperite, în rest paria puternic pe toate celelalte. După nici cinci minute, a început să țipe, să ia scrumierele de metal și să le arunce înspre dealeri.

Apoi, s-a mutat la masa în euro, cu aceeași schemă, jucând aproape toate numerele. A stat ceva acolo, a câștigat, după care s-a schimbat dealerul. A venit un băiat micuț, cu ochelari, care i-a dat un număr prost, iar tipul a pierdut cam tot ce câștigase. În timpul ăsta, eu am dat să intru în sală pentru a-i da niște rapoarte șefului de tură. În fața mea era un bodyguard care ținea ușa de la staff deschisă, iar managerul striga disperat către dealerul mic de statură: „Fugi, bă!". L-am văzut pe ăsta mic cum alerga îngrozit, a intrat pe ușa de la staff și nici aici nu s-a oprit, s-a dus până-n bucătărie de frică. După el, fugeau inspectorul și ospătărița din tura de dimineață, care s-au adăpostit și ei la bucătărie. Ce se întâmplase: tipul ăsta se enervase atât de tare că i-a picat un număr prost, încât a scos plasticul de pe marginea roții (ceva în formă de L, de vreo 60 cm înălțime și 40 lățime, greu de câteva kile) și striga că-i omoară pe toți.

Băieții de la pază au intervenit destul de repede și l-au scos afară. A ajuns iar la recepție, implorându-ne să-l lăsăm să joace, că o să fie cuminte și n-o să mai arunce cu nimic. Ne-a spus că el nu-i băiat rău de fel, dar că nu se poate controla când joacă. (Manuela, 30 de ani)

În 2009, era mare agitație la deschiderea unui cazino, în București. Eu aveam ceva experiență ca dealer la ruletă, așa că managerul se baza mult pe mine în noaptea aia. După cinci minute, apar trei turci la masă și-mi dau câteva mii de euro să îi schimb în chips-uri de joc. Când am văzut banii, m-am pierdut un pic. În fine, am schimbat banii și am dat să pregătesc primul spin. Nu știu exact cum mi-a tremurat mâna, că bila a ajuns cumva tocmai pe sub ușa de la bucătărie. Am transpirat de emoție, am zâmbit crispat și mi-am cerut scuze. La fel și inspectorul meu, care era trup și suflet lângă mine, să mă-ncurajeze. Ospătarul ne-a adus bila și am dat s-o mai învârt o dată.

De data asta, a aterizat fix la picioarele toboșarului de pe scenă. „La dracu'!", mi-am zis. Turcii deja se uitau ciudat la mine, iar eu mi-am pus mâinile la ochi. Unul dintre ei m-a întrebat dacă-s începătoare, iar eu i-am răspuns că dimpotrivă, am experiență, dar că m-am dat cu cremă pe mâini. Ca să mă scot. Au râs toți trei și m-am mai liniștit. Între timp, revine bila de la baterist. Deja jumătate din cazino se uita fix la mine, ca la întrecerile sportive. „Oare ce-o să facă acum?". Iau bila și mai încerc un spin. Nu mi-a ieșit nici a treia oară; bila a aterizat fix în paharul de whiskey al clientului. Așa a fost să fie. Am așteptat ziua lansării cinci luni și n-am reușit să dau un spin corect în seara aceea. (Aniela, 26 de ani)

Eram crupier într-un cazino din București și aveam la ruletă un client care pierduse vreo 50 de mii de euro în seara aia. Omul era treaz, nu băuse și nu consumase nimic dubios, dar începuse să vorbească cu băieții de la camere, prin camerele de supraveghere. Se uita la ele și înjura încontinuu, în ultimul hal, spunând ceva de genul: „Aveți magnet la bilă, așa-i? Eu vorbesc cu voi și voi vă distrați acum, nu?". A observat că se-nvârt camerele alea de supraveghere, lucru care i s-a părut extrem de suspect și i-a amplificat paranoia: „Aha, acum vă uitați după mine. Mă urmăriți! Mi-ați luat banii și râdeți acolo, nu? D-aia mișcați voi camerele, ca să mă enervați pe mine și să pierd aici, să-mi luați și mai mulți bani!".

Și-atunci a apucat una din scrumierele de pe masă și-a aruncat-o în direcția camerei. Normal, au venit bodyguarzii să-l scoată afară și-au râs toți angajații din cazino de pățania asta. Inclusiv băieții de la camere. (Cristi, 34 de ani)

Am lucrat multă vreme în surveillance, în cazinouri de pe vasele de croazieră. Era devreme, pe la șase dimineața și-n cazino era o singură tanti care juca de zor la sloturi. O americancă. De obicei, în cazino e câte-un slot attendant care se plimbă printre aparate și asistă clienții. Dar fiind la prima oră și doar o persoană care juca, omul completa niște rapoarte. Tanti era pe plus cu vreo două mii de dolari. Voia să meargă la baie, dar îi era teamă să plece de lângă slot, ca să n-o fure cineva. Îți dai seama că nu se punea așa problema, totul e monitorizat, dar unii jucători sunt mai paranoici, n-ai ce să le faci.

Așa că, în loc să se ducă la toaletă ori măcar să-l cheme pe attendant, a mers pe partea cealaltă a sloturilor, adică pe rândul următor de aparate. Și-a dat pantalonii jos chiar acolo și și-a făcut liniștită treaba. După care a mers înapoi la slotul la care juca, la doi metri de propriul rahat, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Când a venit slot attendant-ul să vadă ce se mai întâmplă, a mirosit ceva. S-a dus să vadă ce e și-a întrebat-o pe tipă dacă știe ce s-a întâmplat. Asta a mințit și-a zis că parcă a văzut pe cineva trecând pe acolo.

Mă rog, ne-am uitat pe video și chiar eu i-am făcut raportul tipei. A fost ciudat, că nu puteam să scriu „shit", ci trebuia să completez acolo „excrements" și „fecal matters". Apoi, s-au dus cei de la securitate la ea în cameră, să-i ceară socoteală. Tipa era cu un bărbat. Când a auzit ăsta ce-a făcut femeia lui, a cerut să se mute singur în cameră. (Cosmin, 27 de ani)

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește și alte povești
Poveștile românilor cu autostopul, de la șoferi libidinoși, la criminali internaționali
Poveștile ciudate ale artiștilor români: sechestrați de o profesoară, sex pe scenă și om strivit de camion
Poveștile tragicomice din blocurile românești sunt mai tari decât alea din filmele lui Mungiu