​Fă cunoștință cu colonelul care se ocupă de stoparea propagandei rusești

Marele ducat al Lituaniei era, pe vremuri, puternic și vast. Format în secolul XIII, a devenit cel mai mare stat din Europa, după ce Vytautas cel Mare a învins armata cavalerilor teutoni în 1410.

Totuși, astăzi, ideologii Kremlinului argumentează că imperiul lituanian a fost, de fapt, bielorus, în tot acest timp – și că Belarusul, un aliat apropiat al Rusiei, e moștenitorul fostului mare ducat.

Această teorie îi înfurie pe mulți lituanieni – inclusiv pe cei din echipa militară STRATCOM, care se ocupă de contracararea propagandei rusești în țară. „Evul Mediu e o chestiune foarte importantă și sensibilă în acest caz", mi-a zis un colonel care conduce echipa din Vilnius. „Academicienii susținuți de Rusia inventează adevăruri despre cum slavii au creat statul lituanian… Încearcă să creeze un grup de tineri care vor termina liceul… și apoi, dacă Lituania e invadată, o să spună că nu e vorba de ocupație, ci de recucerire, la fel ca în cazul Ucrainei."

De curând, într-o luni, l-am vizitat pe Colonel la biroul lui din clădirea Ministerului Apărării, în centrul orașului Vilnius, care a servit pe vremuri drept școală pentru călugării iezuiți. Înăuntru, biroul îi era plin de cărți îngălbenite – volume cu balade militare vechi, caricaturi poloneze despre Evul Mediu și tomuri imense despre istoria propagandei ruse. Colonelul m-a întâmpinat îmbrăcat în uniformă militară regală. Mi-a zis că e bucuros că am venit și că cineva din afara regiunii Baltice e interesat de subiect.

Câmpul de luptă se transformă, a început el și mi-a înmânat o apă minerală, după care ne-am așezat în fața unui laptop. Pe ecran era primul slide dintr-o prezentare PowerPoint cu litere majuscule: „SCOPUL DORIT DE INAMIC: ÎNFRÂNGEREA REZISTENȚEI!"

Bătălia din Trafalgar din 1805 a arătat că un război se poate câștiga pe mare, a zis el. Astăzi, a continuat colonelul, Lituania a intrat într-un „război post-modern", în care „informațiile au aceeași importanță ca și armele."

Divizia STRATCOM a Ministerului Apărării a fost înființată la sfârșitul lui 2009. De atunci, și mai ales de la evenimentele din Ucraina, Vilnius a dedicat mai multă atenție războiului informațional cu Estul.

Asta în timp ce Rusia continuă să trimită soldați și arme în Kaliningrad, o enclavă rusă de la granița cu Lituania.

Întâlnirea mea cu colonelul a avut loc într-un moment critic: Lituania, fost stat sovietic, are sarcina grea de a întări apărarea în fața mesajelor rusești. În septembrie, Departamentul Securității de Stat i-a avertizat pe cetățeni să rămână vigilenți în fața unei campanii extensive de propagandă orchestrată de Moscova. „Fiți atenți", avertiza anunțul, „la arsenalul de articole, rapoarte și anunțuri rusești care defăimează Lituania." În luna martie, președinta lituaniană Dalia Grybauskaite a declarat la BBC că țara ei e „deja atacată."

Luna trecută, consiliul audio-vizualului lituanian a suspendat canalul TV în limba rusă RTR Planeta timp de trei luni, pe motiv că rețeaua transmitea propagandă rusă celor 14 procente dintre lituanieni care se uită în mod regulat la televiziunea rusă. Au existat controverse din cauză că ofițerii militari au fost cei care i-au recomandat consiliul să ia măsuri.

Mișcarea face parte din încercarea Lituaniei de a anticipa și de a se mobiliza împotriva tacticilor folosite în regiunile Doneţk și Luhansk din Ucraina – revolte susținute de ruși, adunări ale rebelilor și sabotări din interior – și de a evita soarta Kievului.

Luna aceasta, VICE News a însoțit armata lituaniană în timpul Operațiunii Fulger, o simulare de război în care Forțele de Reacție Rapidă ale Lituaniei au luptat împotriva insurgenților dubioși dintr-o națiune fictivă, Udija. Conform premisei jocului, udijanii au început agresiunile printr-o propagandă pro-Udija.

Această nouă preocupare față de războiul informațional se extinde dincolo de zona baltică. În America, președintele Comitetului de Afaceri Externe promovează o legislație care să susțină Voice of America (VOA) – un brodcaster finanțat de guvernul american – și să-i dea sarcina de „a funcționa ca presă liberă în societățile represive precum cea din Rusia."

În luna martie, la o întâlnire din Bruxelles, Consiliul European a fost de acord că șefa politicilor externe, Federica Mogherini, ar trebui să pregătească, în luna iunie, un plan de campanie care să contracareze propaganda rusă. În aceeași lună, comandantul suprem al NATO, gen. Philip Breedlove, a zis că țările occidentale ar trebui să depună mai mult efort pentru a contracara poveștile false ale Kremlinului. „Avem nevoie de un grup occidental de națiuni sau de o alianță ca să ne implicăm în acest război informațional."

În luna martie, un raport al Consiliului Parlamentar NATO intitulat Bătălia pentru Inimi și Minți: Contracararea Atacurilor Propagandiste Împotriva Comunității Euro-Atlantice menționa: „E plauzibil faptul că Moscova se bazează tot mai mult pe mașinăria de propagandă pentru a-și răspândi programul de politici externe."

Nu e niciun secret faptul că evenimentele din Ucraina au inspirat acest apel la război prin informații. Încă de la invazia rusă asupra peninsulei Crimeea în luna februarie rețelele de informații în limba rusă au promovat versiuni revizioniste ale conflictului cu Ucraina: că Ucraina e condusă de fasciști, că vorbitorii de limbă rusă nu sunt în siguranță în Kiev, că revoluția Maidan a fost o lovitură de stat neo-nazistă, că locuitorii din Crimeea au doborât de la putere guvernul ucrainean din proprie inițiativă, că soldații ruși n-au pus piciorul în Doneţk sau Luhansk.

Ca reacție, colonelul lituanian lider al STRATCOM, a declanșat o campanie de contracarare agresivă. A argumentat că sunt necesare strategii ofensive de informare. Lituania, a zis el, trebuie să creeze și să răspândească propriile versiuni ale știrilor pentru a crește patriotismul și a evita conflictul prin care a trecut Ucraina.

Totuși, unii critici au acuzat Vilnius de isterie anti-rusească. Lituania, susțin acești sceptici, se află într-o poziție mai puțin precară decât alte state baltice, ca Estonia sau Letonia, care au o populație rusească mult mai mare și sunt mai tentante pentru Putin.

Când l-am întrebat pe Colonel dacă închiderea televiziunii rusești n-a fost cumva un afront adus liberei exprimări, a izbucnit: „Așa și Goebbels putea spune de Mein Kampf că e doar opinia lui și ar trebui să aibă dreptul s-o exprime! Dacă propaganda nazistă e greșită, de ce ar fi ok propaganda rusească?" Mai târziu, Colonelul mi-a explicat, mai calm, că televiziunile rusești violaseră legile europene.

Un lucru e clar: abordarea Colonelului e modelată profund de istorie. Una dintre prezentările lui în PowerPoint – pline cu majuscule și semne de exclamare – arată imagini din 1795 și 1940, doi ani în care Lituania a îndurat invazii rusești: mai întâi, țariștii, apoi sovieticii. „De ce și-a pierdut Lituania independența fără să se tragă niciun foc de armă?" a întrebat el. „Cum a reușit inamicul să ne subjuge guvernul de două ori?"

Răspunsul, a zis Colonelul, nu e lipsa de pregătire militară. Mai degrabă, liderii Lituaniei au fost manipulați, iar cetățenii au fost dezinformați.

În ochii Colonelului, propaganda rusă e multă și variată. Mi-a arătat o listă de subiecte pe care Rusia le are în vizor.

Principala îngrijorare, a explicat Colonelul, e Lumpenproletariat-ul Lituaniei care nu are o gândire critică și poate fi convins ușor că lituanienii sunt fasciști.

Îngrijorarea colonelului că strategia de propagandă a Rusiei a devenit tot mai sofisticată în ultimii ani e împărtășită și de alți observatori ai Kremlinului.

Schimbarea e evidențiată mai ales de RT (fostul Russia Today), canalul de televiziune fondat de Putin în 2005 care transmite acum în mai multe limbi, printre care engleza, germana și araba. Spre deosebire de alte surse media rusești – care promovează neobosit politica partidului – RT se poziționează drept o voce media globală și alternativă care e sceptică în privința Americii și a ortodoxiei occidentale.

Dar, conform lui Nerijus Maliukevicius, expert în războiul informațional rusesc la Universitatea din Vilnius, contracararea propagandei nu e o strategie informațională suficientă pentru Lituania. „Mai degrabă", a zis Maliukevicius, „trebuie să inventăm alternative atrăgătoare… Provocarea e să fim interesanți."

La urma urmei, RT, cu toate defectele ei, e o televiziune interesantă, cu filmări foarte bune.

Între timp, Maliukevicius crede că statele precum Lituania ar trebuie să investească mai mult în cursuri de descifrare media, mai ales în școlile cu limbă rusă. Ar putea finanța cursuri de training pentru jurnaliștii vorbitori de rusă, așa cum Rusia a finanțat școli de jurnalism în străinătate.

Consiliul Parlamentar NATO 2014 a propus niște soluții împotriva propagandei ruse. Alianța ar putea lansa o stație TV în limba rusă. Ar putea aplica sancțiuni de călătorie „împotriva celor mai activi propagandiști și tehnologi politici." Ar putea impune amenzi pentru dezinformare. O altă propunere ar fi ca întreaga comunitate euro-atlantică să dezvolte argumente care să distrugă miturile cultivate de Moscova.

Malikevicius spune că vechea propagandă sovietică era plictisitoare și oficială, așa că propaganda alternativă oferită de NATO părea interesantă și convingătoare.

Acum s-a întors roata. Mesajele NATO au secat. „Și deodată, proiectul virtual sovietic al lui Putin a devenit sexy. Nu mai avem de-a face cu Siberia și cu Stalin. "

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre propaganda rusă:
Propaganda rusă. Manual de întrebuințare Am vorbit cu un politolog rus anti-Putin despre propagandă Am fost într-un tur de presă bizar la Moscova şi m-au intoxicat cu propagandă