Avocata asta româncă luptă-n America pentru drepturile imigranților speriați de Trump

După alegerea lui Donald Trump în SUA, am auzit și citit păreri, în special pe Facebook, care arată că mulți români din America l-au votat pe candidatul republican tocmai pentru poziția radicală a acestuia împotriva imigranților. Ba chiar și aici, prin România, țară din care au plecat în ultimii ani peste trei milioane de oameni, mulți sunt de acord cu Trump care zice că vrea să păzească America de „mexicanii violatori și criminali".

Mă rog, aș spune că, dacă tu, ca român, îi dai dreptate, atunci ar trebui să fii de acord și cu italienii și spaniolii care au spus exact la fel despre noi, după ce milioane de conaționali s-au dus să muncească la ei în țară. Ușor absurd.

În fine, nu toată lumea gândește așa. Zilele trecute am stat de vorbă cu Adriana Mitchell, o româncă din Philadelphia, care lucrează ca avocat specializat în imigrări la Sachs Law Group, L.L.C.

Este o fostă ziaristă, plecată din România în urmă cu vreo 12 ani, care a făcut facultatea de drept în America și acum lucrează într-un domeniu care îi place: imigrația. Adriana mi-a povestit care e starea de spirit printre clienții ei după ce Trump a câștigat alegerile din SUA și ce poate face exact un președinte dacă își propune să reducă numărul străinilor care vin sau trăiesc în America.

VICE: Ești avocat de imigrări în Philadephia. Ce faci mai exact la job?
Adriana Mitchell: Mă ocup de lucruri cum ar fi aplicațiile prin care o persoană încearcă să obțină un „green card" pentru soț/soție, părinte sau copil, până la cazuri mai complicate, reprezentarea în instanță a celor care aplică pentru azil politic sau a celor care sunt în proces de deportare. În linii mari, jobul meu e să ajut imigranții să obțină sau să-și mențină statutul legal.

Din ce țări provin cei mai mulți imigranți din cei cu care lucrezi?
Clienții noștri sunt, în majoritate, hispanici. Vin din Mexic, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Republica Dominicană, dar am și mulți clienți din Haiti, Jamaica, Nigeria, China, din Estul Europei… E Turnul Babel curat. Culmea, n-am niciun client român. Firma e specializată pe cazuri complicate, care în multe situații implică imigranți care riscă deportarea pentru că au comis acte ilegale. Ei, și aici discuția devine relevantă, pentru că faptele de care ei sunt acuzați sunt în general minore, de genul condus fără permis sau condus băut la volan. Sincer, nu avem infractori „hardcore", indivizi care să fi comis tâlhării, violuri sau să fi traficat droguri.

Povestește-mi niște cazuri mai interesante peste care ai dat.
Uite, am avut recent un băiat de 21 de ani care a fost prins beat la volan și i s-a suspendat permisul pe doi ani. A condus fără permis fiindcă fără mașină n-avea cum să ajungă la muncă. L-a oprit poliția de două ori și acum e în proces. O să fie condamnat, probabil, la vreo șase luni în închisoare și după aia o să-l deporteze automat, o să-l trimită în Mexic, o țară de unde a plecat când avea zece ani și unde nu are pe nimeni. A nu se înțelege că, din punctul meu de vedere, oamenii nu trebuie să răspundă pentru faptele lor. Cam ăsta e însă profilul „imigrantului criminal" cu care am eu de-a face.

Un alt exemplu este cel al unui polonez venit aici de mic copil, cu carte verde, adică rezidență. Student eminent, a intrat la un seminar catolic, dar când avea 16 ani maică-sa a murit în atentatele din 11 septembrie și el a luat-o razna, s-a apucat de băut și de droguri. L-a prins poliția de câteva ori, dar n-a avut probleme cu imigrația la momentul ăla. Au trecut ani, omul s-a potolit, s-a însurat, și-a ținut copiii pe la școli, are o firmă, mă rog, și-a revenit.

Într-o zi a avut proasta inspirație să meargă în vacanță în afara Statelor Unite. La întoarcere a intrat sub lupa celor de la Imigrări. La peste 40 de ani și după treizeci de ani petrecuți aici urma să fie trimis în Polonia. A câștigat până la urmă procesul, fiindcă faptele erau vechi și a putut demonstra că se reabilitase, dar a fost practic la mâna judecătorului.

Și Administrația Obama a deportat vreo 2,5 milioane de imigranți. Cum s-au stabilit prioritățile?
Da, Obama nu a fost deloc blajin în ceea ce privește deportările, dar nu a făcut tam-tam pe chestia asta din motive politice. Clar, la nivel de politică publică, prioritatea au fost cei care au comis infracțiuni, există un memorandum care stabilește prioritățile.

Trump a câștigat alegerile cu un discurs agresiv anti-imigranție. Reflectă asta starea de spirit din America? Sunt atâția oameni care urăsc imigranții?
Habar n-am. Cred că mulți au senzația că imigranții le iau locurile de muncă, dar e o tâmpenie. Aștia își rup spinarea în agricultură, la ferme, la fabrici, la spălat vase, în construcții, la tăiat iarba. Munci pe care americanii nu se înghesuie să le facă, oricum. Fac și ei cam ce fac românii prin Italia sau Anglia și, din câte văd, sunt priviți cam la fel. Pe bune, în mexicanii ăștia eu îi regăsesc pe ai mei, care muncesc prin Europa ca să scape de sărăcie.

Cum s-a schimbat starea de spirit printre clienții tăi după ce a câștigat Trump?
Imigranții sunt foarte speriați, e o furtună aici, la mine la birou e haos în fiecare zi. Oamenii sunt speriați că Trump o să le ia permisele de muncă, o să le anuleze actele și o să-i deporteze. Mulți dintre ei așteaptă să primească rezidență sau chiar cetățenie și tot se tem că Trump o să-i arunce afară din țară.

Azi a venit cineva să mă întrebe dacă autoritățile de imigrație pot să-l localizeze după semnalul telefonului mobil. Cei mai neliniștiți sunt beneficiarii a ceea ce se cheamă „Dream Act", o măsură prin care copiii aduși aici de părinți și care mergeau la școală au fost protejați de deportare pe o perioadă limitată de timp, doi ani, și lăsați să muncească și să-și continue studiile. După doi ani puteau să-și reînnoiască permisul, dar Trump a amenințat în campanie că o să anuleze „Dream Act", deci în acest moment soarta lor e incertă. Copiii ăștia sunt la licee și colegii, au crescut aici, vorbesc engleza, nu văd de ce sunt un balast și nu un câștig pentru America, dar asta e.

Ce spun clienții tăi mexicani despre zidul pe care Trump vrea să-l construiască între SUA și Mexic?
În general, mexicanii mă întreabă pe mine dacă se va face sau nu acest zid. Trump clar va trebui măcar să mimeze că va face un zid, asta a fost promisiunea lui numărul 1 de campanie, dar deja a dat înapoi și a zis că e posibil ca zidul să fie pe alocuri doar un gard.

Ce cred oamenii din jurul tău, prieteni, familie, după alegerea lui Trump?
Oamenii din jurul meu sunt supărați și deprimați. Stau într-un oraș în care 82% dintre locuitori au votat cu Clinton, deci e normal. Mulți, inclusiv eu, am votat-o pentru că era, de departe, răul cel mai mic. În seara alegerilor ne-am dus la culcare cu spaimă în suflet și ne-am trezit a doua zi dimineața în plin coșmar. Am prieteni care m-au sunat plângând, oameni care mi-au zis că în ziua aia n-au vrut să se dea jos din pat. Mulți sunt furioși pe media și pe liderii Partidului Democrat pentru ca nu au „simțit" electoratul și au împins în față un candidat al cărui mesaj nu a convins.

Care e cea mai mare spaimă a ta după alegerile astea?
Hai să-ți spun o chestie: multă lume spune că eu, personal, n-am de ce să mă tem. Sunt o femeie albă, veniturile familiei mele sunt peste medie, am cetățenie, am o carieră, asigurare medicală.

Faptul că sunt într-un moment bun al vieții mele nu înseamnă însă că totul în jur mi se pare roz. După zece ani petrecuți aici încă mă șochează faptul că în această țară considerată dezvoltată și bogată există atât de multă săracie și inegalitate.

În a doua mea zi în Philadelphia am luat trenul din zona în care stăteam, un cartier muncitoresc, dar OK, până în frumosul centru al orașului, plin de case vechi, zgârie-nori și magazine de lux. Ei, și am mers eu cu trenul ăla vreo patruzeci de minute printr-un ghetou care nu se mai sfârșea. Ăla a fost momentul în care am realizat că ceva nu e în regulă cu „visul american".

După aia m-am tot izbit de diverse aspecte interesante, ca să nu le zic altfel, ale vieții de aici. Am aflat, de exemplu, că durata concediului postnatal e de șase-opt săptămâni. Cât e în Romania, doi ani? Am văzut femei care alăptau și, din când în când, trebuiau să meargă la toaletă pentru a-și goli sânii. Am aflat că dacă n-ai asigurare (și eu n-am avut o perioadă fiindcă lucram part-time, iar partea mea la asigurarea pe care mi-o oferea angajatorul era jumătate din salariu), o vizită la doctor pentru o rețetă costă o sută de dolari, iar un EKG te scutește de 850 de dolari.

Am văzut că școlile din oraș sunt foarte proaste, în primul rând fiindcă sunt subfinanțate, iar familiile cu copii migrează din oraș în suburbie, fiindcă acolo oamenii sunt mai bogați și școlile mai bune. Pentru mine una nu e OK.

Are America suficiente instrumente legale ca să se opună planurilor aberante ale lui Trump?
Depinde. Simplificând foarte mult, voi spune ca președintele controlează agențiile guvernamentale, poate propune legislație sau modificări de legislație și poate impune anumite măsuri prin așa-numitele „ordine executive".

Problema e că Dumnezeu știe care e sau care va fi poziția lui Trump și cum va lucra cu republicanii. Cred că ăsta e cel mai înspăimântător lucru, faptul că habar n-avem ce decizii vrea omul ăsta să ia și nici cât de departe vor republicanii să mearga în a-l susține.

Impresia mea e că Trump e un narcisist care are multe opinii și puține cunoștințe, de aici și teama că va putea fi influențat ușor de oamenii care vor ști să-i hrănească orgoliul și să-i exploateze ignoranța.

Cum îți vezi viitorul?
Eu deocamdată îmi văd viitorul aici. De fapt, într-un fel cred că există și o parte bună a paharului: dacă Hilary Clinton era aleasă, lumea ar fi jubilat că, uite, ce minunați suntem, am ales prima femeie președinte, iar binele - care pentru mulți, inclusiv pentru mine, era doar răul cel mai mic - a învins. Alegerile astea ne-au scos din „our bubble". Acum nu că nu știam că unii americani sunt xenofobi și rasiști.

Ce nu am realizat e că sunt atât de mulți, încât cu ajutorul lor poți să câștigi niște alegeri. Sunt încă furioasă, dar am ales să nu protestez în stradă, ci să mă implic mai mult în cauzele în care cred, prin donații și voluntariat.

Oi fi eu cetățean american, dar până la urmă sunt româncă. Am un antrenament pe care cei născuți aici nu îl au când vine vorba de a te descurca prin vremuri „interesante".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre Donald Trump:
Chinezii care-l iubesc pe Trump și urăsc imigranții îți arată c-au uitat de unde au plecat
Nesimțirea lui Trump le-a amintit femeilor de momentul în care au fost violate
Am vizitat orășelul din Slovenia în care a crescut Melania Trump