Un olandez a fost condamnat în Thailanda pentru că vinde iarbă legal în Olanda

E o zi însorită în Bangkok. Sezonul ploios i-a făcut loc iernii thailandeze secetoase și călduroase. Orașul e liniștit și așteaptă hoardele de turiști care vor sosi în decembrie. E liniște până și în jurul templului Erawan din centrul orașului. E locul în care, în luna august, a explodat o bombă și a ucis peste douăzeci de persoane. De la atac încoace, zona a devenit și mai populară printre turiști. Nu se știe dacă e vorba de atracția pentru dezastre sau de sfidare.

Pe partea cealaltă a străzii. Olandezul Johan van Laarhoven (55 de ani) intră în spitalul General al Poliției. Săptămâna trecută, tribunalul thailandez l-a găsit vinovat de spălare de bani și i-a adăugat o condamnare de douăzeci de ani de închisoare la cea deja existentă de 15 luni. Dar Johan susține că e nevinovat.

În 2011, Van Laarhoven a vândut The Grass Company, lanțul său de patru cafenele din provincia olandeză Noord-Brabant. (În Olanda, coffee shop-urile sunt locurile în care se vinde iarbă.) La momentul vânzării, Van Laarhoven locuia deja în orașul thailandez Pattaya împreună cu soția sa Tukta și cei doi copii ai lor, cu vârste de 12 și 6 ani. La scurt timp după vânzare, procurorul olandez Openbar Ministerie a lansat o investigație despre activitatea de spălare de bani în cadrul The Grass Company. În timpul anilor de investigație, nu s-au găsit dovezi care să-l condamne pe Van Laarhoven sau pe partenerii lui de afaceri din Olanda.

Van Laarhoven și Openbaar Ministerie au fost de acord că, în caz că voiau să-l interogheze despre caz, acesta va da raportul în Olanda în cinci zile de la cerere. Dar nu s-a ajuns la asta: după o cerere a procurorului olandez, autoritățile thailandeze au lansat propria investigație asupra lui Van Laarhoven și câteva zile mai târziu, el și soția lui au fost arestați.

Acum, cincisprezece luni mai târziu, Van Laarhoven a fost condamnat pentru că a cheltuit în Thailanda bani pe care i-a câștigat din vânzarea de canabis în cafeneaua lui olandeză. Vânzarea de canabis în cafenele e legală în Olanda, iar politica olandeză se asigură că autoritățile închid ochii atunci când proprietarii de cafenele cumpără marfă de la dealerii ilegali. În verdictul său, tribunalul thailandez a ignorat politica olandeză și a ajuns la concluzia că banii câștigați din vânzarea de droguri sunt bani ilegali. Cheltuirea acelor bani constituie o infracțiune.

Și așa s-a ajuns la momentul în care Van Laarhoven vizitează săptămânal Spitalul General al poliției din Thailanda, din cauza stării de sănătate tot mai precare. Mă și mir că am voie să stau lângă el, să-i strâng mâna și să-i iau interviu. Am reportofonul ascuns sub o carte. Nu există controale de securitate. E foarte diferit față de stricta închisoare Klongprem, unde a fost transferat Van Laarhoven după ultima condamnare de săptămâna trecută.

Încep cu întrebarea care are cel mai mult sens într-un spital: „Cum te simți?" Dar având în vedere circumstanțele, lui Van Laarhoven îi e greu să-și găsească cuvintele.

„Nu știu. Atâta timp cât nu mă gândesc la nimic, sunt ok. Când mă gândesc la soție și la copii și la maică-mea, care are 83 de ani…Totul e distrus. Și pentru ce?"

Și soția lui Van Laarhoven e condamnată la 12 ani de închisoare. Semnătura ei e pe toate contractele cu care și-au cumpărat proprietățile. A trebuit să semneze, pentru că legea thailandeză nu le permite străinilor să cumpere pământ.

Van Laarhoven: „Dacă aș fi știut că voi fi condamnat pentru spălare de bani, n-aș fi lăsat-o niciodată să semneze documentele alea. Am hotărât să mergem în Thailanda în 2008. Soția mea era însărcinată și eu nu simțeam nevoia să fiu putred de bogat. Aveam destui bani. Am ales să trăim în Thailanda, unde să ne petrecem tot timpul cu copiii. Când au dat faliment băncile din Europa – chiar și din Tailanda – m-am gândit că ar fi mai bine să investesc banii în terenuri. M-am gândit că ar fi o investiție solidă."

VICE: Săptămâna trecută ai fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare. Te așteptai la asta?
Johan Van Laarhoven: Nu. Eram convins că o să întoarcem acasă. Pentru că știu că sunt nevinovat, dar și pentru că am fost la toate audierile și nu exista nicio dovadă că aș fi făcut ceva greșit. Chiar și martorii acuzării au zis că nu știu ce legi am încălcat în Thailanda și ce am făcut greșit în Olanda.

Atunci de ce crezi că ai fost condamnat?
De la început am avut senzația că vor să ne distrugă. Dar nu știu pentru ce. N-am făcut nimic greșit. Cafenelele mele din Olanda erau un model de afaceri pentru alții. Eram un exemplu pozitiv.

Ai fost condamnat pentru spălare de bani.
Nu s-au spălat bani. Și chiar dacă ar fi adevărat ce susține acuzarea olandeză, în Olanda aș fi primit cel mult un an de închisoare. Dar majoritatea acuzațiilor au avut loc după ce am vândut compania. Nu am nicio legătură cu asta. Cum aș fi putut spăla bani dacă mi-am plătit toate taxele? Dacă a fost comisă vreo infracțiune, fiscul olandez a fost complice. Curtea Supremă Olandeză a stabilit că venitul obținut din vânzarea de canabis în cafenele e legal. Deci e clar că nu e un caz de spălare de bani.

Dar asta nu i-a oprit să vă aresteze, pe tine și pe soția ta, în vara anului 2014.
Atunci am realizat că olandezii au distrus total cazul. Deodată, ne-am trezit cu 120 de polițiști și o grămadă de jurnaliști din Thailanda pe gazonul din față. Polițiștii au fost foarte prietenoși după arest. Mi-au zis că probabil voi merge acasă în câteva zile. Dar nu s-a întâmplat asta și am realizat, în scurt timp, că acesta va fi mai mult un caz politic pentru Thailanda decât o pedeapsă pentru o infracțiune.

După condamnarea de săptămâna trecută, ai fost transferat în altă închisoare, după ce ai ispășit 15 luni de închisoare în aceeași celulă. Ți-ai făcut prieteni acolo?
Am vorbit cu câteva persoane. Majoritatea deținuților sunt ucigați, violatori și membri ai bandelor de infractori. Unii sunt tatuați pe toată fața. Erau și câțiva străini în celula mea și am vorbit mult cu ei despre cazurile fiecăruia. Dar acum că am fost mutat, va trebui s-o iau de la zero. Împart o celulă cu patruzeci de persoane. Un tip e din Anglia și e condamnat pentru vânzare de amfetamine. Nu e genul meu de tip, mie nu-mi plac drogurile tari. Restul sunt toți thailandezi, mulți dintre ei prizonieri politici.

Tot sunt mai ok decât niște ucigași, nu?
Bineînțeles. Sunt și câțiva foști polițiști în celulă, dar tot din motive politice au fost închiși. Mulți pe nedrept.

Cum a decurs transferul?
S-a întâmplat în dimineața de după verdict, așa că a fost un șoc după altul. Nu l-au anunțat, au venit direct la mine să-mi spună. Paznicii mi-au aruncat lucrurile într-un sac și m-au luat.

Ai hotărât să faci apel. A fost singura ta opțiune?
N-am avut de ales, e singurul mod de a obține o achitare. Dar e un sistem futut, care îi dă dreptate guvernului orice ai face. Dacă pledezi vinovat, ți se scade automat pedeapsa la jumătate. Asta înseamnă că multe persoane pledează vinovate, deși nu sunt. La fel e și cu apelul: regele grațiază prizonieri în fiecare an, dar sunt slabe șanse să fii grațiat, sunt prea mulți factori în joc.

Ai accepta să fii transferat într-o închisoare din Olanda dacă s-ar ivi ocazia?
Nu am idee. Nu cred. Nu mi-aș putea lăsa soția și copiii aici.

Zilele petrecute în tribunal au fost singurele ocazii să-ți vezi soția – chiar dacă erai încătușat. Cum au fost momentele acelea?
Foarte intense. Am încercat să vorbim, dar nu s-ar putea numi o conversație ce am avut noi. Dar e mai bună decât nimic. Abia aștept să-mi văd soția, chiar și pentru scurt timp. Săptămâna trecută a fost ridicol: La cinci minute după sentință, am fost separați. Am fost șocați. Nu știu când o voi vedea din nou.

Apelul se va face în scris, deci nu vor mai exista momente în tribunal.
Da, iar apelul poate dura între unul și trei ani. Dacă durează trei ani, înseamnă că o să rămân în închisoare aproape patru ani și jumătate. Pentru ce? Sunt nevinovat.

Cum e viața ta de zi cu zi?
Nu se cheamă viață. Nu știu cum s-o descriu. E mereu groaznic de cald, mâncarea e oribilă. În închisoarea în care eram înainte, aveam voie la un vizitator pe zi, dar aici am voie o singură vizită pe săptămână. Nu fac decât să aștept să se termine ziua și să înceapă o nouă zi.

Îmi imaginez că vizita săptămânală e singura ta bucurie.
Adevărat. Măcar aici pot vorbi cu cineva fără să fie gratii între noi.

E suprarealist.
Tot anul trecut a fost suprarealist pentru mine.

Te înveselesc vizitele fiului tău mai mare?
Da, dar îmi vine să plâng când mă gândesc cum îi afectează toate astea pe copiii mei. Cei doi copii mai mici nici nu știu unde sunt părinții lor. Și le ce poți spune? Că suntem în pușcărie? Dacă ne întreabă de ce, nici măcar nu le putem explica. Mereu am crezut că vom fi eliberați curând, așa că nu le-am zis nimic, dar uite că timpul trece și noi tot aici suntem.

Fratele tău Frans a zis săptămâna trecută la televiziunea olandeză că ar fi fost mai uman să vă fi condamnat la pedeapsa cu moartea.
Dacă n-aș fi avut soție și copii, m-aș fi ocupat personal de asta. Dar nu le pot face așa ceva. Încă sper ca cineva din Olanda să ne salveze din mizeria asta. Asta a fost problema, că i-au furnizat tribunalului tailandez informații incomplete. Sper ca niște politicieni olandezi să aibă curajul să încheie toată nebunia asta.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Tailanda pe VICE:
Tinerii ruși fug în Thailanda
Petrecerile cu lună plină din Thailanda au fost stricate de idioți
Am fost la un bar de sex oral din Bangkok, Thailanda