Un șofer vrea să ia la bătaie un biciclist și ajunge să dea cu fața de asfalt

Screenshoturi via YouTube

Haideți să analizăm atent acest clip care a devenit viral pe tot internetul weekendul trecut, în care un bărbat o ia razna din cauza unui biciclist, se răstoarnă și-și zdrobește degetele și fața. El debordează de o furie atât de pură și intensă încât capătă nuanțe artistice, o furie atât de arzătoare și fără de sfârșit încât celălalt tip din mașină nici măcar nu clipește la reacția lui, s-a obișnuit și nu zice nimic. E vorba despre un clip viral numit „Un clovn se prăbușește":

Momentul meu favorit din clip are loc la minutul 2:52, în care ăla urlă „put your FUCKING MOUTH SHUT (pune-ți gura închisă)". Cocalarul din Peugeot e furios din aceleași motive pentru care-s furioși toți șoferii: bicicliștii nu plătesc taxe rutiere, ceea ce pentru ei înseamnă că „nu respectă codul rutier". Apoi, biciclistul observă că acel cocalar nu purta centură, adică nici el nu respecta codul rutier și i-a spus „pune-ți centura". În furia sa, cocalarul din Peugeot a urlat „Pune-ți gura închisă!"

Este enunțul perfect. Esteticienii și lingviștii englezi consideră că unica combinație perfectă de silabe și vocale din limba engleză este substantivul compus „cellar door", că aceste cuvinte ți se plimbă lin pe limbă. Sincer: sunt varză cu toții. Articolul de Wikipedia despre asta ar trebui înlocuit cu „put your FUCKING MOUTH SHUT", pentru că ăsta este enunțul perfect. E un enunț atât de furibund încât are o pauză în mijloc, între „fuckind" și „mouth shut". Pauza din această propoziție mă omoară, mă lasă mut. Începe cu „Put your…", apoi își dă seama că verbul „a pune" nu se potrivește cu nimic, așa că înjură ca să tragă de timp, prin „fucking", asta în timp ce trage de centura de siguranță lipicioasă și-și dă seama ce voia să spună: să-i spună biciclistului să fie mai tăcut. Atunci îi vine finalul, plin de grohăieli și ciripituri, care răsună din burta iadului, „MOUTH SHUT!", înainte să conducă câțiva metri și să frâneze. Propoziția aia e perfectă. Mi-aș tatua-o în litere chirilice pe braț. Aș vrea s-o graveze cineva pe piatra mea de mormânt.

Frumusețea și puritatea unei crize de furie a unui cocalar. Despre asta e vorba, despre un cocalar de vârsta lui taică-tu, care-o ia pe arătură. Biciclistul vine în spatele lui și spune „prea aproape coaie, ai trecut mult prea aproape", iar cocalarului îi curge deja scuipat din gură de furie. A mers direct la ultimul de ură, fără să treacă prin nicio fază intermediară. „Bă, cât de mare e bicicleta aia, în pula mea?" Nu a avut niciun moment în care să se întrebe „Oare chiar i-am tăiat fața ăstuia?". Iubesc asta. Imaginează-ți că băiatul ăsta e ca o oală de furie și cretinism care dă-n clocot la primul incident din trafic. Într-un Peugeot. Și fii atent din nou la pasager, care nu spune nimic. S-a obișnuit cu asta. Tipul este într-o stare obișnuită de furie spumegândă. Ăsta e cel mai furios om din lume.

Dar cireașa de pe tort e căderea, un moment perfect și grațios în care karma lui transcede nivelul de „fază haioasă" și devine artă, mai ales când e văzută cu încetinitorul.

Șutul a fost veriga slabă din lanțul care-l ținea-n picioare pe cocalarul din Peugeot, șutul de la minutul 3:25, când realizează că o ființă umană supraponderală nu poate ține pasul cu o bicicletă și, plin de disperare și furie, încearcă să dea un șut în roata din spate a biclei, dar ratează și piciorul nu-i aterizează cum trebuie.

Calcă greșit și simte c-o ia complet pe arătură, spre stânga, propulsat de propriul său picior fragil, acel picior care este ca un fel de Iuda pentru el și-l trădează la necaz.

Și se tot duce și-și dă seama că se duce. Cumva, viteza lui e atât de mare că-i zboară și ochelarii de pe față.

Aici vine momentul adevărului, sare ca o lebădă, cu picioarele în aer și brațele întinse ca să evite impactul cu solul, cu asfaltul care vine să-l pupe și un moment clar de calm. Chipul lui se înmoaie și se resemnează în fața situației, trupul lui se pregătește pentru soarta pe care i-a rezervat-o creierul său furios. Știe că urmează durerea, o durere nu doare în degete și în față, ci în orgoliul său zgâriat ca un Peugeot care a fost tamponat ușor de un biciclist. Momentul ăsta se întinde către infinit. Este un moment artistic superb.

Anul 2015 nu a dat niciun moment mai frumos ca acesta. Acest moment ar trebui clonat și băgat într-un muzeu. Ar trebuie să plătești 50 de lei și să aștepți la coadă câteva ore ca să-l vezi. Gardienii ar trebui să flancheze acest moment. Hoții ar trebui să se chinuie să-l fure, deși e apărat de o colivie de lasere. Escrocii ar trebui să se chinuie să-l reproducă ieftin. Acesta este Mona Lisa generației noastre.

Comentariile de pe YouTube se axează pe cine avea dreptate în situația asta, acolo se împarte toată furia asta rutieră în nuanțe de alb și negru, de bine și rău, de bicicliști versus șoferi. Dar asta denaturează discuția și nu cuprinde esența acestui clip, aceea că este cel mai frumos lucru creat de ultimele generații. Mașinile și bicicletele vor dispărea în negura timpului, dar cocalarul cu Peugeot va rămâne. Cu toții vom trăi și vom muri, dar momentul în care cocalarul ăsta dă cu fața de asfalt din cauza furiei sale meschine va dura pentru totdeauna.

@joelgolby

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre clipuri virale:
De ce a fost rochia albastră cel mai mare viral din istoria internetului?
Fă cunoștință cu animatorul celei mai virale reacții de la Cupa Mondială
Niște clipuri moralizatoare, cinice și cretine au cucerit internetul