FYI.

This story is over 5 years old.

18+

​Am băut o cafea cu violatorul meu

Nu toată lumea m-a susținut după chinul prin care am trecut, așa că am vrut să rezolv singură situația.
7.9.15
Ilustrație de Julia Kuo

Cum te simți când îți confrunți atacatorul față în față într-o cafenea.

Îmi bate inima ca naiba când intru în cafenea și scanez camera în căutarea unei fețe familiare. Îi recunosc imediat profilul într-un colț. Citește ziarul Evening Standard. Îmi ignor greața din stomac și merg spre el. Se uită în sus la mine și-mi zâmbește.

„Vrei din brioșa mea cu afine?", mă întreabă, în timp ce își scutură firimiturile de pe costumul din poliester. Refuz și mă așez în fața lui. După o scurtă pauză, mă întreabă: „Poți să-mi explici de ce ne-am întâlnit?" Respir adânc și încep cu începutul.

Publicitate

Aveam amândoi 22 de ani, venisem de puțină vreme în Londra și aveam mulți prieteni în comun. Era incredibil de timid – genul de tip care stă într-un colț când se află într-un grup – dar auzisem că făcuse niște remarci trecătoare despre mine, cum că m-ar plăcea. Flatată, m-am gândit să deschid conversația la următoare întâlnire între prieteni, într-un bar. Spre mirarea mea, a fost neobișnuit de îndrăzneț. Se pare că apucase să bea destule pahare înainte.

Am stat de vorbă toată seara și el a tot luat de băut pentru amândoi. Spre finalul serii, s-a oferit să ia metroul spre casă cu mine, pentru că trebuia să ia aceeași linie. Am prins ultimul tren și am plecat.

Când am coborât, m-am întors și am văzut că stătea și el pe peron, în timp ce trenul pornea. Am fost surprinsă și ușor enervată. „Ai pierdut ultimul tren! De ce ai coborât?" l-am întrebat.

„E ok", mi-a răspuns nonșalant. „Dorm la tine." În momentul ăla, mi-am dat seama că sunt singură acasă.

„Ok", i-am zis. „Dar nu dormi cu mine în pat. Poți sta în camera colegului de apartament."

Mă repede brusc: „De ce?" Îi spun că nu sunt interesată să mergem mai departe, enervată că mă obligă să-mi justific decizia. Privirea îi devine tulbure și furioasă. Mi-am zis să nu cedez și am preferat să-i ignor criza de nervi.

Ajunși acasă, a trecut imediat la acțiune. A blocat ușa, m-a împins pe pat și a încercat să mă dezbrace. Am reușit să mă ridic și i-am spus politicos să mă lase în pace, prea speriată și jenată ca să fac scandal. Când am mers să aduc niște apă ca să ne trezim un pic amândoi, m-a urmărit și m-a împins pe canapeaua din sufragerie.

Publicitate

De data asta m-a presat cu toată greutatea corpului. Mi-a ridicat rochia și și-a băgat mâna cu forța în chiloții mei, în timp ce mă săruta pe gât. În tot timpul ăsta n-a scos un cuvânt; mi-a ignorat rugămințile să se dea jos de pe mine. M-a apucat panica. Tot chinul ăsta a durat un minut, dar mie mi s-a părut o veșnicie.

Citește și Alți violatori care nu au fost arestați, deși nu sunt din Vaslui

Deodată s-a oprit. Se auzeau pași pe hol. Colegul meu de apartament a apărut în cadrul ușii. Ce se întâmplă? Ne-a întrebat și s-a uitat la el. Prea jenată să îi explic situația, i-am zis că e ok, iar tipul care până acum mă agresase a devenit timid ca de obicei.

Dar cum am închis ușa, s-a uitat la mine și mi-a zis: „Oricum nu-mi place de tine."

M-am dus direct în dormitorul colegului de apartament și i-am zis că îmi fac griji că musafirul nu vrea să înțeleagă refuzul meu. I-am zis că a trebuit să mă lupt cu el. Mi-a zis că nu-l poate da afară, că îl cunoaște și el – era prieten comun. În fine, obosit și beat, agresorul mă lasă în pace și se culcă.

N-am închis un ochi. Toată noaptea am așteptat să intre peste mine în cameră. Nu s-a întâmplat nimic. Pe la 5 dimineața, l-am auzit cum își aduna lucrurile să plece. I-am auzit pașii în timp ce ieșea din apartament. Abia atunci am realizat că tremuram.

Săptămânile de după atac au fost ciudate. N-am putut să dorm și am aruncat la gunoi rochia pe care o purtam în noaptea aia – mi se făcea rău dacă mă uitam la ea.

Publicitate

M-am tot gândit dacă să merg la poliție. Dacă nu raportez infracțiunea, s-ar putea ca tipul să-i facă asta și altei fete. Dar eram conștientă că aveam slabe șanse de câștig – se știe că violatorii sunt rar pedepsiți.

Citește și Gelozia transformă bărbații în criminali, conform științei

Principalele motive pentru care n-am mers la poliție au fost reacțiile celor din jur. Cineva din familie mi-a zis: „Așa se întâmplă când ieși la băut cu băieți." Alții mi-au zis că o să fie cuvântul lui împotriva cuvântului meu, așa că ce rost are să intru în proces?

Mi-am făcut griji că nu s-o mă pot încadra în rolul de victimă adevărată acceptat de societate – o femeie trează, atacată de un necunoscut pe o alee întunecată. Procurorii o să mă întrebe cât am băut, o să-mi spună că totuși am fost de acord să vină cu mine acasă.

Au trecut câteva luni, iar eu am devenit tot mai neliniștită, așa că m-am gândit să-mi fac singură dreptate și să reușesc să trec peste întâmplare. Dacă nu ajunge la închisoare, măcar să știe cât de nașpa se poartă la beție. L-am căutat pe Facebook și i-am scris un mesaj privat.

Am făcut patru schițe până am fost mulțumită – n-am vrut să fiu prea agresivă, ca să nu-l sperii. Suna așa:

Hei. Probabil nu te așteptai să-ți scriu, dar am simțit nevoia. Aș vrea să vorbim despre ce s-a întâmplat vara trecută, pentru că nu cred că știi cât de mult m-a afectat toată faza. Vreau să trec peste asta, pentru că m-am stresat prea mult. Aș vrea să ieșim la o cafea când ai timp. Depinde de tine. Anunță-mă.

Leonie

Jumătate de oră mai târziu, a sunat telefonul și mi-a crescut imediat adrenalina. Era el. Mi-a zis că nu știa ce a făcut, dar că e clar că mi-a cauzat o problemă și e dispus să ne vedem să discutăm. Am stabilit o întâlnire pentru săptămâna respectivă.

În timp ce-i povesteam ce s-a întâmplat vara trecută, limbajul corpului a început să i se schimbe. Nu mă mai putea privi în ochi și și-a fixat privirea în farfurie. Nu m-a întrerupt până în momentul în care am ajuns la canapeaua din sufragerie: „Te-ai urcat pe mine. Ți-am zis să te oprești, dar mi-ai băgat mâna în chiloți. Știi cât de groaznic te simți când ești abuzat așa?"

Publicitate

„Nu!", mi-a strigat și aproape a izbucnit în plâns. „N-aș face așa ceva. " L-am întrebat dacă i se pare că mint. Mi-a zis că mă crede, dar că e un tip de treabă, cu suflet bun.

M-am simțit bine să văd că e pe cale să plângă. L-am întrebat dacă s-a mai purtat așa cu alte femei și dacă știe că ce a făcut a fost o infracțiune. I-am zis că dacă aud de alte incidente asemănătoare, o să depun mărturie împotriva lui. Și-a cerut scuze disperat și mi-a zis că își va reevalua comportamentul la beție.

Înainte să plecăm, mi-a zis: „Mă bucur că am lămurit lucrurile. Poate putem fi prieteni? " I-am zis că nu se poate. Nu l-am mai văzut de atunci.

Nu toată lumea m-a susținut după chinul prin care am trecut, așa că am vrut să rezolv singură situația. Am vrut să mă salvez singură, să-l zgudui puternic, cum m-a zguduit el pe mine. M-am simțit puternică la masă, când am stat în fața lui.

Uneori îl văd în mijloacele de transport în comun și mi se strânge stomacul. Dar n-o să-l mai las vreodată să mă sperie.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre viol:
Ce spune violul Sansei Stark despre cultura noastră
Am vorbit cu creatorii unui documentar despre viol
Va reuși o bandă desenată să schimbe atitudinea Indiei față de viol?
Ce spun copiii despre viol