Iată-l cum aleargă triumfător pe terenul de fotbal, cu părul perfect lins, pe care-l ține-n loc spuma de styling exclusiv pentru bărbați. Iată-l cum își zâmbește încrezător în oglindă, după ce și-a hidratat maxilarul perfect cu o cremă de față cu formulă specială pentru tenul masculin. Și iată-l din nou cum stă în mijlocul unui incendiu puternic din pădure, în timp ce marinează o halcă uriașă de friptură. Își îmbrățișează fanele care urlă pe covorul roșu, după ce s-a stropit cu un parfum nou. Ciocănește o stinghie de fier cu mâinile sale uriașe, masculine, undeva într-un hambar aburit, cu o sticlă de bere rece ca gheața alături.

El e Bărbatul Ideal. Creat – sau măcar promovat cu nesimțire – de industria de publicitate. Pentru aproape fiecare produs marketat pentru bărbați, e acolo: acest Adonis heterosexual care, îmbrăcat cu nimic mai mult în afară de un prosopel alb, minuscul, îți explică ce fel de cremă de ras și ce fel de suc ar trebui să-și cumpere bărbații, ca să atingă culmile masculinității.

Dar oare formarea identității e-o treabă atât de simplă încât se declanșează cum apeși pe butonul deodorantului? Ca femeie, eu sunt în cealaltă echipă a jocului de-a marketingul. Șamponul meu e un flacon galben de la L'Oréal și am aparate de ras Venus, verde-mentă, în duș. Recunosc că mă simt femeie, dar nu-s sigură că-i datorită produselor ăstora.

Așa că am pus la cale un plan: timp de câteva zile aveam să folosesc doar produse pentru bărbați. Să-mi umplu baia cu deodorant, șampon și cremă de mâini pentru bărbați. Să folosesc doar aparate de ras pentru bărbați. Aveam să-mi ostoiesc foamea cu bacon la grătar și să-mi potolesc setea cu Jupiler („bărbații știu de ce!"), sau cu Coca Cola Zero. E, totuși, Ziua Internațională a Bărbatului.

Oare dacă mă afund complet în lumea marketingului pentru bărbați o să-mi fie mai ușor să înțeleg cum e să fii bărbat? O să-nceapă să-mi placă fotbalul? O să-mi fie mai ușor să fac un foc? O să mi se transforme dorința de a spune ce simt din când în când într-o pornire de nestăvilit de a prinde un pește cu mâinile goale? E momentul să aflu.

Nu-i prea greu să găsești cosmeticele pentru bărbați la supermarket. Se află toate în același loc și le recunoști după ambalajele care au toate același design plictisitor de asemănător și curat: culori închise – negru, nuanțe închise de albastru sau de gri – cu fonturi simple și, din când în când, poza câte unui tip sexy, cu privirea aprigă. Majoritatea sticlelor sunt destul de grele și dificil de cărat cu o singură mână – cam cum îmi închipui că și-ar dori tipii să le fie și penisurile.

Am cumpărat următoarele:

Deodorant Lynx Instinct
Șampon Schwarzkopf pentru bărbați
Gel de duș Dove Men + Care
Gel de păr Nivea
Cremă de zi pentru bărbați
Cremă de ras Nivea pentru bărbați
Un pachet de 15 aparate de ras de unică folosință
Ceai Yogi pentru bărbați
Friptură, bacon, cârnați, ouă și sos de barbecue
Șase beri Jupiler
Trei doze de Cola Zero
Cărbuni pentru grătar
O cremă de mâini care se numește „Ritualul samurailor"
O lumânare cu parfum de samurai de 21 de lire
Un parfum numit Bărbat Bogat

Bărbații adevărați consumă cantități industriale de carne, conform industriei de publicitate. De aceea, mi-am început ziua cu trei ouă, 150 de grame de bacon și doi cârnați. La fiecare înghițitură sărată și cârnoasă, mi-am spus: se întâmplă. Imediat o să-nceapă să-mi curgă prin vene o forță primordială incredibilă. În schimb, mi s-a făcut nițel greață.

Pentru că bărbăția e o chestie cu care trebuie să te freci, la propriu, m-am dus să fac un duș. Mi-am simțit bicepsul încordat în timp ce scoteam gelul de duș din flaconul mare și gras. E adevărat, șamponul bărbătesc te face mai puternic.

Pe măsură ce începeam să miros ca toți bărbații pe care i-am cunoscut vreodată, mi-am aranjat părul într-o creastă pe creștetul capului. Poate că Bărbații Adevărați n-ar face așa ceva, dar mi s-a părut haios oricum. Se făcuse și mai mult clăbuc ca de obicei și, brusc, am înțeles de ce se pișă bărbații atât de des la duș. Cred că trebuie să exersezi ceva, ca să îndrepți clăbucul spre scurgere cu pipiul, sau ca să faci un mic desen, pentru că eu m-am săpunit pe jumătatea inferioară a corpului de două ori.

După, m-am întors goală la mine-n cameră. Trebuie să faci chestia asta plină de încredere, fără nicio grijă pe lume și cu un penis care-ți atârnă între picioare. M-am gândit că pot să fac și eu chestia asta. M-am gândit că asta e magia produselor pentru bărbați: poți să scoți din tine toate prostiile de băiețel la baie, unde nu te vede nimeni, și-apoi să ieși de-acolo adult încrezător. Recunosc că am simțit cum îmi curgeau un soi de nesăbuință și libertate prin vene, în timp ce mă plimbam, complet goală, prin sufragerie. Dar eram și super conștientă de faptul că locuiesc la etajul 1 și că, în loc de perdele, am niște obloane pe jumătate rupte.

Așa că m-am înfășurat într-un prosop, am aprins lumânarea parfumată pentru bărbați și mi-am periat părul încâlcit, în timp ce inspiram aroma de lemn de cedru. Părul era mai încâlcit decât de-obicei, dar nu m-am plâns de durere. Părea că asta trebuie să fac.

Mi-am pulverizat nori de spray Lynx la subraț și m-am dat pe mâini cu cremă samurai, ceea ce m-a făcut să miros cam ca vărul meu de 13 ani. M-am îndreptat spre parc, pregătită să distrug niște aparate de fitness de exterior, cu mușchii mei reci și tari. Bărbați mereu par ocupați aici, deși e greu să-ți dai seama ce anume fac, întrucât toate aparatele arată ca niște opere de artă postmodernă. Am dat pe gât două doze de Cola Zero, ca să mă motivez, apoi m-am așezat pe unul dintre aparate și-am așteptat să-și facă licoarea magică efectul și să mă transform într-un gladiator aprig.

Nu s-a-ntâmplat nimic, așa că m-am mai dat cu un pic de spray Lynx și m-am dus acasă pe jos.

Mă întrebam cu cât deodorant din ăla trebuie să mă mai dau înainte să înceapă cineva să se frece sexual de mine.

După-amiaza m-am ras pe tot corpul. M-am gândit c-aș avea nevoie de aftershave, sau măcar de niște bucățele de hârtie, să le pun unde m-am tăiat, sau că o să mă irit și-o să-mi crească părul aspru, dar totul părea în regulă. Companiile de accesorii de ras mă păcăliseră cu trucurile lor patriarhale de marketing și mă făcuseră să dau prea mulți bani pe aparatele de ras pentru femei timp de ani de zile. Dar nu m-am agitat. Azi eram și eu în rândul patriarhatului ăluia.

În loc să mă enervez, m-am hotărât să răspund la niște mesaje, exact cum mă învățaseră bărbații cu care vorbisem deschis în trecut:

Traducere:

— Heeei Stephanie! M-am distrat super bine cu tine ieri hehe, m-am super distrat cu câinele ăla după ce ai plecat. Hai să mai facem asta curând, ok?! Xxx
— Ok.
— ?? Haha dubioaso.

Am dormit toată noaptea cu lumânarea parfumată aprinsă. Când m-am trezit, simțeam că mirosul îmi intrase în plămâni, la propriu. Eram pe culmile patriarhatului.

Am mâncat bacon și cârnați și-am verificat rezultatele meciului de fotbal din ziua precedentă. Irlanda de Nord câștigase meciul cu Azerbaidjanul cu un nimicitor 4 la 1. Nu pot să spun că m-am entuziasmat prea tare. Am băut o cană de ceai pentru bărbați, m-am dat cu un pic de parfum pe gât, m-am mai dat cu niște cremă Samurai și-am mai încercat o dată. Nu s-a-ntâmplat nimic. Nici măcar un strop de interes. În fine…

M-am hotărât că dacă vreau ca produsele bărbătești să aibă efect maxim, trebuie să le-ajut un pic. Așa că am stat o oră în peștera mea de mascul, colțișorul din casă în care se retrag bărbații ca să se ocupe de hobby-urile lor masculine, departe de neveste. M-am uitat la poze cu motociclete enorme, mașini lucioase și cele mai noi gadget-uri – gen, un uscător de păr în formă de pistol și-un grătar portabil care arată ca o boxă. Nu că n-ar fi fost interesant, dar nici nu pot să zic că mi s-a sculat de la ele. La fiecare 15 minute am băut o marcă de bere pe care „bărbații știu de ce-ar trebui s-o bea", conform sloganului ei. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut un pic mai mult tutorialul de pe YouTube despre cum se taie lemnele, la care m-am uitat după ce mă amețisem nițel.

Am încercat să-mi fac niște carne pe grătarul din curte. N-am reușit. Hainele îmi miroseau a cârnați plini de funingine și totuși cruzi, așa că am încercat să ascund mirosul cu încă niște Lynx, un pic de cremă de față pe maxilar și un pic de gel de păr pe cap. M-am dus pe acoperișul blocului și m-am uitat aprig în jos. Tot îmi mai era frică de înălțimi. Apoi am comandat pizza și-am mai băut niște bere.

Ca să-mi ascund emoțiile, m-am dus la un bar sportiv din zonă ca să mănânc niște costițe, să beau o bere și să mă uit la rugby. Am urlat când au urlat și ceilalți tipi și-am desenat niște penisuri pe un șervețel.

Pe drum spre casă, mi-am dat pantalonii jos și m-am pișat pe pantoful stâng, iar asta a fost picătura care a umplut paharul. Nu mă simțeam nici curajoasă, nici puternică, nici de succes. În ciuda cremelor, sprayurilor, băuturii și mâncării cu care mă-ndopasem în ultimele zile, cât și a faptului că devenisem o marionetă a tuturor strategiilor de marketing pe genuri, nu eram nici pe departe ca tipul de pe sticla de șampon.

M-am apropiat de esența masculinității pentru că am folosit toate produsele astea? Nu prea. Dar m-am apropiat de fragilitatea masculinității. Fix de-asta are succes publicitatea – și brandingul pentru bărbați: din cauză că tânjim după ceva de neatins. Cât timp există tânjirea, produsele alea se vor vinde, în încercarea de a atinge o versiune inexistentă și complet nerealistă a masculinității.

Faza e că toate aceste așa-zise produse pentru bărbați (cu excepția parfumului, care era absolut îngrozitor) ar putea să fie folosite și de femei. Care-i principala lecție pe care-am învățat-o? Că bărbații îmi pot folosi deodorantul, că femeile se pot rade pe picioare cu cremă de ras pentru bărbați și că pământul o să continue să se învârtă în jurul propriului ax. Pur și simplu produsele astea ar fi mai puțin marketate pe genuri.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre bărbați:
Cum trece un bărbat peste cea mai nasoală despărțire
De ce nu există destui bărbați pentru fiecare femeie
Cum e să faci videochat ca bărbat, în România