FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Am vorbit cu tinerii care le-au adus ceai gratis protestatarilor PSD și au fost huiduiți

„Ăsta e ceai de dincolo!”, a spus o protestatară care totuși l-a acceptat și băut.

Zilele acestea spiritele au fost destul de înfierbântate şi din partea celor care ies de zile întregi în Piaţa Victoriei să protesteze împotriva corupţiei din clasa politica romanească, şi pentru susţinători PSD care protestează și ei față de Iohannis. Mă rog, ei au impresia că Iohannis plătește seară de seară câte 150 000-200 000 de oameni să iasă în Piața Victoriei să dea jos guvernul.

Dacă este ceva ce a făcut bun Dragnea & Co. a fost că a reuşit să aducă oamenii împreună. De la sutele de mii care au scandat seara de seară în zeci de oraşe din ţară, până la patronii de localuri, cafenele, hoteluri şi chiar oameni simpli care au organizat acţiuni de voluntariat pentru a încuraja mişcările străzii şi libera exprimare. Unii care s-au remarcat încă din primele zile au fost tinerii care aduceau ceai cald protestatarilor din Piața Victoriei.

Publicitate

Citește și: Am protestat cot la cot cu PSD-iștii de la Cotroceni și m-au mutat în față, să se vadă că-s și tineri acolo

Aceștia s-au gândit să facă un gest de omenie și pentru bătrânii înfrigurați de la protestul de la Cotroceni și, cu ajutorul celor de la Atelier Pinion, le-au adus ceai cald la miting. Și înainte s-o dai în conspirații cu corporații, stai liniștit nu aveau firma cafenelei nici pe bicicletă, nici pe pahare. Am vorbit cu ei să aflu prin ce au trecut și cum reacționează protestatarii pro-PSD la un gest frumos, față de ăia din piața Victoriei.

Irina

VICE: Cum ai ajuns la protestele de la Cotroceni pro-PSD?
Irina: Mi s-a părut absolut îngrozitor că oamenii aceia credeau că eu sunt plătită, că cineva ne cheamă în Piaţa Victoriei şi că noi suntem o masă de manevre. Prima mea idee a fost: „Hai să mergem şi să le spunem că nu e aşa" şi după aia a venit altcineva cu ideea „ok, dar hai să le ducem şi ceai."

Am încercat să facem un gest de prietenie, să vadă că ne pasă şi de ei. Am trecut cu bicicleta prin faţa lor, iar ei au început să mă huiduie. Asta era super ciudat, deci dacă trecea un tânăr pe stradă sau cum am fost eu cu bicla, primeai nişte huiduieli din alea. Sunt convinsă că nu au huiduit toţi, dar e incredibil. Zici că eram proscrisă. Probabil s-au prins că nu sunt la protestul lor.

Am stat după garduri, lângă jandarmi. Când a venit ceaiul, ţinta era să mergem exact la oamenii mai agresivi, care erau cei mai verbali, dar nu ne-au lăsat jandarmii.

Publicitate

Au venit protestatarii către noi când au văzut ceaiul, le-am zis că e gratuit şi unii ne-au întrebat de ce l-am adus. Alţi au fost suspicioşi şi întrebau ce am pus în el, de ce facem asta sau cine ne-a plătit. Dar astea au fost să zicem 10% din vocile pe care le-am auzit. După aia încercam să iniţiem un dialog, să le spuneam că suntem din piaţa cealaltă, că nu ne-a plătit nimeni şi că oamenii din Piaţa Victoriei nu vor hoţie pe faţă şi că actele de corupţie să fie legalizate.

Citește și: Pancartele penibile ale protestatarilor de la Cotroceni sunt cel mai frumos lucru pe care o să-l vezi azi pe internet

Eu lucrez în domeniul sănătăţii şi numai eu ştiu câţi manageri corupţi am văzut şi cât am încercat să mă duc mai sus să spun ce se întâmplă. Şi în momentul acela păreau să înţeleagă, pentru că şi ei au probleme de sănătate şi au mers prin spitale. Cei care erau mai agresivi se retrăgeau când vedeau că zâmbim şi stăm la discuţii.

M-au scos din minţi câţiva oameni care erau aproximativ de vârsta mea care ne explicau cum au pus ăştia foc prin cluburi. Pur şi simplu nu mi-a venit să cred ce aud. Ei chiar erau convinşi că acele focuri sunt puse. Şi am întrebat: „Cum puteţi crede aşa ceva? Cum e posibil să ajungeţi la concluzia asta?" Mi-au răspuns „Au zis la televizor." Îmi recitau ştirile de pe televiziunile de dezinformare.

Per total, ce ai învăţat din discuţiile cu bătrânii de la protest?
Cumva a fost ca şi cum m-am dus să vorbesc cu tata. El nu a fost la vot, dar ştiu ce televiziuni urmăreşte. A fost un soi de terapie. Am vrut să văd dacă poate să îmi spună cineva în faţă ca eu sunt plătită. Cred că am plecat cu un sentiment de apăsare şi mai mare. Sunt revoltata pe presa care dezinformează. Simt milă pentru unii dintre ei, cei amărâţi, bolnavi şi chinuiţi, care pur şi simplu sunt acolo pentru că ei cred că PSD-ul face bine şi că noi nu-i lăsăm să guverneze ţara.

Publicitate

Citește și: Am vorbit cu românii care și-au cheltuit banii pe o lună ca să vină să protesteze în țară

Am rămas totuşi cu speranţă, pentru că unii au fost mişto. „Aţi adus ceai de împăcare. Sunteţi drăguţi. Da, vă înţelegem şi pe voi", ne-au zis unii. „Ce nasol e că fiul meu e acolo. Cum e posibil ca el să fie acolo şi eu aici?" Adică oamenii şi-au deschis aşa puţin sufletul şi au văzut şi ei o altă perspectivă. Unii au ţipat la noi: „Nu ne-aţi convins! Nu ne-aţi convins!". Le-am spus că noi nu am venit să vă convingem, am venit să vă cunoaştem.

Overall, e trist şi frustrant. Eu pe domeniul pe care lucrez, pe sănătate, cred cu tărie că nimeni nu trebuie să fie discriminat. Trebuie să ajut orice pacient. Ştirile corecte trebuie să ajungă la toţi oamenii.
Au ajuns acolo, la un protest, care nu avea nicio legătură cu noi. Un fel de protest anti-Iohannis. Am întrebat: „Cine a scandat la noi sus Iohannis?" Nu există. Protestul lor era o chestie cu totul paralelă şi nu înţelegeau asta până ce nu le am explicat că noi protestăm împotriva unor abuzuri. I-am întrebat: „Sunteţi de acord că acestea sunt nişte abuzuri?" Mulţi au zis „da, sunt nişte abuzuri."

Ce altă întâmplare îţi mai aduci aminte în mod special?
La final, când m-am dus să-mi dezleg bicicletă, erau nişte domni foarte educaţi de 60 de ani care mi-au vorbit despre bicicletele lor şi cât de bine e că merg cu bicicleta. Unul mi-a zis despre problema lui la genunchi, cum nu mai poate să pedaleze şi cum s-a îngrăşat din cauza asta. Îmi vorbeau în acelaşi timp. Erau super drăguţi. Am stat, i-am ascultat, am vorbit cu ei vreo trei-patru minute şi, la final, le-am zis că trebuie să plec că mă aşteaptă lozincile din Victoriei şi au rămas aşa puţin uimiţi, dar mi-au zâmbit în continuare. Nu am simţit că devenisem duşmanul. Asta mi s-a părut foarte mişto. Deşi iniţial m-au crezut de la protestul lor, nu m-au huiduit brusc. Adică chiar erau nişte oameni super educaţi după ce am văzut şi din limbaj şi din exprimare.

Publicitate

Alex

VICE: Cum ți-a venit ideea acestui gest pentru bătrânii de la protest?
Alex: Mărturisesc că am cumpănit-o ceva vreme, de vreo două ori am dat înapoi. Nivelul meu de empatie nu e chiar atât de sus încât să mă arunc cu capul înainte în chestii din-astea. Şi nu aveam de gând, atunci, să mă lansez în polemici şi discuţii cu cei de-acolo. Mi s-a părut un gest frumos şi atât. După, am aflat şi despre celelalte iniţiative asemănătoare care circulau pe Facebook.

Cum te-au primit?
Majoritatea au fost recunoscători, mulţi voiau să îmi ofere bani (cea mai des auzită întrebare era „cât e ceaiul?") şi câţiva s-au şi prins, înainte de orice discuţie, că venim pe filiera Piaţa Victoriei. „Ăsta e ceai de dincolo!", mi s-a părut cea mai tare afirmaţie (a venit, cu un zâmbet, de la o doamnă care nu m-a refuzat). Au fost şi câţiva care au zis nu: unii fără să ofere explicaţii, alţii, un grup de domni pe la 70-80 de ani, care mi-au aruncat peste umăr ca nu ştiu ei ce am pus eu în ceai.

Citește și: Cum s-au văzut protestele românilor din jurul lumii, acolo unde nici banii lui Soros n-au ajuns

Majoritatea a fost cooperantă şi, până la urmă şi-a băut ceiuțul. E adevărat, ca fiind cu cargo-bike-ul, nu m-am băgat în mulţime şi am rămas mai la periferie, unde erau cei mai vocali şi înverşunaţi.

Când şi-au dat seama că veniţi de „dincolo" nu aţi auzit reproşuri la adresa celor din Piaţa Victoriei?
Ba da, dar nu aşa multe. Câteva din chestiile pe care le spuneau erau, cumva, de bun simţ, chiar dacă fără o legătură directă cu ce se discută în stradă şi media zilele astea: pensii, afaceri, primăria capitalei, ce a făcut Băsescu când era primar, etc.

Publicitate

Partea ciudată şi care mă bloca de fiecare dată, era cea în care apăreau tot felul de teorii absurde: „Nu sunt bani, de ce nu sunt bani?" I-am zis din nou de corupție. „Nu, Mega Image, Carrefour, OMV ăştia fură banii ţării."

Le-am zis: „Uitaţi-mă, sunt aici lângă dumneavoastră, întrebaţi-mă cine mi-a dat bani să ies în stradă!" Dar mi-a explicat calm și sigur unul: „Hai, dom'le, că ştim, am văzut-o la tv pe doamna aia blondă, cum îi spune, care a fost la PNL şi a trecut la PSD, a povestit, s-a urcat în taxi şi a întrebat-o taximetristul: mergeţi la proteste, dacă vreţi vă duc eu la o firmă unde va da 50 de lei să protestaţi."

Pentru mulţi de-acolo ăla era adevărul absolut oricât aş fi stat eu lângă ei cu ceaiul meu să le explic.
Şi am auzit şi cel mai tare argument pro OUG 13: „Dacă iese ordonanţa atunci lui Dragnea&Co le sunt albite dosarele şi nu mai pot fi şantajaţi (nu se ştie de cine) şi atunci îşi vor putea face treaba şi conduce ţara în linişte şi pace."

Aveau şi ei o problemă cu imunitatea parlamentarilor. Numai că aici intervenea schisma: da, să fie judecăţi, să răspundă în faţa legii, dar „JOS DNA!".

Din ce îmi spui, pare că la Cotroceni fiecare venea cu propria lui teorie. Crezi că nu erau suficient de bine informaţi?
„Suficient de bine informaţi" nu descrie nici pe departe atmosfera de acolo. Am auzit acolo mare parte din aberaţiile debitate de RTV şi A3 în ultima vreme precum şi unele noi. Nu am auzit nimic de Soros, în schimb, dar numai pentru că nu am stat îndeajuns. Pe mulţi de-acolo nu prea pot să-i condamn: singurele locuri din care îşi iau informaţia sunt viciate profund, pur şi simplu nu sunt conştienţi că există altceva în afară bulei lor. Probabil dacă aş fi stat mai mult aş fi aflat şi alte minunăţii, dar trebuia să returnez bicicleta şi samovarul.

În plus, după vreo 30 de minute a venit un jandarm la mine şi m-a rugat să-l urmez. Am ieşit cu el afară din mulţime, după gardurile de protecţie şi mi-a spus pe un ton şoptit: „Cred că e momentul să plecaţi, au început să se înfierbânte destul de tare şi să o luaţi şi pe doamna (Irina era în toiul discuţiilor). Înţelegem ce încercaţi să faceţi, dar ar fi bine să plecaţi acum. Vă rog eu, luaţi-o şi pe doamna".

Mi-am dat seama că am greşit intrând în polemici cu oamenii de acolo. Cred că se rezolvă mult mai multe cu un pahar de ceai, o îmbrăţişare şi un CNA pe bune.