Oamenii ăștia mi-au povestit cum e să-ți distrugă viciile viața până la 21 de ani

Consumul de substanțe în adolescență a devenit o „normalitate" din experiența de tânăr adult, dar câteodată lumea depășește limita experimentării adolescentine. Conform Administrației Abuzului de Substanță și Servicii de Sănătate Mintală (SAMHSA), în 2014, 5% din adolescenți, aproximativ 1,3 milioane de americani cu vârste între 12 și 17 ani, au avut o tulburare de consum de substanțe, iar cea mai mare rată de consum de droguri ilegale a fost printre tinerii cu vârste între 18 și 20 de ani. Pe lângă asta, un alt raport a descoperit că, din 2001 până acum, decesele de supradoză printre tineri cu vârste între 12 și 25 de ani s-a dublat în 18 state.

În ciuda acestor cifre, doar 10% din adolescenți primesc tratament pentru dependență. Deci cum e pentru cei care primesc tratament, cei care ajung la dezintoxicare înainte să ajungă la majorat? Am vorbit cu mai mulți oameni care au trecut prin asta.

Câți ani aveai când ai ajuns prima oară la dezintoxicare?
Aveam 20 de ani. Mi-a fost greu să mă las. Am reușit să rezist în jur de 18, poate 20 de luni, dar apoi am recidivat.

Cum te-ai apucat atât de devreme?
Părinții mei m-au dat afară pe la 15 ani, pentru că eram transsexual. Am locuit pe străzi după și asta m-a adus în punctul ăla. Toți din jurul meu se dopau într-un fel sau altul. Un tip cunoscut ca Heroin Bob m-a primit la el și m-a învățat cum să mă descurc pe străzi, dar niciodată nu m-a instigat să mă droghez. Nu m-am spart niciodată cu el, dar după asta am început să călătoresc. Am făcut autostopul până în San Francisco, unde m-am apucat să fumez metamfetamină în Castro și am mai experimentat cu tot felul de droguri: acid, cocaină, ecstasy. Când m-am întors în Washington pe la 16 ani, băgam la venă și eram dependent de heroină.

Care sunt unele din provocările de a ajunge la dezintoxicare la o vârstă sub limita legală?
A fost greu, pentru că nu am avut de pierdut aceleași lucruri ca ceilalți. Nu mi-am luat nicio amendă auto, pentru că nu îmi luasem încă permisul, nu am fost dat afară de la serviciu, pentru că nu am avut niciun job, sau casă, sau căsnicie. M-am chinuit mult timp până când să recunosc că sunt alcoolic, pentru că eu nu beam niciodată în baruri și nici nu am fost prins beat la volan. A fost mai greu pentru mine să recunosc multe lucruri, decât să le justific ca pe niște experiențe normale pentru un adolescent.

Cum te descurci să legi noi prietenii ca tânăr complet lucid?
Sincer? Nu prea bine. M-am alăturat unei comunități de recuperare, dar majoritatea persoanelor sunt mult mai în vârstă decât mine. M-am împrietenit cu multe lesbiene mai în vârstă, care au încercat să mă conecteze cu alți tineri. Cred că pentru mine a fost mai greu pentru că eram queer și transsexual, iar majoritatea persoanelor queer pe la douăzeci de ani se duceau în baruri și se făceau praf. Deci am fost alienat destul de mult. Înainte de recidivă, am început să ies prin baruri cu prieteni care beau. După o perioadă am început să beau și eu cu ei și situația mi-a scăpat de sub control destul de rapid. Am învățat că barurile nu sunt locuri bune pentru mine.

Câți ani aveai când ai ajuns la dezintoxicare?
Aveam 20 de ani.

Ai fost de bună voie sau te-au forțat părinții/tutorele/legea?
Pe jumătate de bună voie și jumătate forțată de familia mea. Am primit un mandat de arestare și aveam nevoie de ajutor, așa că l-am cerut. Dar odată ce am făcut asta, am fost forțată să o duc până la capăt, pentru că era implicată și familia mea. Nu știu dacă m-aș fi dus doar de bună voie.

Ce ai făcut când ai împlinit 21 de ani?
Am mâncat un tort cu biscuiți și ciocolată. A fost drăguț.

Cum te descurci să-ți faci prieteni noi ca o persoană complet lucidă?
De fapt, majoritatea prietenilor mei sunt și ei la fel. Mi-e greu să mă împrietenesc cu persoane de vârsta mea care consumă alcool. Viețile noastre sunt complet diferite și nu prea avem lucruri în comun.

Câți ai aveai când ai ajuns la dezintoxicare?
Aveam 20 de ani și am urmat un tratament pentru alcoolism. Am încercat asta și pe cont propriu de pe la 18 ani, dar nu a mers.

Ce preferai să consumi?
Alcool, xanax și opiacee.

Cu ce provocări te-ai confruntat?
Mi-a fost foarte greu să mă obișnuiesc cu ideea de a nu consuma nimic, mai ales înainte de 21 de ani. Mi-a fost ușor să conștientizez că sunt dependentă de droguri, dar credeam că, la un moment dat, voi putea consuma alcool ca un om normal. Mă simțeam minoră și mi se părea OK să beau, pentru că eram doar o puștoaică care se distra. În schimb, m-am documentat destul de mult, iar de fiecare dată când beam, îmi făceam singură rău și altora din jurul meu și alimentam un ciclu vicios de rușine, ură față de sine și disperare. În ciuda lucrurilor astea, tot mi-a fost greu să accept că trebuie să nu mai beau niciodată.

Ce ai făcut când ai împlinit 21 de ani?
Am ieșit de la dezintoxicare cu o lună înainte de ziua mea și nu prea aveam prieteni. O tipă cu care obișnuiam să consum, care se lăsase cu ani în urmă, mi-a făcut o petrecere surpriză, cu foc în curte și tot ce trebuie. Au mai venit niște oameni și ne-am simțit super bine.

Câți ani aveai când ai fost la dezintoxicare?
Prima oară când m-am lăsat a fost când m-am internat într-un centru rezidențial de dezintoxicare, iar apoi încă o lună la reabilitare. Aveam 18 ani.

A mers?
În niciun caz. M-am simțit incredibil de inconfortabil și agitat psihic pentru 30 de zile cât am fost treaz la centru rezidențial și m-am reapucat imediat după ce am ieșit. Am reușit să mă las pe bune pe la 21 de ani. Eu chiar mi-am petrecut ziua de naștere la dezintoxicare.

Cum te-ai apucat la o vârstă atât de fragedă?
Prima oară când m-am îmbătat am simțit ceva, chiar simțeam că aș putea să-mi ating potențialul cât eram spart și băut. Din câte am înțeles nu e tocmai o idee asociată cu abuzul de substanțe și alcool la minori. Câteodată pierdeam controlul și făceam numai prostii, dar punctul ăla în care eram doar ciupit mă făceam să mă simt încrezător și confortabil. Substanțele mele preferate erau alcoolul și opiaceele, dar când astea două nu erau disponibile, nu aveam probleme să fac compromisuri.

Cum au reacționat prietenii tăi când a trebuit să te duci la dezintoxicare?
Nu prea au luat-o în serios. Au presupus că e un fel de repaus de treizeci de zile pentru mine și că în momentul în care o să mă întorc o să reiau cu ei vechile obiceiuri. Sincer, nici eu nu aveam prea multe speranțe pentru un alt scenariu.

Câți ani aveai când ai fost prima oară la dezintoxicare?
Aveam 17 ani. M-am înscris într-un program de reabilitare, apoi am fost trimisă câteva luni la un centru și apoi la un internat pentru un program de 12 pași. Era un fel de izolare pentru tinerii în prag de risc, dar care includea și școală și activități extracurriculare. Era condus de membrii organizației Alcoolici Anonimi, dar fără terapeuți.

Ce substanțe consumai?
Iarbă, da, doar iarbă. Chiar și în ziua de azi nu am consumat droguri mai puternice.

Chiar ai crezut că o să te lași pentru totdeauna după tratament?
După ce am plecat de la internet, eram convinsă că o să mor sau o să ajung la închisoare, dacă mă apuc din nou. Deci, am făcut tot ce am putut, convinsă că o să duc o viață de luciditate și că nu există altă cale. Mergeam la întâlniri aproape în fiecare zi, m-am implicat în proiecte sociale și am ajutat alți tineri ca mine. Am ținut-o așa aproape trei ani și jumătate, până în facultate. Acum nu mai urmez aceleași reguli și mi-am format propriul drum spre bunăstarea mea.

Cum ai trecut prin facultate ca o persoană complet lucidă?
După ce am terminat liceul la un internat de dezintoxicare, m-am ferit de universități mari și am ajuns la Universitatea Baptistă Creștină din Sud, unde exista o politică de zero toleranță și dormitoare separate pentru fete și băieți. Un astfel de mediu, cu un grup de copii creștini, mi-a făcut cu siguranță viața mai ușoară și să evadez la întâlnirile AA. Era cool să te declari lucid în populația aia de studenți, deci nu prea a trebuit să explic asta la mulți oameni.

Am ales să le spun povestea mea persoanelor de care m-am apropriat și care au devenit prieteni buni, atunci când am avut oportunitatea. A fost ciudat să descriu colegei mele de cameră, relația cu sponsorul meu. Eu obișnuiam să vorbesc cu sponsorul meu aproape în fiecare zi, iar la început ea nu înțelegea de ce era atât de benefic pentru mine să depind de cineva atât de intens și frecvent. Până la urma, ea cred că mi-a respectat alegerea.

Câți ani aveai când ai fost prima oară la dezintoxicare?
16. M-am lăsat timp de 11 ani activi în recuperare. Am avut o recidivă în 2011, dar acum sunt iar pe reabilitare.

Care sunt unele dintre provocările de a ajunge la dezintoxicare la o vârstă sub cea legală?
Pe departe cel mai înfricoșător și șocant lucru a fost să fiu scos dintr-un mediu în care în mare parte eram înconjurat de persoane ca mine și să ajung undeva unde toată lumea era cu cel puțin 15 ani mai în vârstă și erau trecuți prin lucruri mai grele decât mine, un puștan de liceu din suburbie.

Cum ai ajuns să consumi la o vârstă atât de fragedă?
Am început să beau alcool pe la 12 ani. Tatăl meu mi-a permis să beau un pahar de vin la nunta unchiului meu. După primul pahar, am reușit să mai furișez câteva. Țin minte că adoram felul în care mă făcea să mă simt. La 12 ani era destul de greu să faci rost de alcool, dar, după prima oară, deja mă hotărâsem să mă îmbăt cu orice ocazie întâlnită.

Ce-ai făcut când ai împlinit 21 de ani?
Eram președintele unei conferințe pentru tineri în recuperare în anul acela, iar asta am simțit să fac, deci eram prea ocupat să mă îngrijorez sau să-mi fac planuri. De ziua mea am fost la un magazin de băuturi alcoolice și am cumpărat o sticlă de 99 Bananas pentru sora mea, care e cu un an mai tânără decât mine.

Câți ani aveai când ai fost prima oară la dezintoxicare?
Aveam 15 ani când m-am internat prima oară la un centru de tratament. Am fost la cinci centre în total.

Ce substanțe consumai?
Metamfetamină, heroină și crack.

De ce obstacole te-ai lovit?
Iarba și alcoolul erau o „normalitate", dar am realizat timpuriu că voiam și aveam nevoie de mai mult și am deviat în altă extremă, într-o perioadă scurtă de timp. Prietenii și sora mea nu mă înțelegeau. Noi beam împreună și credeau că o să fiu OK, chiar și eu credeam asta. Dar apoi dispăream cu săptămânile. Din senin, am fost deconectată de prietenii și surorile mele. Deja nu mai eram „normală". Oamenii continuau să creadă că o să-mi treacă, că era doar o fază. Cu toții voiam cu disperare să credem asta. În liceu mă simțeam mai confortabil să petrec prânzul cu consilierul meu, decât cu prietenii mei.

Cum e să fii complet lucidă în facultate?
A fost și continuă să fie o luptă. Majoritatea prietenilor mei bagă Adderall în sesiunile de examene. Câteodată sunt invidioasă și trebuie să mă reculeg. Dar apoi mă gândesc: cât de tare că pot să fac asta trează! E doar meritul meu!

Câți ani aveai când ai ajuns prima oară la dezintoxicare?
16. Am fost la un centru de tratament din Gladstone, Oregon, timp de 28 de zile. Am ieșit și am recidivat la scurt timp după (poate o săptămână?). Trei luni mai târziu m-am internat din nou. De data asta, într-o expediție terapeutică din sălbăticie, care presupunea să campezi în liniște timp de trei săptămâni, patru pentru expedițiile „extensive" (cutreieram canioane, surfing, călărit, descoperirea de noi drumuri) și apoi am mai stat șase luni la o școală internat în natură.

Toate astea s-au întâmplat în Oregon. Eu am fost scos cu forța din camera mea de escorte trimise de părinții mei. De asemenea, m-am înscris într-un program la 19 ani, pentru că eram dependent de heroină. Programul se baza pe terapie asistată de medicamente, unde mi s-a prescris suboxon și mă duceam la terapie individuală, dar și terapie de grup.

Cum te-ai apucat de droguri atât de tânăr?
Am băut prima oară alcool la 13 ani. La 12 ani am fumat iarbă pentru prima oară. Eu obișnuiam să ies cu copii mai cool și mai în vârstă și eram disperat să mă integrez. Cu siguranță am cedat din cauza presiunii sociale. De asemenea, cred că a avut o legătură și că sunt gay. Eu m-am declarat gay la o vârstă fragedă, la 14 ani, și deși am fost acceptat de aproape toată lumea din jurul meu, am avut un conflict interior, care nu mă lăsa să mă simt confortabil în pielea mea.

Presupun că drogurile și alcool au reprezentat o amânare a disconfortului interior. Eu am descoperit heroina prin intermediul unui tip mai în vârstă, care a ajuns iubitul meu. Purtam ranchiune pe părinții mei pentru că m-au trimis la dezintoxicare la o vârstă atât de fragedă și eram pregătit să-mi distrug viața. Voiam să încerc droguri noi, iar el mi le-a oferit. Cam asta a fost.

Care sunt unele dintre provocările de a ajunge la dezintoxicare la o vârstă sub cea legală?
Cu siguranță relația mea cu alcoolul și drogurile înainte de vârsta legală a fost una interesantă. Oricând dădeam de alcool, beam cât puteam de mult și cât se poate de repede, pentru că nu știam când o să mai prind. Nu eram suficient de mare să-mi cumpăr singur, iar faptul că îmi era interzis m-a făcut să-mi doresc și mai mult să beau.

A fost foarte ușor pentru mine să justific comportamentul meu de dependent, ca „un semn al tinereții" și ceva care o să-mi treacă cu vârsta. Îmi spuneam lucruri de genul „E imposibil să am o problemă, pentru că nici nu am vârsta legală pentru consum de alcool!" sau „Asta înseamnă să fii tânăr, o să-mi dau seama despre ce e vorba și nu o să mai am problema asta când o să mă fac mai mare."

Chiar ai crezut că o să rămâi pentru totdeauna lucid după tratament?
Deși sunt lucid acum, nu a fost așa după tratament. Când mă gândesc la ideea de a fi lucid pentru TOTDEAUNA, asta îmi dă anxietate și nu mă ajută să mă mențin! Programul pe care-l urmez acum mă învață să mă concentrez pe prezent, „doar pe astăzi". Tot ce trebuie să fac este să rămân treaz astăzi. Cine știe, poate o să beau ceva mâine. Totuși, astăzi o să rămân treaz.