Milioane de femei din China se căsătoresc cu bărbați gay de frica statului

Multe dintre chinezoaice căsătorite de fațadă află orientarea sexuală a partenerului abia după nuntă. Cum arată viața pentru aceste tongqi și pentru bărbații cu care se căsătoresc?

„Lumea-i atât de obositoare! Să se termine odată totul, nu mai e nimic!" La scurt timp după ce-a postat cuvintele astea la ea pe micro-blog, Luo Hongling, o profesoară în vârstă de 31 de ani de la Universitatea Sichuan, s-a aruncat de pe o clădire cu 13 etaje.

Fără soțul acesteia, moartea femeii ar fi fost înc-o notă de subsol în rubrica de știri locale a ziarului Chongqing Daily. Așa, însă, moartea ei a devenit un soi de piatră de hotar în China și a aprins o dezbatere publică despre o problemă mai puțin cunoscută: Luo Hongling era tongqi, una dintre presupusele milioane de femei heterosexuale din China măritate cu bărbați gay neasumați. Cu o zi înainte de moartea acesteia, soțul ei, Cheng Jiansheng, postase un mesaj public pe propriul micro-blog: „Luo, îmi pare rău. Sunt gay și te-am înșelat. Motivul pentru care m-am căsătorit cu tine e ca să ascund faptul că sunt gay".

Deși China a decriminalizat homosexualitatea în 1997, a rămas clasată ca boală psihică până în 2001. Conform unui studiu Pew din 2013, numai 21% dintre chinezi sunt de acord cu homosexualitatea. În martie, guvernul a interzis portretizarea homosexualității în filme și la TV pe motiv că e „pornografică sau vulgară" și a inclus-o în aceeași categorie cu actele de incest și abuz sexual.

Nu-i de mirare că WorkForLGBT, un ONG din China, a aflat că doar 18% dintre bărbații gay și-au făcut coming out-ul față de familie. Generația părinților lor a crescut pe final de epocă Mao, pe când reformele Revoluției Culturale le-au întrerupt educația pentru cultura generală, iar educația sexuală era ca și inexistentă. Alec Ash, autorul cărții Wish Lanterns, în care scrie despre viața tinerilor chinezi, spune că prăpastia culturală dintre părinți și copii e enormă: „Echivalentul ar fi ca ai mei să se fi născut în 1880".

„Înțelegeam doar foarte vag ce e [homosexualitatea când m-am însurat cu nevastă-mea] și habar n-aveam că orientarea sexuală nu-i ceva ce poți să schimbi", a zis Jiaoao Baba*, unul dintre subiecții din Papa Rainbow, cel mai recent documentar al cineastului queer Fan Popo. După cum recunoaște și-n film, e gay, dar e însurat cu o femeie.

Deși orașul lui natal, Cangzhou, e aproape pe hartă de Beijing, când vine vorba de atitudini față de persoanele LGBTQ, sunt două lumi diferite. „E un loc simplu. Atitudinea prevalentă față de gay e de neacceptare și discriminare", a declarat acesta pentru Broadly. Spune că și-a cunoscut nevasta printr-o pețitoare, ceea ce nu era deloc neobișnuit la începutul anilor '90, când s-au cunoscut. La momentul respectiv nu era sigur că-i gay, așa că a mers mai departe cu căsătoria, convins fiind că interesul față de bărbați era doar o fantezie naivă, de tinerețe – manifestare a unor frustrări sexuale reprimate.

„Aveam în continuare sentimente pentru bărbați. Nu s-au oprit niciodată. Apoi, când a apărut internetul, am înțeles ce înseamnă să fii gay – că e ceva înnăscut și că n-o să pot să fac nimic s-o schimb." Când s-a căsătorit cu nevastă-sa, homosexualitatea era încă ilegală. Nu prea avusese cum să-și înțeleagă orientarea sexuală înainte de apariția internetului – ceea ce, de altfel, e valabil pentru o generație întreagă de bărbați și femei queer din China.

„Am o metaforă", zice el. „Dacă o boabă de fasole mung nu dă niciodată de apă, probabil o să rămână mereu o boabă de fasole mung. Dar dacă primește apă și solul e fertil, mediul e bun și e cald afară, o să germineze. Și, odată ce se-ntâmplă asta, n-o să mai redevină niciodată o boabă de fasole mung."

Zhang Beichuan, profesor la Facultatea de Medicină a Universității Qingdao University, e unul dintre principalii cercetători ai fenomenului tongqi. Holul pe care se află biroul lui n-are ferestre și becurile se stricaseră. A trebuit să-mi folosesc lanterna de la telefon ca să-l găsesc.

În ciuda domeniului de cercetare al lui Zhang, n-are biroul în campus. A fost nevoit să se mute într-un bloc de apartamente, o clădire banală și gri pierdută pe întinderea urbană a orașului Qingdao. Zhang e un personaj eroic pentru comunitatea LGBTQ de-aici. A fost unul dintre primii cercetători în medicină care a identificat epidemia de HIV care se extindea la finalul anilor '80 și a scris despre ea, fără să folosească termeni discriminatorii.

În 1999, studiile lui asupra comunității queer din China au luat o turnură neașteptată. A venit la el la birou o femeie care plângea și care i-a zis că, fără voia ei, s-a măritat cu un bărbat gay.

Estimările modeste ale lui Zhang spun că există cel puțin zece milioane de chinezoaice hetero măritate cu bărbați gay. Niște studii similare, întreprinse de sexologul chinez Li Yinhe, plasează cifra în jur 16 milioane, iar studiile citate de antropologul Tiantian Zhang de la Yale, într-un studiu din 2015, spun că e vorba de 19 milioane – cam cât populația României.

Conform cercetărilor lui Zhang, 80% dintre bărbații gay din China au optat pentru căsătorii tradiționale cu femei hetero, din cauza unei combinații toxice de presiuni din familie și din societate. Se știe că sistemul de ajutor social din China e foarte simplist, motiv pentru care copiii poartă povara de a-și sprijini vârstnicii. Pentru persoanele LGBTQ, aceste obligații de familie sporesc presiunea de a rămâne „în dulap" – iar asta explică, într-o oarecare măsură, de ce bărbații gay ca Cheng Jiansheng se văd nevoiți să se căsătorească cu femei hetero.

Jue Chen* a descoperit că soțul ei e gay după ce a văzut în telefonul lui SMS-uri de la amant. „Bună frumosule", zicea unul dintre ele. „Mă excită prea tare corpul tău. De azi înainte nu mai las pe nimeni să mă atingă." La început s-a resemnat cu gândul că soțul ei și-a găsit o amantă, dar curiozitatea a mânat-o să sune la numărul necunoscut.

„Evident, am presupus că e o fată", a zis femeia. „Dar când am sunat la numărul ăla mi-am dat seama că vorbesc cu un bărbat. Am crezut c-am greșit numărul, dar am mai încercat o dată și am ajuns la aceeași persoană… și au continuat să vină SMS-uri de la el [la soțul meu]. Așa mi-am dat seama."

Partenerul ei a refuzat să-i acorde divorțul și a motivat că nu-i mare chestie. Femeia spune că și tatăl ei a fost de acord și i-a explicat că are „așteptări nerealiste de la căsnicie". Aveau copii mici împreună, așa că s-a hotărât să facă un compromis și i-a permis soțului să-și păstreze amanții – dar i-a cerut și să nu mai doarmă în pat cu el sau să-mpartă patul.

În 2012, a găsit un flacon de pastile în baie. După ce a căutat denumirea de pe etichetă prin motorul de căutare Baidu, a aflat că medicamentele sunt tratament pentru HIV: soțul ei ajunsese seropozitiv.

Zhang spune că peste 30% dintre tongqi iau o boală venerică – multe așa află că soții lor se culcă cu alți bărbați. Circa 10% dintre tongqi au tentative de sinucidere, adaugă tot el. Suntem la el în birou și gesticulează spre șirurile de fișete aliniate din podea până-n tavan. Conțin mii de scrisori și corespondență cu femei în căsătorii aranjate. De curând, Zhang a început să-și digitizeze arhiva cu ajutorul asistenților; până acum, au scanat 43 de mii de pagini.

„Nu e doar o problemă LGBT", a spus Zhang. „E o problemă a întregii societăți."

Universitatea Agricolă Qingdao e departe, la periferie. Liu Tengyang, programator și student, a înființat un cont de WeChat și un grup pe QQ pentru tongqi, care se cheamă Familia Tongqi. QQ e o aplicație chinezească de social media optimizată pentru mesajele de grup, cu administratori care pot să controleze cine intră în conversație. Familia Tongqi e unul dintre cele mai animate grupuri de-acolo.

Ne-am întâlnit la poartă și am mers împreună pe o stradă mărginită de copaci care împrejmuia campusul. Mergea bine vânzarea la tărăbuțele cu mâncare stradală de pe marginea drumului, iar fumul de la micile lor grătare pe cărbuni se amesteca cu ceața care se rostogolise peste noi dinspre mare. „Am găsit puține articole online despre tongqi și mi-am dat seama că nu prea au unde să vorbească despre chestiile prin care trec, fix în perioada în care descoperă că s-ar putea ca soții lor să fie gay", a zis Liu.

În lunile de după întâlnirea noastră s-au alăturat nenumărate femei grupului, ca să ceară sfaturi. Aproape în fiecare zi mai intră o femeie pe grup și-și toarnă povestea în fața celor 1 700 de membri de-acolo. O membră mai nouă și-a povestit în detaliu bănuielile despre soțul ei, în mesaje din ce în ce mai agitate pe măsură ce descoperea jucării sexuale pentru bărbați și lubrifiant la ei în casă.

Fenomenul tongqi nu aduce în discuție doar presiunile pe care le resimt bărbații homosexuali din China. Subliniază și presiunea pe care societatea o exercită asupra femeilor ca să se mărite. În China, termenul popular „shengnu" („femei-rest") descrie orice femeie de peste 30 de ani care nu s-a așezat la casa ei și nu și-a găsit un bărbat încă. Unele femei ajung să se mărite devreme, fără să mai treacă prin procesul de întâlniri și coabitare pe termen lung atât de răspândit în occident. Luo Hongling, care fusese activă într-o comunitate online de sprijin asemănătoare cu Familia Tongqi, fusese cu soțul ei doar vreo 5-6 luni înainte să se căsătorească. Când și-a luat viața, își știa soțul de mai puțin de un an.

În 2005, Lin Hai, specialist în IT, lucra în provincia Guangxi din sudul Chinei, când unul dintre prietenii lui a fost rănit într-un accident industrial. Prietenul, care nu mai putea să întrețină relații sexuale, a ajuns la disperare și gânduri suicidale. Lin Hai s-a gândit c-or mai fi și alții ca prietenul lui pe lume, așa că a înființat un site care se numește wx920 („wx" vine de la „wuxing", care înseamnă „non-sexual"). Inițial, l-a conceput ca pe un site de agățat pentru persoanele asexuale și pentru cele care nu mai puteau să facă sex din cauza bolilor sau a accidentelor, dar a observat că pe site se înscriau și femei și bărbați gay în căutare de căsătorii de fațadă cu care să-și păcălească părinții.

Cererea mare l-a determinat să creeze un alt site similar, chinagayles.com, conceput anume pentru gayii și lesbienele care vor să se căsătorească între ei. Spune că site-ul are circa cinci sute de mii de membri și a adus împreună aproape 50 de mii de cupluri.

Căsătoriile astea de fațadă se numesc xingshi hunying („căsătorie de formă") și cam ăsta e compromisul la care a ajuns Jue Chen cu propriul ei soț gay. După ce a aflat că e seropozitiv, femeia s-a temut că dacă l-ar părăsi și l-ar separa de copii, l-ar condamna, probabil la moarte. „Nu și-ar mai fi luat medicamentele anti-HIV", explică aceasta.

Duc în continuare vieți sexuale complet separate, ceea ce înseamnă că ea nu a contractat HIV. Când am întrebat-o dacă soțul ei își caută activ parteneri, mi-a spus: „Nu știu. Nu-l întreb." Mi-a spus că s-a văzut și ea cu alți bărbați în trecut, „dar acum deja m-am blazat. Nu mă mai văd îndrăgostindu-mă niciodată."

La ora actuală, compromisul fragil pe care se întemeiază familia ei înseamnă că ea stă acasă și crește copiii, în timp ce soțul ei muncește în alte orașe, ca să câștige bani. „Prietenii îmi zic că n-am de ce să mă plâng. Îmi asigură traiul. Dar nu știu adevărul."

Deși cuplurile de pe site-ul lui Lin Hai pot să fie discute sincer de la bun început, soluția asta tot e un bandaj, nu un leac. Le permite, într-adevăr, persoanelor queer să ia o pauză de la presiunea exercitată de familie, dar nu rezolvă problema de fond: că familiile nu pot să-i accepte așa cum sunt. Până nu se va-ntâmpla asta, cea mai bună speranță pe care o pot nutri e compromisul incomod al unei căsnicii acceptabile din punct de vedere social, dar lipsită de sex.

Jiaoao Baba e în continuare însurat. Când l-am întrebat dacă n-are regrete, mi-a zis: „N-aș folosi cuvântul ăsta" și a sugerat, în schimb, cuvântul yihan. E mai aproape ca sens de „ce păcat".

„Mă simt reprimat emoțional", mi-a zis, „dar, mai mult de-atât, mă simt pur și simplu prost față de nevastă-mea. Și nu-i o chestie care să se amelioreze cu timpul, e o senzație care devine și mai nasoală pe măsură ce trece timpul." I-a spus soției că e gay în 2007, dar au rămas împreună și i-a promis că n-o să-și facă niciodată coming out-ul public. Se teme și că un astfel de gest i-ar afecta negativ cariera.

Homosexualitatea e din ce în ce mai acceptată – în intimitate, nu în public – de către generațiile mai tinere. În orașe precum Beijing și Shanghai au loc pride-uri și, în astfel de zone cosmopolite, nu e neapărat rar sau remarcabil să cunoști persoane asumat queer. Toleranța asta se răspândește azi și spre alte orașe, printre care și Cangzhou-ul natal al lui Jiaoao Baba – deși mai e mult până departe. „Dar sunt optimist", mi-a zis, „își asumă din ce în ce mai mulți."

Și Zhang Beichuan e optimist și speră că-ntr-o zi persoanele gay n-o să mai fie nevoite să se căsătorească de formă. A susținut că internetul schimbă radical peisajul. „Ritmul schimbării în această societate e mai rapid ca orice s-a văzut până acum pe lume", a zis el, „deci îmi păstrez speranța. Schimbările din occident, care le-au permis homosexualilor să se afișeze și să se căsătorească – au trecut sute de ani să se ajungă acolo. Cred că aici procesul ăsta o să dureze doar câteva zeci de ani. Și deja a început."

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre chinezi:
În spitalele nereglementate din China, care castrează bărbați
Facebook a inventat un sistem de cenzură ca să atragă China
Drumul unui fotograf român prin China îți arată că cele două țări nu-s așa diferite