Videoclipurile lui Costi Ioniță îți arată că este cel mai creativ român de pe Pământ

(Fotografie via contul de Facebook al lui Costi Ioniță)

Costi Ioniță e o legendă. Știu că o să ți se pară ciudat să auzi asta, dar e. De fapt, Costi Ioniță e un revoluționar. Cel puțin în ceea ce privește kitsch-ul din muzica pop românească. Genul ăla care acum e adorat de orice hipster creativ, care-și caută imagini pentru story-ul de pe Instagram mai mult decât un rost în viață. Din păcate, Costi nu primește destule laude pentru ce a reușit să facă. Pentru omul de rând, Costi e dubiosul ăla care face muzică proastă. Fair point, dar câți din ăștia nu avem în pop? Și toți îl copiază pe Costi, the OG.

Nu mă înțelege greșit, tot ce a scos el sună absolut oribil, dar nu despre asta-i vorba. Costi a muncit mult să ajungă să fie numit regele kitsch-ului din România. Merită apreciat pentru efort. Și-a pierdut și părul, pentru numele lui Dumnezeu. Și cu toate că își aleargă propria coadă de ani buni, și nu mai scoate nimic interesant, trebuie să ne amintim de toate încercările lui de a-și promova brand-ul. Omul s-a reinventat artistic de prea multe ori, poate din dragostea lui față de bani sau poate din dragostea lui față de și mai mulți bani.

Omul a trecut de la Valahia la manele, turbofolk, muzică balcanică și colaborări oribile cu Shaggy. Da, Mr. Bombastic. Unele persoane sunt pur și simplu unite de destin. Au cântat împreună și la The Today Show, în mijlocul New-York-ului. Mai nou face și EDM. De ce nu e Costi Ioniță pe line-up la Untold? Pentru că e discriminat și subapreciat de români. Și e păcat.

Pe lângă faptul că e super prolific în muzică de căcat, Costi e un revoluționar și când vine vorba de prezentarea pieselor în format video. Nu știu dacă știi asta, dar Costi Ioniță are cele mai absurde și tâmpite videoclipuri din istoria muzicii românești. Ca să-ți dovedesc asta, am făcut o selecție cu cele mai faine, adică cele mai oribile, clipuri semnate de Costi:

Primul clip e și cel mai acceptabil pe scara absurdului. Pentru o piesă despre necazuri, supărări, suspinări și mult plâns, Costi Ioniță s-a gândit că cel mai bine s-ar potrivi un scenariu în care el și Alina sunt îmbrăcați în straie victoriene. Vezi, aici e geniul lui. Orice om s-ar fi gândit la ceva banal, dar Costi nu e orice om. El e special.

Cei doi se iubesc, normal, dar nu pot fi împreună, pentru că, nu știu de ce, așa că încep să cânte în fața unui zid cu poze în care apar tot ei. Poze mișcătoare, evident. E și o imagine cu niște valuri care se lovesc de țărm, pentru că iubirea lor e mai puternică decât luna, I guess. Până la final cei doi ajung să cânte unul lângă celălalt, ea pe un scaun, el în spatele ei, ceea ce în era victoriană era considerat preludiu.

Costi duce o viață dublă, în clipul pentru „Oh mami", pentru că așa-i cere melodia. E cu versuri de rap, dar refrenul e de manea. Și cum s-a decis să prezinte treaba asta în clip? Simplu. Ori e îmbrăcat ca un băiat de cartier, unul cam bătrân pentru șapca aia, și are numele „Ragga Man"(?!), ori poartă o cămașă și vrăjește o tipă pe canapea. Asta în timp ce în parcare dansează niște breakeri și multe femei dau din fund.

Cele două personalități se intersectează pe tot parcursul clipului, dar Ragga Man rămâne preferatul meu. În timp ce cântă versurile lui, pe ecran apar tot felul de mesaje gen „GIE!", „UNDERCOVER" și preferata mea „RAGGA TON STYLE", care nu e o chestie. A vrut să zică reggaeton, dar lasă că merge și așa.

La final, ambele personalități își fac o tabără de femei care aruncă mâinile-n aer. Sunt sigur că toate chestiile astea au un sens în capul lui Costi, dar pe mine mă depășesc.

Clipul ăsta ar putea intra lejer în competiție la Un Certain Regard, la Cannes. Primul cadru e cu luna acoperită de negura din pădure. Apoi se schimbă treaba și apare, de nicăieri, o canapea, o lampă și un radio într-o pădure, la dracu-n praznic. Și ninge peste mobilierul ăsta. Vedem doi tineri care îngheață în prostie, în timp ce se uită unul la altul. Probabil nu și-au plătit întreținerea și s-au gândit că, nah, decât să înghețe în casă mai bine o fac afară, mai văd un brad, ceva.

Dispar tinerii și apare Costi pe canapea, lângă lampa care deja stă înclinată, mare noroc că nu a luat-o vântul, care zice așa: „din ochii mei în lacrimi, plouă cu petale". Strânge din mâini și îi cântă codrului. E poezie pură, toată treaba asta. Asta în timp ce tinerii fug prin zăpadă și dau o partidă sănătoasă de dry humping. La un moment dat întind și hora unirii, poate se mai încălzesc. Tot clipul are un simbolism aparte. Va rămâne cu tine.

Închide ochii și imaginează-ți un clip cu Vali Vijelie și Costi Ioniță. Dacă te-ai gândit la ei doi într-o vacanță pe munte împreună cu două tipe, cu care se îmbrățișează, cântă lângă o cascadă, se dau pe gheață și-și dau high-five fără motiv, atunci ai ghicit clipul de la „Ninge iar".

Tot clipul e o sesiune lungă de îmbrățișări. Nu știu, man, dar după ce l-am văzut m-au cuprins tot felul de sentimente ciudate. Adică, până la final am ajuns să fiu gelos pe tipele alea. Aș vrea și eu să fiu îmbrățișat de Costi într-o cabană la munte, lângă șemineu, departe de lumea rea. Totul pare atât de feeric.

Nimeni nu prezintă suferința din iubire la fel ca Dr. Costi. Nici nu trebuie să dai click pe clip. Uită-te la thumbnail-ul ăla. Doamne, câtă suferință în ochii lui întredeschiși. Dacă o să fii curios și o să dai pe clip, o să vezi o tipă pe o capotă. În spatele ei, Costi, la volan, distrus. Merge după ea. Apar siluetele lor pe un pod, fiecare în direcția opusă. Mi-e greu să-mi țin lacrimile, alea cu petale.

Urmează tot felul de imagini suprapuse cu cei doi, din ce în ce mai ciudate. Ei doi împreună, despărțiți, împreună, pe pod, singuri, în timp ce se uită-n zare. Tipa miroase un trandafir, un simbol al iubirii, după cum știm cu toții. O face într-un mod super stoic. Costi e un boss, clar, dar blonda iese în evidență aici. Cum se uită, așa, fără sens, la nimic, în timp ce se gândește „cât pula mea mai trebuie să stau așa?". Totul e atât de tragic. Glumesc, e super haios.

Dintre toate piesele de dragoste ale lui Costi, asta are clipul cel mai fucked up. Începe, din nou, cu o tipă pe un pod, un laitmotiv în opera lui vizuală. Costi intră în acțiune pe un fotoliu, în timp ce-n spatele lui se leagănă tipa de pe pod, îmbrăcată în alb. La un moment dat apare de două ori în același cadru. Nu are nicio legătură cu el, că aparent e cu un alt tip. Unul cu păr. Nasol. Dar îi pune mâinile la ochi și atunci Costi o ia razna.

Mă rog, nu chiar, de fapt ajunge lângă podul din intro, unde cântă de Doamneeee-Doamneeee, în timp ce tipa s-a căsătorit cu ăla cu păr. Previzibilă toată treaba. La un moment dat, Costi ajunge să cânte într-o încăpere înconjurat de nori. Apoi dispare. Gen, puf, și dus a fost. Ajunge într-o pădure, unde tipa fuge de soț. Ajung pe pod, unde, la fel cum ne-am așteptat cu toții, e Costi, care cântă. Îl ignoră, pentru că de fapt Costi nu există. Nu a existat niciodată. E doar un vis.

După atâtea labe sentimentale, e timpul pentru ceva mai coios. A suferit băiatu, dar vorbim de Costi, nu-l fac pe el niște relații ratate. Și încearcă să ne convingă de asta din start, îmbrăcat în alb/roz, cu numele lui în LED-uri, femei care dansează, doi oameni care bat în tobe și un foc în fața unei fântâni arteziene. Așa-mi imaginez eu că arată și intrarea de la vila lui uriașă unde scoate toate hit-urile astea și-i oferă mici lui Shaggy între sesiunile de înregistrări.

Anyway, înapoi la clip, unde heh, dacă tu crezi că Firea a distrus Bucureștiul cu luminițele ei de Paște, stai flex, nu e nimic pe lângă imaginea lui Costi pe panouri publicitare peste tot în capitală. El se plimbă în mașină în timp ce se uită la el cum cântă pe panourile alea. Fain pentru el, un semn al apocalipsei pentru noi toți.

Nu. Nu. Nu. Răspunsurile nu sunt la mine. Chiar nu știu ce a fost în plămânii lui când s-a decis să facă piesa asta. Sau în nasul lui. Sau ce ciuperci a mâncat. Oricum, ceva s-a întâmplat acolo, pentru că bullshit-ul ăsta New Age nu-l caracterizează. Știu, am zis în introducere că omul a fost un traseist în genuri muzicale, spațiu și timp, dar la asta chiar nu m-am așteptat. Sună de parcă face vocalize pentru corul Vaticanului sau ceva de genul. Piesa se numește „Dio D'Amore", ffs.

Videoclipul e destul de corect, sincer să fiu, având în vedere cât de dubioasă-i piesa. Te aștepți să-l vezi pe Costi într-o helancă, pe malul mării, cu un far în spate, în timp ce respiră încet briza ca să poată lovi notele alea divine. E și o tipă îmbrăcată-n alb pe acolo, care, da, se leagănă. E clar că are un fetiș cu treaba asta. Aici, Costi Ioniță a ajuns la forma lui finală.

Ăsta e preferatul meu, pentru că e cel mai fain dintre toate, dar trebuie să luăm pe rând ce se întâmplă aici, pentru că-i greu de urmărit acțiunea clipului. Deci, totul începe cu Costi îmbrăcat în Indiana Jones, la o pipă și un pahar de ceva. În timp ce el se bucură de micile plăceri ale vieții, într-o altă zonă a globului are loc o licitație pentru o statuetă de lemn, pe care, eu, sincer, nu aș pune-o în sufragerie, dar fiecare cu tripul lui.

Lumea licitează, totu-i bine și frumos. Asta până când apar niște tipi îmbrăcați de parcă-s de la coada rinocerului din Africa, cu o tipă care dă cu o săgeată într-un ananas. Aparent fructul ăsta tropical a licitat cel mai mult. Altfel nu-mi explic de ce a tras în el. Lumea se sperie și gata licitația. Arcașa fură statueta. Asta în timp ce Costi Ioniță dansează sub o ploaie artificială în fața unei porți de metal.

Apoi vedem că, de fapt, cu câteva zile în urmă, Costi, după ce și-a pregătit pistolul, că-i mai eficient ca un arc, se strecoară în tribul oamenilor pictați pe față. Îl atinge pe gardian de umăr, ăsta pică fără suflare, Costi ajunge în colibă și fură statueta. Nu-i fraier. Restul oamenilor din trib îl urmăresc, dar degeaba. Blonda se trezește din somnul de frumusețe și vede că, din senin, toți sunt leșinați. Unul se trezește și-i spune să meargă după Costi.

Tipa, în loc să-l omoare cu o sută de săgeți, se pune să danseze în ploaia aia artificială. Știu, nici eu nu mai înțeleg nimic. Apar și niște brakeri care dansează în fața oamenilor din trib. Mindfuck. Totul se termină când aflăm că de fapt Costi a făcut un șmen și a schimbat statueta cu una falsă, la licitație. Când blonda își dă seama de asta, aprope că leșină, dar vine Costi din spate și îi înapoiază omulețul din lemn. Apoi se sărută și sfârșit.

Și toate chestiile astea s-au întâmplat în timp ce pe fundal mergeau versurile: „Când am benzină în rezervor/sunt pe placul fetelor/am orice fată doresc/dar eu pe tine te iubesc."

Să nu te schimbi niciodată, Costi.