Prietena mea Kira este de fapt un transsexual în vârstă de 28 de ani, care recent a ajuns o femeie liberă, după ce și-a petrecut ultimii trei ani în cea mai dură închisoare pentru bărbați din New York. Kira s-a născut bărbat în Hialeah, Florida, un oraș aflat la mică distanță de Miami. Părinții ei, imigranți columbieni, au răsfățat-o constant, în mare parte pentru că era cea mai mică dintre cei cinci frați și două surori.
Încă de la început, familia Kirei a știut că este diferită. La grădiniță își punea deja întrebări cu privire la identitatea ei sexuală, chiar dacă încă nu înțelegea pe deplin acest concept. Îi plăceau activitățile feminine precum coafatul, iar frații ei o numeau poponar și-i spuneau că nu are ce căuta în familia lor. La vârsta de opt ani a fost diagnosticată ca având o tulburare a identității sexuale, iar un an mai târziu mama sa a fost închisă pentru trafic de cocaină. Familia s-a destrămat, iar Kira a fost forțată să se mute cu tatăl ei.
La 13 ani, Kira știa deja că vrea să facă operație de schimbare a sexului. După câțiva ani le-a spus si alor ei, iar acești au acceptat ideea și au respectat-o pentru că le-a spus adevărul. S-a angajat la un supermarket unde punea cumpărăturile în pungi, iar la vârsta de 20 de ani strânsese deja destui bani ca să se mute la New York, unde a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale de modificare a sexului. Și-a îndepărtat părul de pe corp cu laser, iar sânii ei au crescut peste noapte – în sfârșit lucrurile păreau că îi surâd.
Apoi, în 2006, tatăl Kirei s-a îmbolnăvit. Ea plănuise deja să participe la Winter Music Conference din Florida, așa că s-a hotărât să rămână o vreme în sud, pentru a avea grijă de tatăl său. Trecuseră deja câteva luni plictisitoare când a primit un telefon de la un prieten care o ruga să se întoarcă la New York. Habar nu avea că urmau trei ani de încarcerare, timp în care avea să îndure gardieni duri, condiții aspre, colegi violenți și o întreagă diversitate de scursuri ale omenirii. Am stat de vorbă cu Kira pentru a-i afla povestea și pentru a face cunoscut faptul că penitenciarele trebuie să protejeze prizonierii LGBT în fața pericolelor din spatele gratiilor.
Vice: Ce a declanșat acum patru ani vortexul situațiilor nefericite ?
Kira: După câteva luni petrecute în Florida având grijă de tatăl meu, ajunsesem să fiu foarte plictisită. Nu ai nimic altceva de făcut acolo decât să te duci la plajă. Abia așteptam să scap din acel loc, iar la începutul lui iunie am primit un telefon de la un prieten care locuia în Long Island. Mi-a spus “Kira, știu că ne-am îndepărtat, dar ești cea mai bună prietenă a mea și am nevoie de tine. Poți să vii la New York?”. Pe vremea aia lucram ca escortă așa că i-am zis ceva gen, “Știi că situația nu este tocmai roz. Nu am bani deloc.” S-a oferit să-mi plătească drumul și m-a întrebat când vreau să vin. A doua zi eram în avion.
Cât timp a durat până ai dat de probleme?
Din momentul în care m-am întâlnit cu tipul ăsta a fost ca un festival al drogurilor. În mașina cu care venise de la aeroport ținea pentru mine o pipă de crystal meth, așa că am început să fumăm chiar acolo metamfetamină. După ce am coborât din avion, misiunea mea a fost să mă distrez.
Deci te-ai dus imediat în club?
Am tras un pic din pipa aia de sticlă, baby, și am ieșit de vineri seară până sâmbătă noaptea. Apoi ne-am dus la after. Sâmbătă seara am fost la Assteria, iar luni dimineață la Green Room, după care eu m-am dus la prietena mea acasă. La un moment dat, mi-a spus: “Copiii mei trebuie să ajungă acasă. Va trebui să pleci, fetițo .” Când am ajuns într-un final acasă, deliram de mult.
Nu dormisei deloc?
Nu, și eram super excitată. M-am apucat să caut sex pe internet. Chiar dacă aveam impresia că îmi blocasem fostul în lista de YM, m-am trezit cu un buzz de la el, că dacă sunt în New York. I-am spus că sunt în Miami. Mă tot bătea la cap dacă am niște droguri și până la urmă am cedat și i-am spus că-s în NY și că am un pill, o punguță de crystal și puțin K. Am căzut de acord să ne întâlnim. Pe drum, am dat de-un alt prieten, care mi-a dat vreo 4 grame de metamfetamină și vreo 4 de coca. S-a oferit să mă ducă până la fostul meu iubit, în Queens, însă uitasem exact unde locuiește. L-am sunat să-mi ne direcționeze, dar până la urmă mi-a spus să ne vedem la un Burger King din apropierea casei lui.
Sună cam dubios.
Ei bine, tipul cu care eram m-a dus cu mașina până la Burger King, după care a intrat să ia ceva de mâncare. În momentul în care a ieșit a ajuns si fostul meu într-un Mercedes SUV. A ieșit din mașină, iar eu am fugit la el și am început să ne sărutăm. Aproape imediat a întrebat de droguri, așa că m-am dus la mașina ca să-mi iau geanta. Din senin, cineva m-a lipit de mașină. Simțeam că o să-mi explodeze țâțele. M-am uitat înspre tipul care mă adusese până acolo și am observat că și el era în aceeași situație. I-am șoptit: „Ce dracu se întâmplă?”.
Poliția a găsit drogurile imediat?
Da, iar apoi un polițist a venit la mine cu un teanc mare de bani și m-a întrebat, “Ce-i asta?”. I-am spus că nu-s ai mei. I-a aruncat pe jos lângă mine și a spus, “Acum sunt ai tăi.” Eram îmbrăcată cu o fustă mini, un top și tocuri. Polițistul s-a simțit îndreptățit să mă apuce de ceea ce el credea că e pizdă. Când a simțit ouă, a luat-o razna. A început să țipe: “E un poponar nenorocit!” Imediat ce și-a dat seama că sunt transsexual a strâns cătușele mai tare. Cât timp a crezut că sunt fată, mi-a spus că o să fie drăguțși că o să mă lase să păstrez burger-ul, dar după ce și-a dat seama că nu sunt ce credea, l-a călcat în picioare. A fost atât de rău. Abia dacă mâncasem ceva toată săptămâna.
Ce s-a întâmplat când ai ajuns la închisoare?
Polițiștii de la secție habar n-aveau ce să facă cu mine. Mi-au spus că nu mai văzuseră un tip care să arate atât de mult ca o fată. “Nu vrem să fim indiscreți, dar ce ai acolo jos?” Eram șocată. Le-am spus, “Sunt un transsexual fără operație, am sâni și penis. Faceți ce naiba trebuie cu mine, dar aveți grijă să fiu în siguranță.” O polițistă m-a percheziționat în partea de sus a corpului și un polițist în partea de jos. Apoi am fost interogată. Pretindeau că găsiseră 38 de grame de cocaină în mașină, deși eu nu aveam decât puțin crystal și tot la fel de puțină cocaină. M-am prins că mă puneau la încercare.
Chiar nu știai nimic despre cocaină?
Nu. Fie era o invenție de-a lor, fie era a tipului care mă condusese. După trei zile am fost în sfârșit trimisă în instanță. Înainte să mă prezint judecătorului, un avocat mi-a spus povestea inventată de poliție. I-am spus că singurul lucru care adevărat este că aveam 4 g-uri de coca și 4 de crystal. Toate celelalte lucruri erau minciuni. Nu mă prostituam și nu aveam niciun anunțpe internet. Mi-a spus să tac și să semnez niște formulare. Am semnat o groază de acte, dar habar n-aveam ce înseamnă. Într-un final, am fost chemată în sala de judecată și mi-a fost pusă cauțiunea la 350.000 de dolari. Mi-a căzut fața.
Ai fost imediat trimisă la închisoare? Unde te-au ținut?
Într-un loc numit “barca”. Este un fel de secție/închisoare temporară care aparține de pușcăria Rikers. Când ajungi acolo ți se face un control. Doctorul m-a întrebat: “Vrei să te duci la închisoarea de homo?” Mi-a spus că așfi mai în siguranță, așa că am semnat actele și m-am gândit că voi fi trimisă la o închisoare de fete. Însă când am intrat în cameră am văzut în jur de 60 de bărbați. Era o cameră normală de închisoare – aparent, închisoarea homo fusese închisă cu o lună înainte, iar doctorul habar n-avea. Din fericire, polițiștii îmi dăduseră o salopetă XXXL ca să-mi ascundă sânii. Ceilalți prizonieri au crezut că sunt doar un poponar și au început să urle că n-am cum să dorm acolo.
Pe deasupra, bănuiesc că deja erai în sevraj.
Oh da, o luasem razna. Făceam în ultimul hal. Era oribil, dar într-un final am găsit un loc în care să adorm. Următoarele zile au fost groaznice și, în plus, nici nu făcusem baie, pentru că îmi era frică să mă dezbrac în fața celorlalți prizonieri. Unul dintre tipii cu care eram închisă a venit la mine să-mi spună ca miroseam urât și că deja era deranjant. I-am spus că mi-e frică sa fac dușși nu m-a crezut, așa că m-am desfăcut la salopetă. După ce mi-a văzut țâțele a înțeles de ce mi-era frică și m-a ajutat să găsesc momentele când restul prizonierilor erau în curte, pentru a mă putea spăla. Iar apoi, la scurt timp, m-au mutat de pe barcă în închisoarea Rikers.
Lucrurile erau mai intense acolo?
A doua zi după ce am ajuns, mă uitam la televizor, când a venit la mine un negru și mi-a spus: “Te-ai așezat în locul meu.” Eu l-am ignorat. După aia mi-a zis ceva de genu': “Poponar nenorocit! N-auzi?” În momentul ăla, am luat-o pur și simplu razna. Am pus mâna pe scaunul de lângă mine și i-am dat cu el în cap. L-am pus la pământ și-am început să-l lovesc. Am aflat ulterior că făcusem o mare greșeală, deoarece tipul ăsta făcea parte din Bloods (n.r: o gașcă al cărui nume vine de la Blood Love Overcomes Our Depressions).
Care au fost consecințele?Au venit ații din Bloods după tine?
M-au avertizat. Mi-au zis că trebuie să-mi fac bagajele și să plec, altfel voi fi înjunghiată sau omorâtă. Am avut noroc. Mi-au spus că, dacă nu eram un travestit, nu așfi primit avertismentul ăsta. Așa că am cerut să fiu transferată într-o altă aripă a închisorii.
Au mai fost și alte repercursiuni ale acelui incident?
M-au mutat în cea mai periculoasă aripă a închisorii. Se numește D-top. Pot spune că nimeni din întreaga aripă nu își dorea ca eu să fiu acolo. Transferul meu s-a făcut în mijlocul nopții și tot sectorul urla la mine chestii groaznice. Când am ieșit prima dată la masă, am observat că era un singur hispanic în tot sectorul. Toți ceilalți erau negri, fie musulmani, fie din Bloods. Imediat au început să mă amenințe, să-mi spună că fie plec, fie mă omoară. Am informat gardienii, care mi-au răspuns că trebuie să le dau numele celor care mă amenințaseră, înainte să fiu mutată. Însă îmi știam drepturile și le-am zis că sunt obligați să mă mute atâta timp cât viața mea era în pericol. Într-un final au fost de acord și am fost transferată iar, într-o zonă din apropierea sălii de mese.
Noul loc era ceva mai sigur?
De data asta lucrurile au stat altfel. Era în sectorul ăsta un tip negru, mai în vârstă, care era înnebunit după transsexuali – i se spunea “booty bandit”.
Ce înseamnă asta? Era violator?
Nu. Doar îi plăceau băieții și sexul anal și era în stare să facă orice pentru a-l obține. Era obsedat de mine. Făcuse o regulă conform căreia numai eu puteam să fac dușla 7:30 dimineața, "ca nimeni să nu mă deranjeze". Însă, adevăratul motiv pentru care a făcut această regulă era ca el să mă poată privi în timp ce-și freca pula de-un pișoar. Cel mai nasoal era că tipul ăsta era unul dintre șefii Bloods din acel sector, iar dacă cineva afla, puteau să creadă că eu îl provoc. Într-un final, le-am spus ce se întâmplă unor hispanici, iar ei au spus unui membru Bloods.
Sună destul de riscant. Ce s-a întâmplat?
Într-o dimineață m-am trezit și m-am dus direct la duș. Desigur, perversul după mine. Era atât de concentrat pe laba pe care o făcea, încât nici nu și-a dat seama că un coleg de-al lui din Bloods se furișase în spatele său. Dintr-o dată, tipul din spatele lui dă un pumn la gresia din baie, moment în care perversul realizează că a fost prins. Îi făcuse de râs pe cei din Bloods, așa că și-a făcut imediat bagajele și a plecat.
Ai rămas în sectorul ăla pe tot restul timpului cât ai stat la Rikers?
Nu. Există o regulă la Rikers - nu ai voie să locuiești în același sector mai mult de un an, așa că până la urmă m-au mutat în ceea ce mi s-a părut cea mai periculoasă clădire din întreaga închisoare. Se numeșteBeacon.
De ce era atât de periculoasă?
Este locul unde se află cei mai mulți membri ai diferitelor grupări, plus cei mai demenți oameni. Nu prea există mișcare în locul ăsta – trebuie să mănânci în celula ta și nu prea ai voie afară, decât ca să faci dușsau să iei mâncare. Practic, este locul în care ajung toți criminalii. Eram îngrozită, pentru că deja îmi era foarte comod locul unde fusesem înainte, acolo mă simțeam în siguranță. Însă gardienii mi-au promis că mă mută într-un loc mai bun. Am realizat că acest loc era dominat de Crips (n.r.: Gașcă afrio-americană), iar ăștia nu prea își permit să facă probleme, pentru că dacă o fac, sunt transferați în sectorul celor de la Bloods, unde, cel mai probabil, sunt uciși.
Deci, până la urmă, transferul s-a dovedit a fi un lucru bun?
În primă instanță eram furioasă, dar ulterior mi-am dat seama că aveam propria mea celulă cu vedere spre Manhattan și spre râu. Aveam și aer condiționat și eram în toiul verii. Era ca un hotel de lux în comparație cu locul în care fusesem înainte. În sfârșit m-am odihnit cum trebuie, iar într-o dimineață, un gardian mi-a spus că mai este o tipă ca mine în sectorul ăsta. Într-o zi, în timp ce mâncam micul dejun, cineva s-a pus în fața mea și mi-a zis: “Foarte bine, dulceață! În sfârșit o tipă care arată bine.” O chema Venus și era un transsexual negru din Carolina de Sud. Își petrecuse deja aici zece ani, iar prezența ei mă făcea să mă simt ca și cum nimic rău nu mi se putea întâmpla.
În afară de tine, el era singurul transsexual din întreaga închisoare?
Din păcate, nu. Mai era încă o fată, dacă îi pot spune așa. A apărut într-o zi din senin, în timp ce mâncam și aproape că m-am înnecat. Era o gorilă mare și neagră – o bestie. O chema Lisa. Purta o perucă din aia de poartă negresele bătrâne, cu părul împletit și breton. Jura că e părul ei natural. Avea un ochi deformat, ca și cum fusese implicată în multe bătăi și o pereche de țâțe imense. Se pișa cu ușa deschisă, din picioare. Când se căca, se ridica de pe wc și-i ieșea sânge din fund. Era absolut scârbos.
Ew, ce dezgustător.
Da. Cei din Crips o urau, însă păstrau distanța pentru că se vedea că face față unei bătăi. Începuse să fie geloasă pe mine că unii tipi îmi dădeau atenție, dar nici măcar nu era într-o manieră sexuală, ci una prietenească.
Deci nu ai avut prea multe probleme în Beacon.
Am stat acolo doar câteva luni, până când, pe 5 decembrie am ajuns în sfârșit la tribunal. Avocatul meu mi-a spus că am de ales: mă pot judeca sau să accept trei ani. Dacă m-ar fi judecat, trebuia să-i dau avocatului mai mulți bani, iar dacă statul nu voia să ne separe cazurile – pe cel al șoferului și pe al meu – trebuia să avem un proces comun. Dacă așfi pierdut, existau șanse să stau chiar și mai mult în închisoare, așa că m-am decis să fac cei trei ani. Deja eram în Rikers de 18 luni, timp care avea să se pună la socoteală. Am încercat să-i conving să mă clasifice mai jos, deoarece mă încadraseră la A-2, care este la un pas de un criminal. Le-am explicat că nu mai fusesem niciodată în închisoare, dar nu m-au băgat în seamă. Mi-au spus că nu mă reîncadrează și că voi fi trimisă în nord. Pentru câteva zile, m-au trimis înapoi la Beacon, după care m-au transferat.
Aveai idee la ce să te aștepți în nord? Erai îngrijorată?
Eram îngrozită, pentru că gardienii de la Rikers sunt total diferiți față de cei din nord, care pot scăpa cu orice tâmpenie. Auzisem că în nord gardienii violează transsexualii și homosexualii, iar apoi îi bat. M-au trimis într-o închisoare numită Downstate, nume care te induce în eroare, pentru că e localizată în nordul New York-ului. Downstate este ca un fel de zonă de trecere. Nu e o închisoare în care stai pe termen lung. Așa că, acolo am stat puțin sub două luni, după care m-au mutat la centrul de corecție Auburn. O luasem razna, știam că este o închisoare de maximă securitate.
Și Downstate nu este de maximă securitate?
Ba da, însă nu arăta atât de înfricoșător precum Auburn. Era înaltă și întunecată, afară ploua, iar pe mine m-au mutat în mijlocul nopții. Când ești nou venit, te mută mereu mutat de mai multe ori, așa că eu am fost mutată ulterior în sectorul D.
Nu sună ca și cum ar fi un loc foarte primitor.
Da, gardienii erau destul de duri. Mă arătau altor prizonieri și le spuneau: “Nu-i așa că ăsta arată ca o femeie?”. Era jenant. Unii prizonieri își scoteau oglinzile printre gratii ca să vadă cine venea pe hol. De fiecare dată când eram eu, țipau: “Ia uitați-l pe fraier!”. Îmi era frică că vor arunca pe mine cu apă fiartă sau ulei încins. Mă duceam în celula mea și plângeam. Simțeam că-mi pierd mințile. Am stat în sectorul D din februarie până în aprilie, apoi m-au mutat în C, unde am urmat un program de dezintoxicare. Era mai puțin periculos, dar la un moment dat, din senin, au început să mă doară dinții. Am fost nevoită să-mi scot măselele de minte, și pentru a face asta, trebuia să fiu transferată la Attica, unde existau condițiile necesare pentru a face operația. Attica este o închisoare legendă, faimoasă ca fiind una dintre cele mai rele închisori din New York.
Legenda s-a dovedit a fi adevărată?
Să zicem așa: în clipa în care am ajuns, m-au percheziționat în pielea goală. Ofițerul care trebuia să facă asta mi-a spus să nu mă mișc, dar în timp ce mă percheziționa, mi-a venit să strănut. Am încercat să mă abțin, dar nu am reușit. Imediat ce am strănutat mi-a lipit fața de perete și mi-a spus: “Parcă ți-am spus să nu te miști, poponar nenorocit! Vezi ce a trebuit să fac din cauza ta?”. După asta m-a dus în salonul medical, unde ofițerul de gardă s-a uitat la unghiile mele și mi-a spus: “Dacă nu-ți tai naibii unghiile, o să-ți rup degetele. Nu mă interesează dacă trebuie să ți le mănânci ca să scapi de ele, dar ai face bine să scapi de ele până data viitoare când te verific.”
Și ce ai făcut? Le-ai mîncat?
Da! După care mi-a spus: “Pentru că că ești un poponar nenorocit, n-am să te bag într-o celulă cu alți bărbați - ai să fii prea ocupat toată ziua, cu suptu' pulii.”
Attica sună de parcă ar fi iadul pe pământ. Cât a trebuit să stai acolo?
Aproximativ o săptămână. Operația mea trebuia să aibă loc a doua zi de la sosirea mea acolo, după care trebuia să mă întorc la Auburn. A doua zi dimineață ne-au trezit: „Doctorul o să vă facă o radiografie și o să vadă cum poate să vă ajute." După radiografie, doctorul mi-a spus, “Ai două măsele sus care nu au ieșit complet, dar mai au puțin și ies. Cele de jos trebuie să fie operate, dar nu putem face asta astăzi. Pot însă să le scot pe alea de sus.” Așa că mi-a scos măselele de sus și am mai stat o noapte, fiindcă a doua zi trebuia să se întoarcă dentistul pentru a se uita la măselele de jos. Însă acesta nu a apărut și m-au ținut încă o zi, și încă o zi, și tot așa. Până la urmă, am vorbit cu alți prizonieri care mi-au spus să mă întorc la Auburn așa. Puteam să o încurc dacă așteptam la nesfârșit dentistul sau dacă îi făceam raport. Până la urmă mi-am băgat picioarele și am plecat așa. Când m-am întors la Auburn, credeam că o să mă pună în aceeași celulă, însă m-au mutat în cel mai periculos sector al închisorii – sectorul A – unde toți ofițerii sunt șmecheri.
Cum adică șmecheri?
Din punct de vedere verbal. Urlau la mine, țipau sau făceau diferite sunete. Treceau pe lângă celula mea și-mi spuneau printre bare să le sug pula, să le arăt țâțele, să mă aplec și să-mi desfac fundul. Răutăți gratuite, nejustificate. Ofițerii auziseră și că aveam niște fotografii personale și vooiau să le vadă. Nu-m vrut săi las, erau niște cretini. Așa că, într-o zi, în timp ce eram în curte, mi-au întors celula cu fundu' în sus și mi-au luat toate fotografiile! Toate!
Jesus, s-au îmbunătățit vreun moment lucrurile?
Din sectorul A m-au mutat din nou în C, iar aici totul era în regulă, gardienii erau ok cu mine. Însă, la un moment dat, m-au transferat în sectorul E. Sectorul în sine nu era atât de rău, însă pentru a ajunge acolo trebuia să treci prin sectorul A. Asta însemna că trebuia să fac față acelorași nenorociți de ofițeri care mă hărțuiseră inițial, doar ca să ajung la celula mea! Au fost momente în care nu mă duceam la masa de prânz sau la cină pentru că îmi era atât de silă de toate comentariile.
Cum ai reușit să ieși până la urmă din închisoare?
Aveam un dosar bazat numai pe bună purtare, plus că urmasem și programul de dezintoxicare. Când am terminat acest program, mi-au dat drumul pe merit. Am stat după gratii mai puțin de trei ani.
Poți face un rezumat al sentimentelor tale față de cum sunt tratați cei din comunitatea LGBT în închisorile din America?
Părerea sistemului este că homosexualii și transsexualii sunt oameni care nu valorează nimic – mai ales dacă ești negru sau hispanic. Acest tip de oameni sunt închiși pentru cele mai stupide fapte, cu o pedeapsă maximă, pentru că se gândesc că nimănui nu-i pasă de ei – ai deja două bile negre pentru că ești negru sau hispanic, homosexual sau transsexual. Se poartă ca și cum pot face ce vor cu tine, și de cele mai multe ori chiar pot.
Traducere: Alexandra Mateescu